Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

"Testamentul" lui Grigore Vieru (II)

Pe 30 august 2007, la Academia de Stiinte a Republicii Moldova, in ajunul sarbatorii "Limba noastra cea romana", regretatul Grigore Vieru (14 II 1935 – 18 I 2009) a rostit un memorabil discurs cu ocazia incununarii sale cu titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei respective. Discursul sau marturisitor a fost intitulat – simbolic – "Testament". Intrucat in luna februare, anul acesta Grigore Vieru ar fi implinit 75 de ani, reproducem si aici acest text, spre dreapta lui pomenire.

Cei de dincoace de Prut, din tara-mama, pot fi destul de surprinsi (daca nu chiar amuzati) de faptul ca asa ceva se mai poate discuta in plin secol XXI, dar in Basarabia situatia este mult mai complexa si mai ingrijoratoare decat ne-o reprezentam noi... Nimic nu pare mai usor decat sa spulberi, intr-un riguros limbaj stiintific si cu argumente punctuale, miseleasca fictiune ideologica a unei limbi moldovenesti. Grigore Vieru, desi vorbea intr-un for academic, a preferat insa, in locul unui riguros discurs stiintific, calea persuasiunii mai degraba sentimentale si a invocarii traditiei si „autoritatilor". Si am incredintarea ca stia bine ce face, caci nu pe academicieni urmarea sa-i convinga, ci pe neacademicienii la care „testamentul" lui avea sa ajunga ulterior. Pentru publicul larg, si mai ales pentru unul manipulat ideologic de decenii intregi, argumentele stiintifice sunt mai degraba obscure si otioase, ca si terminologia prea savanta. Bataia nu este aici in primul rand pe mintile oamenilor, ci pe sufletele lor. Daca ignora traditia si daca nu mai simt romaneste, atunci orice demonstratie stiintifica, fie ea cat de riguroasa, ramane inoperanta. Cu acest preaviz trebuie citit si judecat acest „testament", care rezuma cel putin o jumatate de veac de dramatica lupta cu istoria. (R. C.)

Stimate domnule presedinte al Academiei de Stiinte a Moldovei,

Onorat Consiliu Suprem pentru Stiinta,

Stimate domnule presedinte al Academiei Romane Eugen Simion,

Stimati colegi academicieni,

Iubiti frati!

(Continuare din editia precedenta)

Prima victima in sirul de jertfe in lupta pentru Limba Romana a fost poetul Nicolai Costenco. Numai pentru faptul ca, in 1940, a declarat ca nu exista nici o diferenta intre limba moldoveneasca si cea romana fusese condamnat la 25 de ani de surghiun siberian. Dandu-si duhul Stalin, poetul indurase urgiile infernului numai 15 ani din cei 25. De mare curaj barbatesc a fost gestul generatiei Andrei Lupan de a readuce in spatiul basarabean, in 1956, o parte din clasicii literaturii romane – Eminescu, Alecsandri, Creanga, Hasdeu, Cantemir, Russo, Negruzzi, Stamati, pe care generatia din care fac parte i-a cunoscut abia la facultate. Prin acest gest national, generatia Lupan isi spala pacatele ideologice. Mai tinerii scriitori de azi, dar si unii mai varstnici, se tot impiedica de Lupan. Or, daca activau si ei in aceleasi conditii draconice, cu siguranta ca se alegeau cu aceleasi pacate. Un coleg de generatie afirma ca eu am secerat pe Lupan la Adunarea Generala a Scriitorilor din 1987, in luarea mea de cuvant. Chiar asa?! Iata adevarul, iata ce am spus la acea adunare: "Andrei Pavlovici, mi-a intunecat adolescenta piesa dumitale Lumina. Acum intuneca si adolescenta copiilor mei. Scoateti, va rog, din manuale aceasta lucrare, scoateti si versificarile dogmatice, si puneti in locul lor poemele dumitale frumoase si curate, ca aveti de unde alege!". Sa se cheme oare asta "secerare"?!

