Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

INTERVIU CU JOHN GIONEA


Ben Todica: De ce ati plecat din tara?

JOHN GIONEA: Am plecat din tara in iulie 1979, cand situatia nu era chiar atat de rea... Eu am lucrat intr-un sector destul de privilegiat... Comertul exterior... Aveam oportunitatea sa gust din fructul atat de ravnit de romani, acela al deplasarilor in strainatate... In ultimii 5 ani petrecuti in Romania calatoream de 3-4 ori pe an intre 1-3 saptamani la Geneva, ca expert in negocieri la organizatiile economice internationale: GATT, UNCTAD, Comisia Economica a Natiunilor Unite pentru Europa... Dar dupa micile momente de libertate, ma intorceam in "colivia" din Romania... Simteam diferenta intre cele doua lumi si-mi doream sa traiesc si sa muncesc in lumea libera... Poate a fost si un moment de "mid-life crisis"... Material, o duceam mai bine decat marea masa a populatiei romanesti... Dar eram nemultumit de lipsa de libertate, de atmosfera imbacsita la serviciu si in societate, de inversarea masiva a scarii valorilor... Si peste toate, nu vedeam nicio perspectiva de imbunatatire a situatiei, pentru ca - gandeam eu - dupa Ceausescu (pe care nu-l vedeam mort decat de moarte naturala, inca la putere) nu putea sa vina decat un altul ca el, un produs al aceluiasi sistem totalitar...

B.T.: Care a fost obstacolul cel mai mare pe care l-ati infruntat ca emigrant? (la inceput; dupa aceea)?  Ce a fost cel mai greu?

J.G.: La venirea in Australia, in ianuarie 1980, eu cunosteam limba engleza din tara... Nu de la scoala sau din facultate, ci din lectii luate in particular... Cum plateam lectiile private? Dadeam meditatii de franceza (limba invatata in liceu la Sf. Sava si la facultatea de Comert Exterior din ASE), si-mi plateam lectiile de engleza, cam doua ore in fiecare duminica, dimineata... Cu cat luam pe 2 ore de franceza, plateam o ora de engleza... Profesoara mea a fost d-na Suzana Ionascu, fata unui basarabean care lucrase inainte de razboi la Ambasada Romaniei de la Londra si care s-a casatorit acolo cu o englezoiaca… Dupa razboi, atat tatal Suzanei, cat si sotul ei au fost inchisi pe criterii politice, Suzana a fost exmatriculata de la Facultatea de Filologie, Sectia Engleza, si se sustinea pe ea si pe mama ei din lectii particulare… Deci limba engleza nu a reprezentat pentru mine un obstacol si am inceput sa aplic pentru job-uri la 1-2 zile dupa sosirea in Melbourne... A fost greu... Pe atunci anunturile de serviciu erau mai putin… politically correct... Adica, firmele solicitau deschis in anunturi, oarecum naiv, ca vor lucratori "in varsta de pana la maximum 35 de ani...” Eu aveam deja peste 36 de ani...
La vremea aceea, Romania si romanii nu erau cunoscuti mai de loc in Australia... Necunoscutul genereaza mai totdeauna o stare de stres, o respingere... Chiar daca vorbeam engleza corect, nu puteam scapa de accentul… balcanic…, care pe multi ii deranja... Iar numele meu de botez ii confuziona pe unii. De ce? Deoarece Ioan seamana in scris cu Joan, multi m-au luat drept femeie (imi raspundeau la cereri de job cu Mrs sau Ms)... Am decis sa-mi iau licenta pentru pronumele de John, caci, chiar daca nimeni nu o va declara sau accepta oficial, societatea australiana este destul de misogina si femeile sunt discriminate pe piata muncii…
Se cerea "experienta australiana"... De unde sa o ai? Stiu ca de acest obstacol se izbesc cam toti noii imigranti si chiar tinerii absolventi ai institutiilor de invatamant australiene...
Dupa primul job cu o multinationala germana, nu am mai avut aceasta, problema… Dar am intampinat, desigur, dificultatile inerente oricarui cautator de job intr-o economie de piata…
Iar la inceputul anilor 80, economia australiana s-a aflat intr-o puternica stare de recesiune, ceea ce ingreuna obtinerea unui job…

B.T.: Ce simtiti pentru Romania (acum si de-a lungul anilor)?
J.G : Foarte pe scurt : dragoste, frustrare si dor…

B.T.: Credeti ca in cariera d-vs romaneasca si australiana ati realizat unele lucruri care sa contribuie la o imagine pozitiva pentru Romania ?

