Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

La cotul Donului. Noiembrie 1942

Fragment din Patimiri si iluminari din captivitatea sovietica de Radu Marculescu

In sfarsit, din pacla se intrupa silueta matahaloasa a unui car T34. Acesta inainta incet si prudent prin lan spre noi, fara sa ne fi vazut, mai exact catre obuzierul nr. 1, la luneta caruia ma gaseam eu, ca ochitor. Il prinsei intre firele obiectivului.  "Tragi numai la comanda mea!" ii spun tragatorului, caruia ii tremura cordita in mana. Asteptam sa ajunga in dreptul unei rachite ca sa-l lovesc cu maximum de precizie.  "Foc!" strigai si, in aceeasi clipa cu lovitura mea, care il izbi in plin, acoperindu-l cu fumul albicios al exploziei, … Carul ce patise? Absolut nimic. Lovitura mea il izbise in plin, il zdruncinase, dar nu-l strapunsese. ... Tancul, desi intact, in loc sa inainteze spre noi si sa ne striveasca, a preferat sa faca stanga imprejur si, lovit incontinuu in plin, dar ineficace, de salva intregii baterii, sa dispara in fumul exploziilor, topindu-se in ceata. Pariul "proiectil contra blindaj" era de data aceasta pierdut pentru noi.  …  Apoi Sambotin ne chema pe amandoi ofiterii in buncar. El socotea ca eminent un atac de tancuri. Aprecia ca ineficienta replica noastra cu  obuzierele. Se vazuse clar. Lovisem in plin tancul, dar nu-l putusem perfora. ... Ce era de facut in aceasta situatie?  Singura solutie era sa atacam cu echipele noastre de vanatori de care, constituite deja si antrenate sa arunce sub senile pachete cu grenade. Erau create trei echipe. Fiecare din noi isi avea echipa lui. Tinand seama de ceata si de lanul inalt de secara prin care tancurile trebuiau sa evolueze si ajutati si de putin noroc, era cu putinta sa ne apropiem nevazuti de car si cu grenadele noastre sa-i distrugem senilele. Apoi un bidon cu benzina aprinsa sub motor l-ar fi scos definitiv din lupta. Era o solutie disperata, plina de riscuri, mai ales la un atac simultan de mai multe tancuri, care s-ar fi putut apara reciproc. Dar alta solutie nu era.  ... Nu trecu mult si, anuntat de o puternica huruitura, ca un sforait de zmeu, se deslusi din ceata un T34.  „Al meu e", rosti hotarat Sambotin si facu semn oamenilor lui sa-l urmeze. Curand disparura in lanul de secara si ceata prin care carul inainta prudent, scuipand din mitraliera la intamplare o ploaie de gloante, fara sa se intample ceva care sa-l opreasca. Deodata, pe turela lui aparu o silueta: Sambotin. Tinandu-se cu o mana de teava tunului, cu cealalta scotand din sac pachet dupa pachet cu grenade pe care le arunca la senila. Se auzeau exploziile, dar carul, imperturbabil, isi urma calea lui spre noi. Sambotin isi scoase de pe gat sacul cu grenade si-l arunca cu totul la senila. O explozie si mai puternica, dar ... nimic. Tancul mergea inainte si parea ca nimic nu-l poate impiedica sa vina peste noi si sa ne faca terci, oameni si tunuri. Atunci, Sambotin striga la oamenii lui, cerand ceva. Indata unul din ei se apropie incovoiat prin lanul de secara si-i intinse un baros urias, ciocanul obuzierului. Sambotin il insfaca si din cateva lovituri zdrobi teava mitralierei, apoi trecu la teava tunului, dar fara nici un efect. Atunci incepu cu furie, cu disperare, sa loveasca in turela si in coama tancului care, ca un cal salbatic, facea rapid rasuciri si in dreapta, si in stanga, doar-doar 1-o arunca din spinarea lui.  Sunt imagini care in anumite situatii depasesc semnificatia lor curenta si capata un sens mai vast, mai adanc, devenind simboluri, embleme.  … imaginea aceea mi-e si astazi vie: un fundal de ceata si pe el detasandu-se un monstru oribil de otel. Pe coama lui, un om cu parul valvoi si cu un baros urias in maini loveste in el cu disperare, cu furie, cu frenezie, cu dementa, fara oprire.  Este simbolul inclestarii noastre cu "golemul" sovietic. El atacandu-ne cu tehnica cea mai avansata, iar noi aparandu-ne cu ce ne venea la indemana, compensand lipsa noastra de tehnica prin imaginatia si curajul pana la dementa pe care ti le da disperarea. Dar, mai ales, din nefericire, prin sange. Ei bine, cu toata zdrobitoarea lui superioritate, tancul ai carui echipieri trebuie sa fi fost innebuniti de loviturile barosului, amplificate pana la paroxism in cusca lor de otel, ca intr-o cutie de rezonanta, dupa repetate si zadarnice smuciri in dreapta si in stanga, ca sa-si arunce calaretul din spinare, puse capat acestui insolit "rodeo" si facu cale intoarsa catre liniile lor, disparand in ceata, insotit de loviturile dementiale ale calaretului care nu intelegea sa renunte la competitie.  

Sursa: Material primit de la ing. Octavian Capatina, Cluj-Napoca

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page