Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

DESPRE LUPTELE NOASTRE

Marina GLODICI

Daca vom privi mai atent in jurul nostru, vom putea concluziona, imediat, ca fiecare dintre noi „lupta” sau persevereaza pentru ceva in viata pentru a-si atinge un tel, mai mult sau mai putin hotarator ori corect. Unii lupta pentru putere, altii sa iasa in evidenta prin toate mijloacele. O parte pentru a se imbogati, o alta categorie sa faca o cariera stralucita, unii sa se depaseasca pe sine, ori conditia sociala pe care o au. Unii isi fac scop din viata din a face rau ori a pune piedici altora, a-si demonstra superioritatea pe toate caile. Asadar, o sumedenie de lupte sau preocupari care constituie baza existentei lor.
 
E adevarat ca viata insasi este o lupta, cum spuneau si poetii nostri, dar lupta acesta este legata de adevar, credinta, cinste, dreptate, valori  care ar trebui sa fie in concordanta cu toate dorintele si faptele noastre facute in vederea atingerii idealurilor sau visurilor noastre. Da! E simplu! Insa, e atat de usor sa constati ca valul rautatii umane se ridica tot mai mult si uneori suntem mirati, ce poate cineva sa faca pentru a-si satisface sinele, ignorand orice principiu sau regula. Si asta sub o masca complet bine aranjata si anumite fatade de oameni morali.
E oare un lucru rau sa avem vivacitate, sa perseveram, sa fim plini de entuziasm, sa iubim viata, sa avem bucuria de a trai, sa vrem sa ne realizam aici pe pamant? NU! Problema e cum si ce anume dorim sa facem pentru a ne atinge scopurile. Luptele noastre spre cine se indreapta si impotriva cui? Daca suntem oameni care poarta lupta cea buna a credintei in Dumnezeu ca El controleaza toate lucrurile si facem ce este bine si placut inaintea Lui, atunci lupta noastra are motivatie si tel adecvat si just.
Biblia ne invata sa nu obosim sa facem binele, sa perseveram sa luptam pentru binele nostru, dar mai ales pentru cel al tuturor. Usor? Greu? Cel mai usor e sa faci rau. Sa faci binele intr-o conjunctura nefavorabila si impotrivitoare este foarte greu, dar nu e imposibil.
Am vazut oameni care dupa ce s-au realizat profesioal, familial si financiar, au facut tot posibilul sa fie numai ei cei care au facut asta si incercau sa manipuleze si sa puna “bete in roate” celor din jurul lor pentru a-si hrani egocentrismul, de a fi “cei mai cei mai”, avand o o doza mare de dispret, privind pe altii cu superioritate. Lupta cea buna? NU! si parca pentru unii nu e indeajuns, desi stiu ca fac rau, se complac si se considera chiar indreptatiti sa isi faca dreptate, chiar daca stiu ca dreptatea o face doar Dumnezeu pentru ca detine toate informatiile pentru a judeca oamenii si a rasplati fiecaruia dupa faptele lui. Si ciudat este faptul ca acestia chiar nu “obosesc” sa faca rau si au o satisfactie nemaipomenita care se confunda cu fericirea cand vad pe unii ca sufera. Cata lipsa de caracer, umnitate si Dumnezeu au acesti oameni! Dar va fi vai si amar de ei la judecata lui Dumnezeu care incepe inca de pe acum sa rasplateasca tot binele sau raul pe care il infaptuim, constient sau inconstient. Dar mai intotdeauna este facut intentionat pentru hranirea vanitati fara limite.
Viata fara scopuri si vise bine conturate, bazate pe adevar, dragoste, credinta si speranta  e seaca, fara nicio semnificatie. Am observat de-alungul vremii ca unii oameni nu au nici pic de sensibilitate, sunt indiferenti la necazurile altora, ba mai mult, se folosesc de ele si perseveaza in a face mai multa valva decat pace si armonie tocmai pentru a privi apoi cu detasare. Greu de crezut, nu-i asa? Si zambesc cinic, cand ii intrebi care a fost scopul legitim pentru faptele lor. Oameni fara tinta, cu o lupta care este in detrimentul tuturor. Si nimeni nu ia atitudine, parca suntem in afara realitatii. Trebuie sa spunem clar si sa avem o reactie corecta in fata unor rautati si sa “deschidem gura” pentru cei fara aparare, sau cand cineva e neindreptatit de langa noi. Dar mai bine ne complacem, prin metoda strutului, ne fura mirajul unei viclenii si ramanem indiferenti. Asta e o greseala extrem de mare, sau mai bine zis este egala cu ura, deoarece nu avem empatie sau intelegere fata de cineva care sufera pe nedrept, ca trebuie sa ne iubim si sa ne respectam semenii. Pentru ca avem nevoie unii de altii sa ne sprijinim si daca nu cautam lucrurile comune care ne leaga in diversitatea in care suntem creati, vom fi mereu inrobiti de altii prin manevrele lor nedrepte si antisociale. Mi-e greu sa inteleg ambitiile unora cu radacini adanci in snobism ce intrec rautatea de la limita asa zisa a normalului, fiind diabolica. Lupta impotriva cuiva care nu iti face niciun rau, care locuieste pasnic langa tine si care nu iti cere nimic, doar acceptare, respect si putina intelegere. Dar ce poti astepta de la oameni cu lupte fara tinte drepte?
Oamenii sunt tentati sa ia masuri radicale impotriva celor care fac ceva si ei nu inteleg corect acel lucru. Mi-aduc aminte de un pasaj biblic unde s-a pus prolema sa interzica apostolilor sa vorbeasca despre Domnul Isus si unul dintre cei care dezbateau aceasta problema, a spus sa ii lase in pace pe ucenici sa predice, deoarece daca lucrarea nu e de la Dumnezeu se va pierde de la sine, dar daca e de la Dumnezeu, “sa nu ne pomenim ca luptam impotriva Lui Dumnezeu”. Deci fiecare avem dreptul la libera exprimare, dar in masura in care suntem constienti de responsabilitatea pe care o avem si de interese. Si daca avem chemarea sa facem o lucrare si in numele cui si al carui bine, al nostru sau al tuturor? Si ce urmarim prin lucrarea pe care o facem? Sa ne slavim pe noi sau numele Lui Dumnezeu printre fiii oamenilor?.
Ma rog lui Dumnezeu sa cautam sa luptam “lupta cea buna a credintei” nu ca unii care “dau cu pumnii in vant” intr-o parte si alta, ci ca unii care isi cunosc bine tinta si Capetenia, adica pe Domnul Isus, goliti de sinele rau si egoist, umpluti de Duhul Sfant, sa cautam pacea, sa umblam in lumina, in dragoste, adevar, in cinste unii cu alti, sa avem o deplina bucurie in harul ce a fost si va fi aratat odata cu venirea Domnului Isus.
Sa renuntam la competitia nedreapta, sa ne unim, sa ne spirijinim intocmai cum ne-a invatat Domnul Isus, sa nu ne parasim niciodata la greu, sa ramanem modesti, buni generosi, curati si sinceri. Ce frumos e omul cu inima curata, al carui tinta e sa faca fericiti pe cat mai multi oameni, luptand impotriva raului alaturi de Dumnezeu care este Bun, Milos si Iertator! Iata care este adevarata noastra lupta la care suntem chemati ca oameni.  Asa sa ne ajute Dumnezeu pe toti!

Marina GLODICI
Cluj Napoca
17 octombrie 2014


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page