J.G.: O intrebare putin pretentioasa... Cred ca ficare individ din Romania, angajat in productia de bunuri si/sau servicii, contribuie prin munca sa individuala, mai mult sau mai putin,  la cresterea valorica a productiei nationale, la progresul economic al tarii...
Sa incerc sa particularizez aceasta idee la situatia mea...
In Romania, unde mi-am facut studiile de specialitate (completate mai tarziu cu un doctorat in Australia), m-am pregatit cu sarguinta sa devin un bun specialist in comertul international. Si in cei 12 ani de munca in organizatii romanesti am fost un expert apreciat in tara si in strainatate. Am reprezentat Romania in negocieri comerciale la nivel de intreprindere, minister (deci guvern) si chiar in propriul nume in calitate de consultant al unor organizatii internationale. Probabil, cel mai mare succes profesional a fost  acela la un seminar de marketing Est-Vest organizat de Comisia Economica pentru Europa a Natiunilor Unite la Geneva, la mijlocul anilor  70, la care am participat in calitate de consultant al Secretariatului acestei organizatii. Raportul prezentat de mine si raspunsurile la intrebarile unor oficiali guvernamentali, oameni de afaceri si experti din cele peste 30 de tari membre ale organizatiei au fost notate cu interes in publicatii economice specializate ca Handelsblatt (Germania Federala) si Informations du Commerce Exterieur (Belgia), plus documentele Secretariatului organizatiei internationale.
In paralel cu munca mea profesionala, in perioada 1972-1979, am activat voluntar in calitate de Secretar al Asociatiei Romane de Marketing (AROMAR), o asociatie apolitica care avea drept scop principal promovarea conceptului de marketing, atat pe piata interna (in fapt,o subtila erezie intr-o economie planificata...), cat si pe piata externa (ceea ce era un proces mai firesc de implementat)... La sfarsitul anilor 70, AROMAR avea filiale in aproape jumatate din judetele tarii... In anii 80 (eu plecasem deja din tara), cativa consilieri ai conducerii comuniste si-au dat seama de pericolul conceptului de marketing pentru economia planificata, si asociatia a fost trecuta pe linie moarta...
In Australia, desigur, prin natura lucrurilor, nu am mai putut reprezenta direct Romania... Totusi... Dat fiind ca in multe din organizatiile la care am lucrat, eram singurul salariat de origine romana, vrand–nevrand, am fost un mic reprezentant al natiunii romane in acel loc de munca, un punct de reper pentru imaginea pe care ceilalti colegi si-o faceau despre Romania... Am predat la toate nivelele de invatamant superior (TAFE, under-graduate si post-graduate) si am luat un doctorat in Economie internationala de la RMIT (Royal Melbourne Institute of Technology University). Am predat in cursuri de scurta durata in China, timp de 9 ani, si in Danemarca timp de 4 veri... Indraznesc sa cred ca am lasat o impresie buna si am avut contributia mea modesta  la o imagine pozitiva asupra natiunii romane...
Din nou, pe plan extra-profesional, am avut onoarea si placerea de a initia alaturi de un grup de romani entuziasti un program romanesc la Statia de Radio etnica 3ZZZ, care opereaza si astazi dupa 25 de ani de activitate.

B.T.: Daca ati avea multi bani, cum ati ajuta Romania?

