Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Posada, 9-12 noiembrie 1330 - unde?


Dr. Vasile Marculet & dr. Ioan Marculet  

Toamna anului 1330 consacra confruntarea finala dintre domnul Tarii Romanesti, Basarab I si regele Ungariei, Carol Robert de Anjou. In batalia decisiva, care a avut loc intre 9-12 noiembrie 1330, fortele muntene au obtinut o victorie categorica asupra celor maghiare. Succesul obtinut consfintea emanciparea statului romanesc sud-carpatic de sub suzeranitatea maghiara si afirmarea sa de sine statatoare. Intrata in istorie sub numele de „batalia de la Posada”, dat de Nicolae Iorga, desi nicio sursa cunoscuta nu consemneaza toponimul respectiv sau vreun altul sinonim, confruntarea munteano-maghiara din noiembrie 1330 prezinta numeroase aspecte controversate. Unul dintre acestea il reprezinta localizarea bataliei. Locul bataliei in sursele istorice. Confruntarea munteano-maghiara din noiembrie 1330 isi afla reflectat, atat in surse documentare, cat si in surse literare. Informatiile referitoare la acest eveniment militar nu ofera niciun indiciu care sa permita, chiar si numai aproximativ, localizarea bataliei.
 
Asemenea referiri fac, in primul rand, diplomele emise de cancelaria Ungariei in perioada imediat urmatoare bataliei. Intr-o diploma din 2 noiembrie 1332, Carol Robert preciza ca batalia s-a desfasurat „intr-un loc crangos si paduros, incins cu intarituri (in quodam loco nemoroso et silvoso indaginumque densitate firmato)”. O a doua diploma a suveranului angevin, emisa la 2 ianuarie 1333, consemneaza ca lupta s-a dat „intr-un loc stramt si intunecos (in quodam loco condenso et obscuro)”. O diploma din 19 mai 1335 prezenta locurile confruntari din noiembrie 1330 ca fiind „stramte si intunecoase, imprejmuite de intarituri puternice (in quibusdam locis districtis et silvosis, indaginibusque firmis)”. In acelasi an, la 13 decembrie, intr-un alt act, descriind locurile in care a fost infrant de Basarab I, regele Carol Robert arata ca „pe cand ne intorceam inapoi cu oamenii nostri, pe o cale blestemata in veci de Dumnezeu, inchisa de ambele parti cu rape ametitoare, iar inainte unde ea se largea era intarita, in mai multe locuri, de puternice prisaci”.
 
Informatii asemanatoare se regasesc si in unele surse literare, contemporane sau tardive. Chronicon pictum Vindobonense, principala sursa literara privitoare la evenimentele din toamna anului 1330, relateaza ca regele Ungariei „a ajuns pe o cale oarecare cu toata oastea sa, dar calea aceasta era cotita si inchisa de amandoua partile de rape foarte inalte de jur imprejur si pe unde aceasta cale era mai larga, acolo vlahii, in mai multe locuri o intarisera imprejur cu prisaci (venit in quandam uiam cum toto exercitu que uia erat in circuitu et in utraque parte ripis prominentibus circumclusa, et ante unde erat dicta uia patencior indaginibus in pluribus locis fortiter fuerat circumsepta per Vlachos)”. O prezentare identica a locului de desfasurare a bataliei se regaseste in Chronicon Budense, in Chronicon Dubnicense sau in Chronica Hungarorum a lui Ioan de Thuróczi. Adaugam acestor informatii pe cele cuprinse in Annalele lui Henric de Sponde. Acesta consemneaza ca batalia s-a dat „inter montium et silvarum ignotas angustias et horrores omnium rerum penuria oppressus”. Stiri referitoare la confruntarea munteano-maghiara din noiembrie 1330, se intalnesc de asemenea si in alte surse literare, precum Chronicon Posoniense sau lucrarile lui Peter von Dusburg, Antonio Bonfini si Jan Dlugosz.
 
