Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

RAMASI în urma TIMPULUI


De parca el ar zbura prin vazduh, de parca noi ne-am tari pe pamant. Am pornit odata cu el, dar iata-ne ramasi in urma lui. El si-a vazut de-ale lui, noi ne-am vazut de-ale noastre. El se uita cu tristete la noi de parca ne-ar astepta, nici gand sa ne miscam mai repede sa-l ajungem din urma, dar ne va astepta la capatul profetiei.  El se scalambaie la noi de pe facebook, noi il ignoram incercand sa-l tinem pe loc tot acolo, in Capela Sixtina, minunandu-ne fara motiv de purgatoriul de pe bolta ei cu scene inchipuite din iad, cu ingerasi dolofani ca niste bebelusi papali sau in alt sistem de gandire bebelusi ai unor fiinte bogate din alte sfere ale Universului, bucalati de fericire sunand din trompete nici ei nestiind ce si de ce, oricum degeaba.
Pe malul celalalt aceluiasi timp, printre plopi mai mult si mai deloc printre catedrale, mai marele nostru Eminescu are alte simtiri, alte trairi. "Si cand gandesc la viata-mi, imi pare ca ea cura / Incet repovestita de o straina gura, / Ca si cand n-ar fi viata-mi, ca si cand n-as fi fost. / Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost / De-mi tin la el urechea si rad de cate-ascult / Ca de dureri straine?...  Parca-am murit de mult...", intelegand ca lucrurile merg de-andaratelea, privind spre catedrala cerului prin ferestrele sparte ale bisericutei de pe pamant cu timpul fiecareia zbatandu-se intre ele.  Concomitent capelele romane, catedralele protestante, moscheele si de ce nu mai de curand si in devenire "catedrala neamului", desi nu reiese al carui neam. Rococo-ul, doldora noastra de arta, odata cu "vaierul" eminescian din "Biserica-n ruina / Sta cuvioasa, trista, pustie si batrana, / Si prin ferestre sparte, prin usi tiuie vantul". Dau navala teologii acuzandu-l de necredinta.  Nu e frumos. El nu face aici teologie, ci ne varsa in stilul cel mai cuvenit simtamintele privind la rezultatele departarii omului de Dumnezeu. Face teologie George Lesnea atunci cand zice "A murit fetita cea cuminte / A vecinului meu. / Nici n-a bagat de seama Dumnezeu / Cand trupul ei s-a scufundat intre morminte"? Nici vorba, felul frumos in care poetul spune acest lucru, Il face pe Dumnezeu si mai prezent acolo, la mormantul fetitei. Dar vremurile acestea si oamenii acestia au cam trecut.
Acum, protestatori cu lozinci impotriva lui Dumnezeu si altii chipurile "sustinatori" ai Lui de parca S-ar clatina, iar ei L-ar sustine cu maretia propriei lor grandori. N-am decat sa deschid televizorul si sunt napadit de o tropaiala si o ratoiala numita de fiecare "evanghelizare" ca buna simtire dispare. Aici s-ar putea sa gresesc. Apostolul Pavel zice in asa situatie "cum, necum, Hristos este propovaduit" chiar daca nu-mi place mie "cum, necum".  Poate sa fie "si asa" ca sa intelegem ca nu e frumos asa. Incrancenarea printre "marii propavaduitori" este mai mare chiar decat ei insisi, pentru ca uitati de timp ei pot disparea, dar ea ramane si mai acerba in urmasi.
Am fost invitat odata de un prieten, sa-i zicem la biserica lui. Nu mare, orice strain era usor de observat.  Dupa randuiala de acolo si mersul lucrurilor ca biserica sa fie vorbita de bine, am fost rugat sa spun si eu cateva vorbe - desi nu ma ocup cu spunerea. Inainte insa de acest lucru sa se intample, am fost chemat intr-o camaruta alaturata, unde de fata cu un fel de juriu cineva m-a intrebat "Sunteti NASCUT din NOU"? Eram prima data confruntat cu aceasta intrebare si nu stiam ce sa spun, dar oricum mi s-a parut mai cuviincios sa spun "Da, sunt NASCUT din NOU", cumva in concordanta cu textul evanghelic si am raspuns "Da, sunt". Ei bine, s-a procedat in asa fel cu desfasurarea programului ca n-am mai ajuns sa spun nimic. Am inteles repede ca exista o miscare religioasa care crede cu vehementa in NASTEREA din NOU acum, nestiindu-se precis cum, si una care i se opune cu aceeasi inversunare.  Nimerisem in a doua.
 
Asta este situatia. In timp ce TIMPUL a ajuns cu implinirile profetiilor la Portile Orientului intr-o forma orbitoare de reala, miile, zecile de mii privesc hipnotizate la vindecatul de pe platforma care se ridica clatinandu-se, nevindecat, niciodata vindecat sau in transa la o nimicura de idee spusa de cineva stergandu-si gatul de truda cu un prosop adus special, stiind ca va nadusi propovaduind, in timp ce pe ulitele slavice scartaie carutele incarcate cu moaste.
Unde este elita de gandire si de sfat a lumii ramasa in urma propriului timp? As vrea ceva ca lumina dupa o ploaie de primavara peste gradina abia mugurita.  Astept.

Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page