J.G.: Multi bani?... Inca din primul an de rezidenta in Australia, am realizat ca in calitate de salariat in orice organizatie publica sau privata, la orice nivel de salariu, si chiar in calitate de intreprinzator particular pe cont propriu, nu este posibil ca inca de la prima generatie, sa devii ceea ce se numeste... putred de BOGAT... Bogatiile unor familii australiene s-au acumulat, in general, in decurs de generatii... (Lucrurile stau poate ceva mai diferit in America, unde procesul de capitalizare este mai accelerat si poate genera milionari in perioade mai scurte, de cca 20 de ani ...).
Dar chiar discutand la modul ipotetic, ce as face daca as avea multi bani, cred ca prioritatile oricarei tari in curs de dezvoltare ca Romania se afla in domeniul educatiei-invatamantului si sanatatii... Probabil ca as lansa o fundatie sau as face donatii pentru sprijinirea unor organizatii in unul din sau in ambele domenii...

B.T.: Credeti ca romanii care au emigrat in Australia dupa 89, sunt diferiti de promotia d-vs de la inceputul anilor 1980 sau de imigrantii mai vechi, in materie de (sa-l numim asa)… Romanism?

J.G.: Romanii sunt romani... Dar ceea ce cred ca ii deosebeste si diferentiaza este nivelul de educatie din familie si din scoala... Precum si efortul personal de auto-educatie... A mai diferit si contextul istoric in care a avut loc emigrarea romaneasca...
Cred ca Romanii emigrati imediat dupa razboi au fost o generatie patriarhala, provenita din diverse regiuni ale tarii, in general cu mai putina scoala. Ei respectau sarbatorile si traditiile romanesti; de multe ori in cadrul unor agape comunitare… Duceau dorul de tara fara a-si permite mai deloc sa o revada… Urau instinctiv regimul comunist, fara a fi fost prea bine informati de ce se intampla in tara sau in lume.
Generatia urmatoare, din anii 1970 a fost o generatie mai pestrita… Imigratia din Romania era mai rara, cu fugari din regimul comunist, care fie au trecut granita pe jos sau inot prin Dunare in Iugoslavia, sau, mai putini, cu viza turistica, via lagarele din Austria, Italia sau Germania… Unii au venit prin casatorie sau prin reunirea familiei… Aceasta generatie cunostea bine racilele sistemului comunist, dinauntrul lui…
O minoritate dintre acestia  au incercat sa pactizeze si sa colaboreze cu organele de partid si de stat din tara in schimbul unui tratament favorabil, pentru ei, sau pentru rude apropiate…
La sfarsitul anilor 70,  a venit un val al celor eliberati din inchisorile comuniste cu pasapoarte de apatrizi care s-au dat drept disidenti politici, iar o parte dintre acestia s-au dedat la activitati ilegale in Melbourne, aruncand o lumina negativa asupra intregii comunitati romanesti…
Organizatiile romanesti erau destul de izolate, faramitate, in concurenta pentru adepti... Nu vorbesc aici de organizatiile cu caracter religios (baptiste, penticostale sau ortodoxe) care au avut o anumita constanta si soliditate in ansamblul comunitatii romanesti, fara a depasi, insa, caracterul parohial.
Inasprirea regimului comunist din Romania, la inceputul anilor '80, a condus, insa, la un fenomen interesant… Anume, o radicalizare a atitudinii si activitatilor unor organizatii romanesti mai vechi, ca Asociatia Romanilor din Victoria, cat si a unor organizatii mai noi ca Grupul Roman Radio de pe langa Statia 3zzz, si cel al Bisericii Ortodoxe Romane Libere…
Daca ma refer, in special, la Grupul Radio Roman, activitatea acestuia s-a extins in afara functiilor de informare propriu zisa (in mare cerere la acel moment) si divertisment la sprijinirea unor manifestari impotriva regimului din Romania si la o activitate de lobbying pe langa guvernul Victorian si Federal in probleme de imigrare a Romanilor din lagare din Europa, in special Ungaria… Cred ca tumultul evenimentelor din decembrie 1989 si din perioada imediat urmatoare, a avut darul de a propulsa activitatea Grupului Radio Roman la un nivel fara precedent de ROMANISM, si de neegalat pana in prezent in comunitatea romaneasca din Melbourne… Si nu o spun ca o lauda de sine a unuia implicat direct in activitatile de la acea data...

B.T.: Dar nu ne-ati spus inca nimic despre imigrantii romani de dupa 1989...