Controversa privind localizarea. Problema localizarii bataliei munteano-maghiare din toamna anului 1330 continua sa ramana una viu disputata in istoriografia romaneasca, concretizata in formularea unei game variate de opinii din partea specialistilor. Dintre acestea, cele formulate pana in anul 1980 au fost inregistrate de Paul Ioan Cruceana intr-un articol consacrat acestui aspect. Acesta conchidea ca pana la data respectiva cercetarile specialistilor s-au concretizat „in aflarea a 11 zone, mai mult sau mai putin posibile” in care ar fi avut loc batalia.
 
In 1574, calatorul polonez Maciej Strykowski sustinea, pe baza unor observatii proprii si a traditiei transmise, ca batalia munteano-maghiara din 1330 a vut loc „dincolo de oraselul Gherghita, la doua zile de drum de Sibiu”, Localizarea a fost acceptata si insusita de Alexandru D. Xenopol, dar si de Sergiu Iosipescu. La sfarsitul secolului al XIX-lea, Dimitre Onciul considera ca lupta dintre Basarab I si Carol Robert de Anjou a avut loc „in muntii de langa Curtea Arges”. Pentru aceasta localizare s-au pronuntat de asemenea Alexandru Lapedatu, Ioan Lupas, Paul Ioan Cruceana si, recent, Sergiu Iosipescu. Nicolae Iorga considera in cateva din lucrarile sale ca batalia dintre Basarab I si Carol Robert de Anjou s-ar fi dat „pe drumul care duce de la Campulung la Bran”. Localizarea propusa de Nicolae Iorga a fost acceptata si de alti istorici, precum Nicolae A. Constantinescu, Victor Motogna, Stefan Stefanescu, I.N. Mailat si altii.
 
O alta localizare, agreata de numerosi istorici, este aceea conform careia confruntarea munteano-maghiara din noiembrie 1330 ar fi avut loc in Lovistea, intre Salatrucu si Perisani, in defileul de la Pripoare-Perisani sau in arealul Boisoara-Caineni. In acest sens s-au exprimat Ion Conea, Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, generalul Radu Rosetti, Barbu Campina, Nicolae Constantinescu, stefan Pascu, stefan stefanescu, Ion Ionascu, Petru Demetru Popescu, Andrei Pandrea, Florin Constantiniu, Marcel D. Popa, Nicolae Stoicescu, Florian Tuca, Manole Neagoe, Doru Motoc, Vasile Alexandrescu, Gheorghe Romanescu, Alexandru Madgearu, Corneliu Parausanu, Florin Epure, Dumitru Dumitrescu, Dumitru (Dem) Motoc si altii.
 
O serie de istorici, bazati pe cronicile maghiare, care afirma ca dupa infrangere Carol Robert nu s-a mai oprit pana la Timisoara si de aici pana la Visegrad, sustine ca batalia munteano-maghiara din 1330 s-a dat in Banatul de Severin. Asemenea opinii au formulat Bogdan Petriceicu Hasdeu, care mentioneaza „catastrofa regelui Carol Robert pe la 1330 in codrii Severinului”. Alti autori, precum Patriciu Dragalina, Constantin Rezachevici sau Neagu Djuvara, au optat pentru localizarea in aceeasi regiune, respectiv in cheile Crainei, intre Orsova si Mehadia.
 