Un pamflet plin de verva satirica publicase Vasile Coroban pe la sfarsitul anilor ‘50 ai secolului trecut in saptamanalul Cultura (redactor-sef: Petrea Cruceniuc). Distinsul critic ironiza pe pseudosavantul lingvist care se numea Borsci. Pamfletul era semnat Zama. O minunata scoala de Limba Romana au fost superbele traduceri din literatura universala semnate de Igor Cretu, Alexandru Cosmescu si Aureliu Busuioc. De o covarsitoare importanta – nu numai artistica, ci si documentara – au fost romanele scrise pe teme istorice: Biserica Alba (1975-1981, 1981-1986) de Ion Druta si Sange pe zapada (1985) de Vladimir Besleaga, primul roman din trilogia despre Miron Costin. In acelasi plan istoric se inscriu si piesele Doina (1968) si Horia (1973) semnate de acelasi Ion Druta, apoi Ioan Voda cel Cumplit, apartinand lui Dumitru Matcovschi. O satira vehementa este piesa lui Aureliu Busuioc, Radu Stefan Intaiul si Ultimul, adresata falsificatorilor istoriei noastre, piesa care fusese montata la Teatrul pentru Tineret "Luceafarul", in regia eminentului regizor Ion Ungureanu. Se jucase o singura data, pentru ca fusese interzisa de autoritati, din start. Vorbesc si de istorie, deoarece ea este strans legata de Limba Romana. Lumea la Chisinau descoperea arta dramatica prin Teatrul "Luceafarul", aflat atunci sub obladuirea lui Ion Ungureanu. Frecventam "Luceafarul" si de dragul Limbii Romane, pe care o cultiva in mijlocul actorilor tineri acelasi Ungureanu. In 1988, cand inca nu se prabusise imperiul sovietic, aparusera trei studii care sunt istorice si ele: Vesmantul fiintei noastre de Valentin Mandacanu, publicat in revista Nistru (redactor-sef: Dumitru Matcovschi), O limba materna, un alfabet de doctorul habilitat in istorie, Ion Buga, studiu inserat in saptamanalul Invatamantul public (redactor-sef: regretatul Anton Grajdieru) si Dezvaluiri partiale in istoria limbii de Constantin Tanase si Vasile Bahnaru, publicat in aceeasi revista Nistru.

O pagina de aur in istoria marii batalii este Frontul Popular. Copiii au noroc de o fundamentala si atractiva carte – In cautarea identitatii noastre – gandita si simtita de Nicolae Dabija. Jertfa stau la temelia luptei noastre pentru Limba Romana si grafia latina Doina si Ion Aldea-Teodorovici, care scrisesera cu vocea lor, pe fata cerului, numele Limbii Materne si al grafiei latine. Murise, in mod misterios, Gheorghe Ghimpu, un om de o frumusete sufleteasca rara, inimos luptator pentru eliberarea nationala, care facuse ani grei de puscarie alaturi de Alexandru Usatiuc, Valeriu Graur, Alexandru Soltoianu. Din cauza aceleiasi iubiri pentru Limba si pentru Istoria neamului fusesera aruncati in temnita bolsevica transnistreana Ilie Ilascu, Andrei Ivantoc, Tudor Petrov Popa, Alexandru Lesco.Toate aceste victime si suferinte se unisera intr-un singur suvoi spiritual care incepuse sa rupa zagazul antinational. Pe la sfarsitul anilor ‘80, apare in ilegalitate, la Riga, primul nostru ziar cu caractere latine, Glasul, fondat de Ion Druta, redactor-sef fiind Leonida Lari. Saptamanalul Literatura si Arta (redactor-sef: Nicolae Dabija) publica primele texte cu litere latine. Poti oare sa uiti asa ceva?! E un noroc ca in elucidarea problemelor de limba si istorie alaturi de scriitori s-au aflat si se afla mereu cei mai distinsi istorici. Un noroc avusese Parlamentul Moldovei si cel unional de personalitati scriitoricesti ca Ion Druta, Mihai Cimpoi, Leonida Lari, Nicolae Dabija, Ion Vatamanu, Lidia Istrati, Andrei Strambeanu, Constantin Tanase. Paznici de nadejde la curatenia Limbii noastre sunt scriitorii Valentin Mandacanu, Ion Ciocanu, Ion Melniciuc.