J.G.: Imigratia romaneasca din perioada post-comunista difera, cred, destul de substantial de imigratia pre-1989… Imigratia din perioada comunista, in buna parte  sub emblema generica de azil politic se facea mai usor, pe baza unor criterii mai generale si mai putin selective…
Dupa 1989, a disparut categoria de refugiat politic, imigratia s-a facut pe "puncte", pe baza unor teste si criterii legate direct de cererea de profesii si meserii de pe piata muncii din Australia… Din aceste motive, calitatea medie a imigrantilor romani din post-comunism este in general mai ridicata decat aceea din perioada comunista… Media de varsta este mai scazuta… Necesitatea incadrarii in societatea australiana a devenit mai presanta, pentru ca noii imigranti nu beneficiaza o anumita perioada de ajutoare sociale… Obiectivele strict materiale sunt prioritare (e.g. obtinerea unui job si mentinerea lui pentru plata unor imprumuturi bancare pentru cumpararea unei locuinte si altor bunuri casnice strict necesare)…

B.T.:  Deci am putea conchide ca noii veniti au motive bine justificate pentru implicarea mai redusa in activitati comunitare romanesti, fara sa denote neaparat un nivel mai redus de Romanism?

J.G.: Cred ca Da… Cum am spus, imigrantii romani  post -1989 sufera - cel putin in primii ani mai multa presiune in viata personala si profesionala,  si, in acelasi timp, beneficiaza de mai putin sprijin din partea guvernului australian.
Pentru testarea Romanismului lor ar fi nevoie de niste evenimente neobisnuite, comparabile celor din 1989… In absenta unor asemenea evenimente, imigrantii romani noi veniti au ca prioritate integrarea in societatea australiana…
Desigur, treptat, pe masura integrarii lor in societatea in care si-au ales sa traiasca, ar fi de dorit ca noii imigranti sa acorde sprijin si unor activitati comunitare romanesti… Grupul Radio Roman ii asteapta cu bratele deschise.

B.T.: Putin intr-o alta ordine de idei... Luand in considerare puternicul fenomen de emigrare din Romania si integrarea crescanda pe plan economic si politic a Romaniei in UE, v-as ruga sa ne faceti o predictie referitor la viitorul limbii romane, existand unele temeri ca limba romana se va dizolva si/sau va fi absorbita incetul cu incetul in romgleza, germana, franceza, si se va retrage la tara sau va dispare.

J.G.: Daca vorbim de copiii migrantilor romani in diverse parti ale lumii, fie Europa, America de Nord, sau Australia, responsabilitatea pastrarii limbii romane sta in sarcina parintilor, si, in secundar, a organizatiilor romanesti din respectivele comunitati prin organizarea de cursuri in limba romana in scoli, programe radio si televiziune in limba romana etc... In ceea ce priveste procesul integrarii Romaniei in Europa, nu cred ca limba Romana se va pierde datorita acestui proces...
In Europa, nationalismul are traditii istorice puternice, cu simpatii si adversitati care s-au propagat si mentinut din timpuri de demult... Limba este un element puternic al nationalismului, de care natiunile membre sunt atasate profund... Organismele Uniunii Europene sunt constiente de aceasta realitate si, pe de o parte, combat fenomenele de nationalism excesiv, pe de alta, promoveaza o politica multi-lingvistica... In prezent, UE sprijina in mod declarat politica comunicarii in 24 de limbi oficiale, cu fiecare limba in parte bucurandu-se de un statut egal... Prin politica lingvistica, Uniunea Europeana incearca sa uneasca natiile membre, chiar daca unele au fost dezbinate de-a lungul istoriei... Cetatenii tarilor membre EU pot utiliza oricare din cele 24 de limbi oficiale in comunicarile lor cu organismele comunitare... Iar noi tari membre vor adauga noi limbi oficiale ale EU... Sigur ca in materie de traduceri, politica multilingvistica a UE reprezinta un mic cosmar administrativ, dar aceasta este o consecinta acceptata in mod deliberat de conducerea UE, independent de costurile ei.

B.T.: Va multumesc si s-auzim numai de bine !

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page