O alta regiune propusa pentru localizarea bataliei dintre Basarab I si Carol Robert a fost valea Oltului. In favoarea localizarii confruntarii in aceasta regiune s-au pronuntat printre altii Gheorghe Popa-Lisseanu, Petre P. Panaitescu, precum si istoricul maghiar Pál Engel, acesta fiind de parere ca lupta a avut loc in pasul Turnu Rosu. Alaturi de localizarile prezentate in istoriografia romaneasca s-au conturat si alte puncte de vedere cu privire la localizarea confruntarii munteano-maghiare din noiembrie 1330. Ilie Minea a propus localizarea pe drumul Targoviste-Campulung, probabil in zona satului Stoenesti din judetul Arges, Nicolae al Lupului, Posada Gurenilor din judetul Gorj, Mihai Marculescu, Valea Prahovei, intre localitatile Comarnic si Sinaia, Florian-Micu Smarandescu, Posada Prahovei. Alaturi de opiniile prezentate, exista si cele ale unor istorici, uneori chiar ale celor care s-au exprimat clar pentru o localizare sau alta, care evita sa se pronunte categoric in acest sens. Astfel de opinii au exprimat Augustin Bunea, Nicolae Iorga, Nicolae Stoicescu, Florian Tuca, serban Papacostea, Nicolae Densusianu, George Cosbuc, Alexandru Gh. Savu.
In ceea ce ne priveste, intr-un studiul publicat in 2012, care ne-a servit, de altfel, ca baza al acestui articol, am propus ca posibil loc de desfasurare a bataliei Defileul Topologului. Argumentatia adusa in sprijinul acestei opinii o vom prezenta in continuare. Excludem insa de la inceput pretentia ca localizarea pe care o propunem noi este una irefutabila.
 
De ce Defileul Topologului.
 
Din punctul nostru de vedere, in organizarea ambuscadei intinsa fortelor maghiare Basarab I a fost obligat sa aiba in considerare cateva aspecte de natura militara si geografica, precum efectivele armatei regale si identificarea unui loc situat pe rutele posibile de repliere a acesteia spre Transilvania, care sa permita prinderea ei in capcana pregatita. Totodata, domnul muntean era in imposibilitatea organizarii unei ambuscade inainte de a cunoaste rezultatul final al campaniei maghiare si ruta de retragere a ostilor regale spre Transilvania. Acest lucru a fost posibil numai dupa ce Carol Robert, intelegand ca nu-l putea atrage pe domnul Tarii Romanesti intr-o confruntare decisiva, „a ordonat o impacare cu Bazarad”, care i-a dat asiguraari „ca va asculta de rege si ca va da regelui si tuturor oamenilor sai siguranta de a se intoarce acasa si ca-i va arata un drum drept”. Abia dupa stabilirea acestor intelegeri Basarab I a putut alege locul ambuscadei. Referitor la efectivele fortelor maghiare, sursele de care dispunem sunt extrem de inconsistente. Mai multe diplome regale emise in anii care au urmat confruntarii sustin ca la campania din toamna anului 1330, regele Ungariei sustine ca a participat la campania din Tara Romaneasca cu „o parte a oastei noastre”, cu „oastea noastra”, cu „puternica noastra oaste” cu „toata puterea oastei noastre”. La randul sau, Chronicon pictum consemneaza ca regele „si-a adunat o mare oaste”, dar nu „toata puterea sa armata”. In absenta unor informatii certe, diferiti autori au propus diverse cifre pentru estimarea oastei maghiare. Autorii Enciclopediei Romane, inregistreaza pentru efectivele oastei maghiare, cifra de circa 30.000 de oameni. Nicolae Stoicescu si Florian Tuca au conchis ca armata lui Carol Robert „ar fi numarat circa 10.000 de oameni”, cifra care, in opinia noastra, este cea mai plauzibila.
 
