Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Cine are urechi sa auda! Dar sa si gândeasca!


„Cu toate mizeriile si nedreptatile ei, lumea e singurul loc unde putem spera sa ni se faca dreptate.”
                 Octavian Paler


   Dorinta de a trai se exprima printr-o randuiala a vietii. Vrem sa facem ordine in perioada de timp daruita, fara a cunoaste si a tine seama de marimea ei. Existenta noastra se deruleaza automat ca un sul de hartie pe care sunt inscrise zilele cu intamplarile lor, pana cand ne mai scriind nimic, trebuie sa se inteleaga sfarsitul existentei. Surprinzatoare, dar totodata interesanta este bogatia evenimentelor derulate. Vointa de a trai, puterea de a face fata tuturor greutatilor ivite in drum ne este inscrisa in suflet si ea nu are nevoie de justificare. Intregul univers este vointa; animalele, pasarile, vegetatia din jurul nostru dau semne de vointa puternica de a trai. Spre deosebire de ele insa, omul cu inteligenta sa poate organiza viata, dar si pe a celor din jurul sau. Animalele, de exemplu, au fost create de Dumnezeu pentru oameni, de aceea, omul - cununa creatiei lui Dumnezeu - trebuie sa aiba grija de animale si de toata lucrarea incredintata lui de catre Dumnezeu: „si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste toate animalele, peste toate vietatile ce se misca pe pamant si peste tot pamantul!” (Fac. 1:28)    
   Simtirile omului devin atat de inalte, incat ele se transforma uneori in pasiuni care infrumuseteaza viata. Omul e cel care, datorita inteligentei sale, gandeste asupra trecutului si asupra viitorului. Omul este singurul animal caruia ii pasa de viata universului in care traieste. Deci viata ne este o lupta continua pentru un scop, la unii foarte bine definit, la altii mai putin si la altii neclar. Ambiguitatea, definita ca lipsa de precizie, de claritate, face viata greu de suportat,  tulbura gandurile, slabeste energia si chiar vointa de a trai. Sigur ca in lupta noastra intalnim si piedici, mizerii, lovituri, rautati, invidii, dar ele trebuie trecute cu intelepciune, cu vointa si puterea de a trece peste ele si, de a nu devia de la tinta propusa.
   Sunt multi indivizi cu pofta de conducere a multimii, ei se angajeaza in politica si duc o lupta pentru satisfacerea in primul rand a intereselor personale si numai apoi aplecandu-se asupra intereselor celor multi, dispretuindu-i chiar uneori, pacalindu-i cu fatarnicia lor, dandu-i la o parte pe cei care ar putea sa-i suplineasca, mult mai competenti fiind in aceasta activitate. Politica, spun unii este o stiinta, o tactica de guvernare a statului. Scriitorul italian Silvio Pellico spunea ca politica este o arta care face ca totul sa fie posibil: „Toata viata este politica”. O spusese si J. J. Rousseau, inaintea lui, intr-un alt mod.
   Politica evolueaza uneori neasteptat, dar pentru a evita surprinderea, ar trebui concentrata forta inteligentei, ca intelegere si decizie. Politicienii se invidiaza, lupta neelegant, scotocesc in trecutul adversarilor fapte reprobabile pe care le afiseaza publicului cu dezinvoltura, chiar cu lipsa de bun simt, prin intermediul presei – acaparata de unii politicieni -, sau direct in alocutiunile lor. Poetul italian renascentist Francesco Petrarca spunea: „Mai mult decat altii sunt invidiati aceia care se ridica prin singura putere a aripilor lor si se elibereaza de cusca in care ceilalti raman inchisi”.
   In aceasta perioada am avut parte de disimulare, minciuna. S-au spus si adevaruri, dar s-a mintit si s-a promis mult, toate acestea fiind specifice perioadei preelectorale, dar care ar fi putut fi facute cu mai putina rautate si perfidie. Ne putem insa apleca asupra judecatii tuturor faptelor, nepermis constiintei noastre de a le sterge cu buretele, odata ce au fost etalate. Cine a avut urechi pentru cele auzite si le-a trecut prin filtrul ratiunii sale, si-a facut  o parere. Candva scriam: „Cat neastampar au unii oameni/ planuind intruna reforme,/ care mai de care mai nastrusnica,/ mai machiavelica, mai himerica!/ Cati oameni fara cunostinte temeinice,/ indiferenti fata de esente,/ fara o chemare a destinului,/ avand doar un tupeu nemarginit,/ impinsi de megalomanie/ spre a deveni calauzitori politici, /inainte de a-si face ordine / in propriile lor ganduri!/ Iar noi, inzestrati cu bunul simt/ daruit de Divinitate,/ putea-vom deosebi adevarul de minciuna, / atat de-abil amestecate?”
   S-au auzit si se mai aud in continuare atatea nemultumiri, atatea suferinte din cauza proastei organizari a vietii societatii, dar daca se vrea atins scopul bun, dorit, toata suferinta poate fi data uitarii si speranta de bine poate inflori din nou in sufletele oamenilor. Importanta este corectitudinea judecatii fiecaruia si ea sa corespunda judecatii celor multi. Daca ne traim vietile conform unor decizii complet autonome si gresite pe care le facem, inseamna ca nu avem nimic in comun cu ceilalti oameni si nu dorim binele societatii in care traim.
   In toata aceasta perioada au fost exprimate destule idei ale oamenilor cu judecata, destule gesturi de generozitate s-au putut vedea si auzi, s-au destainuit opinii remarcabile, pentru a ajuta pe cei care nu au putut vedea si auzi adevarul pana la aceasta data, venind astfel in sprijinul cunoasterii si gandirii lor. Un proverb romanesc spune: „Cine un clopot numai aude, un sunet numai intelege”.
   Si cu cat s-au auzit mai multe voci ale celor bine informati, cu atat s-au putut mai multe invata, oamenii putand sa-si formeze o opinie in final, corespunzatoare adevarului; ei, fac totusi eforturi sa inteleaga politica incalcita si sa-si fericeasca intrucatva viata. Fiindca, vai!, pesimistul filosof Schopenhauer scria: „Disproportia dintre efort si recompensa reduce obiectiv vointa de a trai la o simpla nebunie, subiectiv la un vis”. Poate fi si un vis urat. De aceea, cred ca trebuie hotarata o opinie dreapta si actionat la timp in favoarea ei, pana nu este prea tarziu.  
   K. Adenauer - cancelarul Germaniei in perioada 1949-1953 – sfatuia sa nu spunem niciodata  „prea tarziu”: „Chiar si in politica nu este tarziu niciodata. Intotdeauna este loc pentru un nou inceput”.

Vavila Popovici – Carolina de Nord

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page