Iata un document al zilelor noastre, poate cel mai important, pentru ca este semnat de supremul si intregul for al Stiintei, intitulat Declaratia Adunarii Generale Anuale a Academiei de Stiinte a Moldovei. Citam: "Adunarea Generala Anuala din 28.02.96 – a Academiei de Stiinte a Moldovei confirma opinia stiintifica argumentata a specialistilor filologi din Republica si de peste hotare (aprobata prin Hotararea Prezidiului ASM din 09.09.94) potrivit careia denumirea corecta a limbii de stat (oficiale) a Republicii Moldova este Limba Romana". Sarut mana tuturor academicienilor si specialistilor filologi care au semnat o asemenea declaratie. Ea imi adancise mandria ca fac parte si eu din cei care vorbesc si scriu romaneste.

Greul cel mare cazuse insa pe umerii Institutului de Lingvistica, al carui director era unul dintre cei mai de seama savanti lingvisti, Silviu Berejan, care a implinit recent 80 de ani. Primiti, va rog, floarea inimii tuturor intelectualilor nostri, maestre! Alaturam aceste cuvinte pe care le meritati din plin, venite din partea doctorului si profesorului universitar Dan Manuca, director al Institutului de Filologie "Al. Philippide" din Iasi: "Model de demnitate nationala, care de-a lungul intregii vieti si-a urmarit mereu obiectivul stiintific, in ciuda numeroaselor obstacole materiale si politice, incadrand cercetarile sale in contextul socio-cultural al tarii sale framantate, Silviu Berejan, avandu-i alaturi pe colegii de Institut Ion Etcu, Alexandru Darul, Vasile Pavel, Anatol Eremia, Nicolae Raievschi, Maria Cosniceanu s. a., pe academiceinii-filologi Nicolae Corlateanu, Mihai Cimpoi, Haralambie Corbu, Anatol Ciobanu, Anatol Biletchi, pe titularii ASM reprezentand alte domenii, intre care Andrei Andries, presedintele ASM, Vasile Anestiade, Dumitru Ghitiu, Gheorghe Ghidirim, Mihai Lupascu, Vsevolod Moscalenco, Sergiu Radautanu, Ilie Untila, Gheorghe Siscanu, a reusit sa dea expresie argumentata unui concept stiintific ce innobileaza imaginea Academiei noastre". Post-factum, va concluziona academicianul, Parlamentul a gasit de cuviinta sa solicite si parerea Academiei in aceasta privinta. Drept raspuns, a urmat declaratia Institutului de Lingvistica, apoi cea a Prezidiului ASM, prin care s-a pus punctul pe i. Sub aspect legal, lucrurile au ramas in continuare neschimbate, desi, in fapt, intoarcerea inapoi a devenit imposibila.

Un rol important in rezolvarea unor probleme nationale avusese in Parlament domnul profesor doctor Ion Borsevici, seful Cancelariei prezidentiale, desi, cu modestie, dansul declara ca, pur si simplu, este acolo