Cateva consideratii asupra propunerilor de localizare facute de diversi specialisti credem ca se impun. Localizarea bataliei in Banatul Severinului - cea mai lunga ruta de revenire in Transilvania pentru care suveranul maghiar ar fi putut opta - este exclusa, cel putin, din doua puncte de vedere:
1) prin alegerea lungului drum al Severinului, Carol Robert si-ar fi supus oastea unor noi privatiuni in prag de iarna, in conditilein care, pe langa lungimea sa, zona fusese devastata de fortele regale in timpul ofensivei, ea ne mai fiind capabila sa asigure subzistenta trupelor;
2) alegand ca loc al ambuscadei Severinul, aflat sub stapanire maghiara, domnul Tarii Romanesti ar fi riscat sa fie prins intre fortele comandate de Carol Robert, care reveneau din Tara Romaneasca, si cele care rezidau in Banatul de Severin.
In ceea ce priveste drumul Campulung-Bran, suntem de parere ca localizarea bataliei in aceasta regiune este exclusa prin faptul ca obiectivul lui Carol Robert la revenirea din Tara Romaneasca nu a fost Brasovul sau Tara Barsei, ci Sibiul. Din aceleasi considerente excludem si localizarea confruntarii din noiembrie 1330 pe valea Prahovei sau Dambovitei. Pe drumul Campulung-Bran nu exista zone care sa corespunda celei descrisa in sursele documentare si literare drept loc al confruntarii.
Referitor la regiunea Lovistei, cea mai mare parte din cei circa 35 km cat masoara traseul propus este un drum de coasta, situatie in care nimic nu ar fi putut opri fortele maghiare, care puteau fi atacate doar dintr-o singura parte, sa se replieze la baza pantei. Singurul defileu este cel de la Perisani-Pripoare cu o lungime de circa 3-3,5 km, lat de circa 4-6 m, care ar fi permis o deplasare de front a patru oameni. In contextul acestore realitatii geografice, armata maghiara de circa 10.000 de oameni s-ar fi intins pe distanta de peste 5 km, care ar fi crescut proportional, daca efectivul fortelor regale ar fi fost mai mare. In acest caz, prinderea in totalitater a ei in ambuscada ar fi fost imposibila.
 
Acelasi inconvenient ca si defileul Perisani-Pripoare, il prezinta defileul de pe valea Argesului, din zona Capataneni-Arefu, lung cam tot de 3 km. In ceea ce ne priveste, consideram de altfel, putin probabila ca dupa devastarea resedintei domnesti de la Arges, fara a reusi sa-l determine pe Basarab I sa se angajeze intr-o lupta decisiva, Carol Robert sa se fi hazardat in aceasta zona intr-o actiune de cucerire a turnului de la Poienari, cum sustin unii autori. Studierea posibilelor rute de repliere a fortelor maghiare spre Transilvania, in regiunea Sibiului, ne releva faptul ca, cel putin, din punct de vedere geografic, o singura zona indeplineste conditiile mentionate: defileul Topologului. Cu o lungime de circa 8 km si cu o panta medie de aproximativ 2%, cu numeroase rupturi, acesta are o latime la baza care variza aproximativ intre 10 si 60 m, inclusiv albia raului omonim. Defileul, care trecea printre Muntii Frunti sau Muntisor (1.534 m altitudine) si Muntii Poiana Spinului (1.359 m) asigura legatura intre Depresiunea Salatrucului si Culoarul Central Fagarasan (largirea Pojorii), incadrat la nord de Muntii Fagarasului. Strajuit pana la baza albiei de pereti impaduriti, defileul, „un abrupt prapastios” (local cu pante mai mari de 35o), cu „stancarii si abrupturi pe care se manifesta procese de dezagregare”, era strabatut, asa cum reiese din unele lucrari, de un drum al oilor, respectiv un drum de carute cu o latime ce nu putea depasi 5-6 m, care urma cursul raului Topolog. In locurile in care acesta se largea, ostasii munteni au ridicat acele „prisaci (indagines)” la care fac constant referire sursele literare si documentare de care dispunem. Conform calculelor facute de N. Stoicescu si Fl. Tuca, o asemenea latime a drumului nu permitea o latime a coloanei de mars mai mare de patru oameni, avand un interval, in adancime, de circa 2 m, ceea ce facea ca armata regala de circa 10.000 de oameni se esaloneze pe o distanta de aproximativ 5 km.
 
