Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

FRUMOASA SI REBELA

Harry ROSS

Nu stiu de fapt care din acestea primeaza: frumusetea sau exuberanta. Poate ambele sint egale. Vorbesc evident de  prezenta neobisnuita a unei fete printre noi.
S-a intimplat in anii de liceu, cind eram colegi. Nu era o eleva eminenta, totusi primea note mari si noi toti o invidiam. Timpul a trecut, ea a disparut nu stiu unde. Intr-un oras mare, oamenii se eclipseaza si rar se intilnesc. Eu n-am intilnit-o pe Nurit ani intregi. Am si uitat-o. Dar destinul mi-a adus-o in cale, tocmai cind nu ma asteptam. Mergeam pe bulevardul Rotschild, cind vad venind din partea opusa o doamna cu trei copii dupa ea, total absenta la cei din jur. La un moment dat, se opreste si priveste inapoi. Un domn, ceva mai inalt si maii matur decit ea, imbracat in negru, venea zburand, cu un ziar ebraic in mina. Cind se apropie destul, ea porni mai departe.
Nurit, o strig eu de parca ieri ne-am fi despartit. Nurit!!! Nu ma aude sau ma ignora si merge mai departe. Vreau s-o opresc, e imposibil. Ma razgindesc si stau locului. Poate o confund, nu e Nurit. De fapt, are o cu totul alta infatisare. S-a tuns chilug si si-a acoperit capul cu o basmaluta. Purta o rochie lunga, deschisa la culoare si nu avea nimic din acea exuberanta care cindva ne uimea. Nefardata, sobra, rigida, ingindurata, mergea, avind grija sa nu  piarda pe vreunul din copii. M-am tinut dupa ea, am vazut casa in care a intrat, am vrut sa intru si eu, dar poarta se inchisese si am ramas afara. Ma simteam ca un ciine batut si alungat. Descumpanit, neajutorat, priveam spre un geam, crezind naiv ca ea va apare si-mi va face un semn.
M-am inselat Apoi m-am gindit: la ce bun s-o mai intalnesc. Intre noi n-a fost nimic decit o relatie de scolari si un pic de tandrete. Ce s-o fi intamplat cu ea? Asta ma interesa. Desigur s-a maritat cu un tip religios si s-a intors si ea la credinta, adica la invataturile Thorei. Frumos. Emotionant. De aplaudat. Parca nu se potriveste totusi cu temperamentul ei de rebela. Ceva, un mister se ascunde aici si eu trebuie neaparat sa-l aflu.
N-aveam cum. Nu-i stiam telefonul, nici macar numele de familie dupa sot. Nu-mi aminteam de nimeni din apropiatii ei. Toti s-au imprastiat care incotro, de unde sa-i mai iei? Ce da Dumnezeu? Intr-o zi, vad la un supermarket un barbat imbracat la fel ca sotul lui Nurit, cu o barba aproape identica, purtind palarie si ochelari. Mi s-a parut cunoscut. Astept sa termine cumparaturile, apoi ma adresez direct:
- Shalom, Burach.
- Shalom imi zice. Ce faci?
- Bine, dar dumneata?
- Slava Domnului, nu ma pling.
Burach nu e altul decit tatal lui Nurit. Un om ca la saizeci de ani, dar foarte bine intretinut. Nu s-a schimbat radical de cind ne-am cunoscut. Intram in vorba, desigur ii aduc aminte ca am fost coleg cu fiica-sa, pe care intimplator  am vazut-o de curind cu sotul si copiii pe strada, iar ea nu mi-a dat nicio atentie.
- Nu te mira. Este foarte ocupata. Cu invatatura, cu familia, cu actiunile de binefacere. N-are timp pentru nimeni. Abia ne vedem din cind in cind.
- S-a intors la credinta? intreb eu cu oarecare mirare, stiind ca ea si familia nu faceau parte din categoria aceasta.
Burach ma ia de brat, ma duce la casa, platim cumparaturile, apoi iesim in strada si acolo imi povesteste toata viata fetei sale: „Indata dupa ce a terminat scoala, s-a maritat cu un tinar profesor, un pierde vara, dar frumos ca un  zeu. Se iubeau si toata lumea era a lor. S-au mutat in America si au inceput un trai pe picior mare. Am uitat sa-ti spun ca el era fiu de bogatas, a venit in tara  sa mai faca niste bani, dar n-a reusit si s-a intors cu cea mai frumoasa dintre evreicele noastre. A zis ca nevasta e o comoara. Omul acesta risipea banii fara masura. A risipit intii ce a mostenit, apoi a luat  imprumuturi de la banci, pe care i-a papat. In final, a ajuns la inchisoare si fata mea a divortat de el. S-a intors acasa, distrusa si depresiva. Un timp, n-a vrut sa vorbeasca cu nimeni, apoi incet imcet si-a revenit, a gasit niste prietene cu care incepuse sa colinde barurile si discotecile. Asa cum se intimpla in cazuri de astea, s-a apucat de fumat, de baut si de droguri. Credeam ca o pierdem. Se ingrasase si nu mai avea somn. Nurit cea frumoasa si rebela a devenit o aventuriera si o decazuta de-i plangeai de mila. Nu asculta de noi, nici de psihiatrul pe care l-am angajat s-o puna pe linie”.
Burach isi da palaria pe ceafa, se sterge de transpiratie pe frunte si continua: „M-am dus sa consult un rabin pe care mi l-a recomandat un prieten. I-am povestit in ce situatie cumplita ne aflam si cit de disperata este toata familia. M-a ascultat si mi-a cerut sa revin dupa un timp. Am revenit. Rabinul s-a gindit la tarasenia asta pacatoasa si mi-a spus ca e o singura cale pentru Nurit: sa se intoarca la credinta. Fata, auzind sfatul ce i l-am adus, a facut o criza de istrerie si a spus ca ea pleaca definitiv de acasa. Vrea sa se sinucida. Imagineaza-ti in ce nebunie ne gaseam. Dar pina la urma n-a plecat si nu s-a sinucis. A gasit o prietena, pe Tzila, cu care s-a inteles sa incerce impreuna calea credintei. A fost o experinenta cu multe intorsaturi, parasiri si reveniri, dar in final, am reusit. Mai mult, i-am gasit un sot, religios si el, iar fata a facut copii, azi fiind un model de mama si nevasta. Dumnezeu, daca ma crezi, El personal ne-a ajutat s-o salvam pe fiinta asta care parea pierduta... E o poveste aproape incedibila si nu stiu daca intelegi ca in viata asta, dincolo de mizerii si rataceli, mai sint si miracole!”
Ne-am strins miinile, i-am multumit lui Burach de cele istorisite si l-am rugat sa-i transmita lui Nurit toate cele bune din partea mea.

***

Dupa vreo trei saptamini, am primit un telefon de la Nurit, invitindu-ma sa trec pe la ea. Nu m-am dus. Mi-era greu sa o vad intr-o postura de femeie incercata de atitea suparari si necazuri. Tineam s-o pastrez in amintire asa cum era in liceu: tinara, exuberanta, mereu surizatoare si putin nebuna. Parca acesta era adevarata ei personalitate. Trecerea la credinta probabil a ajutat-o sa revina la o viata normala, dar a schimbat-o radical. Am vazut-o atunci pe strada sobra, trista, absenta. Aceasta nu mai era colega mea de liceu care, cindva, ne-a sedus  prin frumusete, gingasie si o debordanta  cochetarie  cu  viata.

Harry ROSS
octombrie 2014


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page