Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Este pregatita Romania sa recunoasca Genocidul Armean din 1915?

 

Este pregatita Romania sa recunoasca Genocidul Armean din 1915?

Raspuns rapid si fara echivoc: NU!

Nu pentru ca romanii nu ar fi capabili sa priceapa resorturile unei tragedii. Nici pentru ca romanii nu ar fi capabili sa se solidarizeze cu victimele unei nenorociri. Si nici din cauza unor presupuse propagande negationiste turcesti. Nimic din toate acestea. Pur si simplu acest subiect dramatic si grav al secolului XX nu ajuns sa fie cunoscut de opinia publica romaneasca. Sau sa constituie o prioritate pentru succesivele administratii si guvernari politice romanesti de dinainte sau dupa 1989. Pina in decembrie 1989 despre Genocidul Armean din Romania se pomenea pe soptite. Sau era indirect atins de carti de beletristica.

Romanul "Cele 40 de zile de pe Mussa Dagh" al lui Franz Werfel, tradus inainte de cel de-al doilea razboi mondial si reeditat si in perioada comunista era singurul – quasi, au mai fost citeva carti care au circulat in diverse limbi - reper despre drama din 1915. Un roman cu mare impact in publicul larg, dar, care, din pacate, restrangea dimensiunea unei catastrofe si crime impotriva umanitatii la o secventa particulara, reala, cu final fericit. Printre alte libertati obtinute dupa 1989 a fost si abordarea deschisa a acestui subiect.

Trei ani  am cercetat si studiat, in limita posibilitatilor acest subiect. Parte din efortul nostru a fost publicat numar de numar in revista "Ararat" si in anuarul "ANI". Urmind ca totul sa fie adunat intr-o carte, sub genericul DOSAR 1915. Carte care nu a mai aparut. Din pacate, tot efortul nostru si materialul strins de noi a fost subiectul unui plagiat pentru o lucrare de licenta in istorie, continuat, din nefericire si sub forma unui volum. Am semnalat la vremea respectiva raptul, atit la nivel UAR cit si la nivelul Facultatii de Istorie. Nu reluam trista poveste. Vrem insa sa remarcam aparitia a doua noi lucrari de licenta pe acelasi subiect. Una este incheiata de acum doi ani si apartine Cristinei Popa de la Univeritatea din Cluj, alta este in curs de realizare si apartine Andreei Pavel de la Facultatea de Istorie si Relatii internationale a universitatii "Ovidius" din Constanta. Ceva, ceva incepe sa miste, daca tineri din Romania si cadre universitare accepta astfel de subiect pentru lucrari de licenta. Sa amintim si de incredibila poveste a Cristinei Popa, care, nu doar ca a invatat armeneste, dar a si plecat intr-o actiune de voluntariat in Nagorno Karabagh. Ne intrebam citi dintre conationalii nostri armeni sunt capabili de atfel de entuziasm si sacrificii?

Sigur ca de 24 aprilie este buluceala de personalitati, si la Erevan si la Bucuresti, pentru a spune cuvinte mestesugite, a depune coroane si a face fotografii. Sigur ca acum "s-a dat drumul la Genocid", in sensul in care nu mai este un subiect  "tabu", nici la Erevan, nici la Bucuresti. In Turcia, da, nu se poate aborda deschis si cu franchete aceste episod dramatic din istoria Imperiului Otoman. Dar si acolo ceva incepe sa miste. Asa cum ceva – ceva misca prin diverse colturi ale lumii, unde guverne sau parlamente recunosc oficial aceasta trauma nationala. Atat a armenilor, ca victime, cit si a turcilor, ca partasi si responsabili ai unei crime. Lucrurile si evenimentele sunt fluide. Parlamentul Suedez a recunoscut Genocidul, ca si cel al Cataluniei, ca si Comisia de Politica Externa a Camerei Reprezentantilor din SUA. Vrem nu vrem, adevarul iese la iveala. Si vom fi obligati, dincolo de interese strategice si realpolitik sa acceptam realitatea din DOSARUL 1915.

Intr-un viitor incert, suntem convinsi, ca si oficialitatile romanesti din Romania vor fi obligate sa raspunda ferm.

Minciuna si falsificarea istoriei nu folosesc la nimic. O contraofensiva propagandistica de mari proportii intreprinsa de autoritatile turce de a mistifica adevarul faptelor nu poate decit amana un proces in curs care nu conduce decit la adevarul faptelor. Admiterea Turciei in Uniunea Europeana nu poate ramane in afara acestui proces. Cu foloase pentru intreaga umanitate si din care am invata sa traim mai frumos si intru adevar cu totii.

Bedros HORASANGIAN

„ARARAT"

aprilie 2010

————————————————————

*HORASANGIAN Bedros: Prozator, publicist si jurnalist roman. (...) Nascut in Romania, a trait in Bucuresti li, pe lungi perioade, in Europa si Statele Unite. Debut in 1984 cu trei carti de proza scurta, dintre care „Curcubeul de la miezul noptii" (Editura Albatros) obtine chiar Premiul Uniunii Scriitorilor. Gest care nu se va mai repeta. Romanul „Sala de asteptare" (Editura Cartea Romaneasca, 1987) primeste Premiul Academiei Romane pe acelasi an.

Cartile lui Bedros Horasangian n-au fost traduse in nicio limba straina si nici nu au obtinut vreun premiu international. Intensa activitate de cronicar muzical, comentator de carti, teatru si cinema, atunci cand nu abordeaza chestiuni politico-istorico-ideologice din registrul ideilor gingase. Nu a fost membru de partid nici inainte, nici dupa 1989. (...) Actualmente traieste (...) in Bucuresti.

http://www.ledabooks.ro/listauthors.asp?authorid=215&search=1

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page