Trupele maghiare plecate de la Arges, conduse, foarte probabil, de calauze muntene, au patruns in Defileul Topologului prin nordul Depresiunii Salatrucului.Posada Harta itinerar 1330 Aproape sigur, primul atac al fortelor tarii Romanesti s-a produs imediat dupa patrunderea intregii armate maghiare in defileu. Cronicarul german Peter von Duisburg relateaza ca „taranii tinutului acela taiara pe jumatate cu fierastraie arborii padurii prin care ungurii trebuiau sa treaca la intoarcere, astfel incat daca ar fi cazut unul sa-l atinga pe altul si sa-l doboare si tot asa in continuare. De aici si faptul ca intrand ungurii in pomenita padure, ca si sus-amintitii tarani miscara copacii ca sa cada unul peste altul si astfel toti cei doborati dintr-o parte si cealalta strivira marea multime a ungurilor”.
 
Copacii doborati si pietrele aruncate de luptatorii munteni au blocat, atat retragerea, cat si inaintarea fortelor maghiare, conducand, probabil, si la fragmentarea acestora in corpuri separate, obligate sa se apere independent fara a se putea ajuta intre ele. Deruta fortelor maghiare, agravata de pierderile suferite si de panica generata de imposibilitatea de a inainta sau de a se retrage, le-a facut incapabile de o riposta puternica. Foarte probabil, cu unele intreruperi, luptele au durat pana sambata la vecernie, cand, apropiindu-se duminica, „ziua Domnului”, au fost suspendate.
 
Un al doilea atac al romanilor, urmand acelasi tipar ca si precedentul, trebuie sa se fi produs lunea, dar in partea de nord a defileului. Actiunea lor a fost mult usurata de faptul ca in aceasta zona, defileul Topologului se ingusta considerabil. Probabil, acum Carol Robert s-a aflat in pericol de moarte. Pentru a se salva, regele, consemneaza Chronicon pictum Vindobonense, „isi schimbase insemnele armelor sale, cu care s-a imbracat Desev, fiul lui Dionisie, pe care crezandu-l vlahii a fi insusi regele l-au omorat cu cruzime. si insusi regele de abia a scapat cu cativa insi”.
 
Fortele maghiare, care au reusit sa strapunga incercuirea romanilor, au debusat spre dreapta intr-o depresiune a Culoarului Central Fagarasan, cunoscuta sub denumirea de Largirea Pojorii, unde, data fiind configuratia terenului, nu mai puteau fi atacate de romani. De aici, prin saua Culmii Poiana Lunga, situata la circa 1.100 m altitudine, dar suficient de larga, Carol Robert si resturile armatei sale au putut patrunde in Depresiunea Lovistei, de unde au revenit in Transilvania.
 
Bibliografie
 
- V. Alexandrescu, Posada 9-12 noiembrie 1330. O stralucita biruinta militara cu implicatii decisive in afirmarea statalitatii romanesti, in „Lupta intregului popor. - Revista romana de istorie militara”, 4 (18), 1988.
- L. Badea, Gh. Niculescu, S. Roata, M. Buza, M. Sandu, Unitatile de relief ale Romaniei, I, Carpatii Meridionali si Muntii Banatului, Bucuresti, 2001.
- Antonii Bonfinii, Rerum Ungaricarum decades quatuor cum dimidia, Francofurti, MDLXXXI.
- A. Bunea, Stapanii Tarii Oltului, Cluj-Napoca, 2010.
- Calatori straini despre Tarile Romane, vol. II, ingrijit de Maria Holban, M.M. Alexandrescu-Dresca Bulgaru, Paul Cernovodeanu, Bucuresti, 1970.
- Chronicon Budense, post elapsos ab editione prima rarissima Tercentos Sexaginta Quinque annos, textum recognovit Iosephus Podhradczky, Budae, 1838.
- Chronicon Dubnicense cum Codicibus Sambuci Acephalo et Vaticano, cronicisque Vindobonensi picto et Budensi accurante collatum, recensuit et praefatus est M. Florianus, Lipsiae, 1884.
- Chronicon Hungarorum Posoniense e Cod. Ms. Chartaceo Capituli Poson., Budae, 1852.
- Chronicon pictum Vindobonense (Cronica pictata de la Viena), edidit G. Popa-Lisseanu, in G. Popa-Lisseanu, Fontes Historiae Daco-Romanorum (Izvoarele istoriei romanilor), vol. XI, Bucuresti, 1935.
- Chronicon Posoniense, in Chronica Minora, recensuit et disquisitionem, M. Florianus, Budapestini, 1885.
- B. Campina, St. Pascu 1964, Desavarsirea procesului de formare a statului feudal Tara Romaneasca si consolidarea sa, in Istoria Romaniei, vol. II, Bucuresti, 1964.
- I. Conea, Tara Lovistei. Geografie istorica, Bucuresti, 1935.
- I. Conea, Cercetari geografice in istoria romanilor. I. Pe Olt; in Oltenia, Bucuresti, 1938.
- N.A. Constantinescu, Batalii mari ale romanilor. I. Batalia de la Posada, 1330, 9-12 noiembrie, Bucuresti, 1930.
- N. Constantinescu, Basarab I si contributia sa la consolidarea Tarii Romanesti, in „Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie «A.D. Xenopol» din Iasi”, XXIII/2, 1986.
- Fl. Constantiniu, M.D. Popa, Epoca Medie, in Istoria Romaniei in date, coord. C.C. Giurescu, Bucuresti, 1971.
- G. Cosbuc, Din Tara Basarabilor, Bucuresti, 1911.
- P.I. Cruceana, Puncte de vedere privind localizarea Posadei, „Revista de Istorie”, 33, 1980, 10, p. 1971-1979.
- N. Densusianu, Istoria militara a poporului roman, Bucuresti, 2002.
- N. Djuvara, Thocomerius-Negru Voda. Un voivod de origine cumana la inceputurile Tarii Romanesti, Bucuresti, 2007.
Ioannis Dlugossi seu Longini, Historiae Polonicae libri XII, tomus primus, Lipsiae, MDCCXI.
- P. Dragalina, Din istoria Banatului Severin, vol. I, Caransebes, 1899.
- Documenta Romaniae Historica, D. Relatii intre Tarile Romane, vol. I (1222-1456), Bucuresti, 1977.
- D. Dumitrescu, Potentialul turistic al reliefului, in Enciclopedia judetului Valcea, vol. I: Prezentare generala, Ramnicu-Valcea, 2010.
- Enciclopedia Romaniei[1]
- Pál Engel, Regatul Sfantului Stefan. Istoria Ungariei medievale 895-1526, Cluj-Napoca, 2006.
- Fl. Epure, Basarab I. Batalia de la Posada, in Enciclopedia judetului Valcea, vol. I: Prezentare generala, Ramnicu-Valcea, 2010.
C.C.    Giurescu, Probleme controversate in istoriografia romaneasca, Bucuresti, 1977.
- C.C.  Giurescu, Istoria romanilor, vol. I: Din cele mai vechi timpuri pana la moartea lui Alexandru cel Bun (1432), Bucuresti, 2007.
- C.C.  Giurescu, D.C. Giurescu, Istoria romanilor, vol. 1. Din cele mai vechi timpuri pana la intemeierea statelor romanesti, Bucuresti, 1975.
- B.P. Hasdeu, Istoria critica a romanilor, Bucuresti, 1999.
- I. Ionascu, Formarea statului feudal Tara Romaneasca, in st. Pascu, I. Ionascu, C. Cihodaru, Gh. Georgescu-Buzau, Istoria medie a Romaniei, partea intai (sec. al X-lea-sfarsitul sec. al. XVI-lea), Bucuresti, 1966.
- N. Iorga, Istoria armatei romanesti, Bucuresti, 1970.
- N. Iorga, Carpatii in luptele dintre romani si unguri, in Idem, Studii asupra Evului Mediu romanesc, Bucuresti, 1984.
- N. Iorga, Istoria romanilor, vol. III: Ctitorii, Bucuresti, 1993.
- S. Iosipescu, Romanii din Carpatii Meridionali la Dunarea de Jos de la invazia mongola (1241-1243) pana la consolidarea domniei a toata Tara Romaneasca. Razboiul victorios purtat la 1330 impotriva cotropirii ungare, in „Constituirea statelor feudale romanesti”, Bucuresti, 1980, p. 41-95.
- S. Iosipescu, Batalia de la Posada (9-12 noiembrie 1330). O contributie la critica izvoarelor istoriei de inceput a principatului Tarii Romanesti, „Revista Istorica”, serie noua, XIX, 2008, 1-2, p. 59-82.
- S. Iosipescu, Despre locul bataliei de la 9-12 noiembrie 1330, p. 1-3[2] - Al. Lapedatu, Doua cetati romanesti: Poenari si Dambovita. Schite istorice, in „Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice”, 3, 1910, 12.
- I. Lupas, Atacul regelui Carol Robert contra lui Basarab cel Mare 1330, extras din „Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice. Sectia pentru Transilvania”, Cluj, 1932.
- Al. Madgearu, Castrum Argyas: Poenari sau Curtea de Arges, in Studia varia in honorem Professoris Stefan Stefanescu octogenarii, Bucuresti-Braila, 2009.
- Al. Madgearu, Batalia dintre Basarab I si Carol Robert de Anjou (9-12 noiembrie 1330), in P. Otu (coord.), 100 de mari batalii din istoria Romaniei, Bucuresti, 2009.
- I.N. Mailat, Cititorii ne scriu despre Posada, Rovine, Vicina, in „Magazin Istoric”, V, 1971, 10 (55).
- M. Marculescu, Cititorii ne scriu despre Posada, Rovine, Vicina, in „Magazin Istoric”, V, 1971, 10 (55).
- V. Marculet, I. Marculet, Consideratii asupra localizarii confruntarii munteano-maghiare din 9-12 noiembrie 1330, in „Anuarul Muzeului Marinei Romane”, XV, 2012.
- I. Minea, Razboiul lui Basarab cel Mare cu regele Carol Robert (noiembrie 1330), in „Cercetari Istorice”, V-VII, 1929-1931.
- V. Motogna, Iarasi lupta de la Posada, in „Revista Istorica”, IX, 1923.
- D. Motoc, Unde s-a semnat actul de nastere a Tarii Romanesti. Contributii la localizarea bataliei din 9-12 noiembrie 1330, in „File Valcene”, 1972.
- D. Motoc, Doua studii, Ramnicu-Valcea, 2003.
- C. Murgescu, Drumurile unitatii romanesti. Drumul oilor. Drumurile negustoresti, Bucuresti, 1996.
- M. Neagoe, Mari batalii din istoria lumii, Craiova, 1971.
- Nicolae al Lupului, Posada Gurenilor. Povestiri din alte vremi, Craiova, 1929.
- D. Onciul, Mircea cel Batran si posesiunile lui, in Idem, Scrieri istorice, vol. II, Bucuresti, 1968.
- P.P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii romanesti. Problemele istoriografiei romane, Bucuresti, 2000.
- A. Pandrea, Medic in Boisoara, Bucuresti, 1967.
- A Pandrea, Cititorii ne scriu despre Posada, Rovine, Vicina, in „Magazin Istoric”, V, 1971, 10 (55).
- A. Pandrea, Unde s-a dat batalia de la Posada, in „Arges”, VII, 1972, 3/70.
- s. Papacostea, 1330: Stralucita victorie a libertatii romanesti, in „Magazin Istoric”, XIV, 1980, 12 (165).
- st. Pascu, N. Constantinescu, st. Stefanescu, Cucerirea independentei Tarii Romanesti si a Moldovei, in Istoria romanilor, vol. III: Genezele romanesti, Bucuresti, 2010.
- C. Parausanu, Posada Perisanilor, stralucita victorie a libertatii romanesti, p. 1-4[3]  
- Peter von Dusburg, Chronicon Terrae Prussiae, in Scriptores Rerum Prissicarum: die Geschichtsquellen der Prussichen Vorzit bis zum Untergange der Ordenscherrschaft, herausgegeben von Th. Hirsch, M. Töppen und E. Strehlke, Erster Band, Leipzig, 1861.
- Gh. Popa-Lisseanu, Introducere la Chronicon Pictum Vindobonense (Cronica pictata de la Viena), in Fontes Historiae Daco-Romanorum (Izvoarele istoriei romanilor), vol. XI, Bucuresti, 1937.
- P.D. Popescu, Basarab I, Bucuresti, 1975.
- C. Rezachevici, Patru zile de apriga infruntare (9-12 noiembrie 1330), in „Magazin Istoric”, XIV, 1980, 12 (165).
- C. Rezachevici, Localizarea bataliei dintre Basarab I si Carol Robert (1330): in Banatul de Severin (I), in „Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie «A.D. Xenopol» din Iasi”, XXI, 1984.
- C. Rezachevici, Localizarea bataliei dintre Basarab I si Carol Robert (1330): in Banatul de Severin (II), in „Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie «A.D. Xenopol» din Iasi”, XXII/2, 1985.
- C. Rezachevici, Doua precizari pe marginea unor recente publicatii. I. In legatura cu localizarea bataliei din 1330 dintre Basarab I si Carol Robert, in „Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie «A.D. Xenopol» din Iasi”, XXV/1, 1988.
- C. Rezachevici, Lupta lui Basarab I cu Carol Robert in Banatul de Sevrin, in „Magazin Istoric”, serie noua, XXV, 1991, 4 (289).
- C. Rezachevici, Cronologia critica a domnilor din Tara Romaneasca si Moldova a. 1324-1881, I. Secolele XIV-XVI, Bucuresti, 2001.
- Gh. Romanescu, Marile batalii ale romanilor, Bucuresti, 1982.
- R. Rosetti, Istoria artei militare a romanilor pana la mijlocul secolului al XVII-lea, Bucuresti, 2003.
- Al. Gh. Savu, Razboiul de aparare al Tarii Romanesti impotriva Ungariei (1330), in Istoria militara a poporului roman, vol. I: Din cele mai vechi timpuri pana in secolul al XIV-lea, Bucuresti, 1984.
- Fl.-M. Smarandescu, Lupta lui Basarab I cu Carol Robert pe Valea Prahovei, in „Magazin Istoric”, serie noua, XXV, 1991, 4 (289).
- Henricus Spondanus, Annalium Ecclesiasticorum Eminentissimi Cardinalis Caesarii Baronii Continuatio ab anno MCXCVII quo is desiit ad finem MDCXLVI, tomus primus, Ticini, MDCLXXV.
- N. Stoicescu, Fl. Tuca, Semnificatia istorica a bataliei de la Posada, in „Revista de Istorie”, 33, 1980, 10.
- N. Stoicescu, Fl. Tuca, 1330 Posada, Bucuresti, 1980.
- st. Stefanescu, Tara Romaneasca de la Basarab I „Intemeietorul” pana la Mihai Viteazul, Bucuresti, 1970.
- Joannis de Thwrócz, Chronica Hungarorum, in Scriptores Rerum Hungaricarum veteres ac genuini, cura et studio Joannis Georgii Schwandtner, pars prima, Vindobonae, MDCCLXVI.
- A.D. Xenopol, Istoria romanilor din Dacia Traiana, vol. II. De la intemeierea Tarilor Romane pana la moartea lui Petru Rares, Bucuresti, 1986.
------------------------------------------------------
[1]  http://enciclopediaromaniei.ro/
[2]  http://www.cetati.medievistica.ro/
[3]  http://www.scribd.com/doc/35160651/POSADA
ARTEMIS

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page