un om de poraiala. Cu toate greselile forului Parlamentar, fara indoiala ca avusesem atunci cel mai serios si cel mai inteligent Parlament. Dar si cel mai operativ si luminat guvern, avandu-l ca premier pe Mircea Druc, ca ministru al Invatamantului pe Nicolae Matcas, ca ministru al Culturii si Cultelor pe Ion Ungureanu, ca ministru al Apararii pe Ion Costas. Totodata, aduc adanci multumiri Academiei Romane, in special ex-presedintelui Academiei, domnul Eugen Simion, care, impreuna cu savantii lingvistici de dincolo de Prut, ne-au dat o mana de ajutor in limpezirea unor dificile si controversate probleme legate de numele autentic al limbii noastre. Aceleasi multumiri trebuie sa le aducem si savantilor rusi, a caror opinie despre numele corect al Limbii noastre era greu de respins si sub aspect stiintific, si in plan politic. Ne face placere sa citam numele si textele catorva dintre ei, in dezacord cu pozitia unor falsi lingvisti si istorici de la noi: "Numai pentru faptul ca I. V. Stalin aminteste de limba moldoveneasca, a aparut problema limbii moldovenesti de sine statatoare, desi majoritatea lingvistilor considerasera pana acum ca romanii si moldovenii vorbesc aceeasi limba". Aceste afirmatii le facea reputatul lingvist rus Ruben Budagov (1910-2001) inca in 1957. Raspicate, clare, intemeiate pe studiul stiintific sunt si afirmatiile unuia dintre cei mai autoritari lingvisti din Federatia Rusa, Rajmund Piotrowski (n. 1922): "Ocrotirea si sustinerea limbii romane in Basarabia presupune aplicarea, utilizarea ei intensa in toate domeniile de activitate, dar mai intai la nivel statal si administrativ". Iata si opinia altui celebru savant rus, Serghei Kapita, nascut in 1930: "Academicianul Piotrowski, un mare romanist si un foarte bun prieten al familiei noastre, a tot vorbit despre situatia lingvistica din Basarabia, inclusiv despre felul acesta al multor intelectuali, iscat din ratiuni de circumspectie politica, desigur, de a ocoli numele ei cel adevarat. Dar ea este limba romana si n-ai ce-i face. Eu, fiind departe de locurile de bastina ale strabunicilor mei, tin la aceasta limba tocmai din acest sentiment de demnitate care include pentru un intelectual si datoria de a cunoaste si de a vorbi limba mamei care i-a dat viata si l-a crescut".

Profunda noastra recunostinta pentru acesti mari savanti de vita nobila. Nu am confundat niciodata politica imperiala tarista si sovietica cu marea cultura rusa: cu Tolstoi, Dostoievski, Gogol, Puskin, Lermontov, Ceaikovski, Esenin, Pasternak, Ahmatova, Tvetaeva, Bulgakov, Soljenitin, cu nobilimea rusa in general. Am citit de curand o zguduitoare carte documentara intitulata Cat costa un om, aparuta sub ingrijirea doctorului in stiinte istorice si academicianului Valeriu Pasat, in care o rusoaica basarabeana de vita nobila, Eufrosinia Kersnovskaia, isi povesteste viata tragica traita in GULAG, fiind urmarita si umilita si dupa iesirea din infern, dar continuand sa-si traiasca restul vietii cu aceeasi demnitate umana. Marturisesc ca, dupa lectura unor lucrari semnate de Soljenitin, nimic mai tulburator nu am citit despre crimele din GULAG. Iata ca au avut de suferit si rusii in cea mai fericita tara din perioada stalinista, tara care era impanzita de inchisori, de GULAG-uri, de spitale de psihiatrie in care erau aruncati oameni nevinovati si oameni sanatosi. Suferintelor noastre insa li se adauga cele ale Limbii, ale istoriei propriului neam si ale credintei stramosesti, comori falsificate ori sterse in general de pe fata pamantului. Cateva distinse publicatii de cultura si istorie – Literatura si Arta, Basarabia (redactor-sef: Dumitru Matcovschi), Limba Romana (redactor-sef: Alexandru Bantos) si revista de istorie Cugetul (redactor-sef: Ion Negrei) au tinut mereu vie, prin articole si studii, flacara Limbii Romane si a istoriei noastre. Cu totul neasteptat este si faptul ca jalnicii patrioti si argati ai inventatei limbi moldovenesti au cenzurat si falsificat nu numai pe cronicarii, pe clasicii literaturii romane, pe marii lingvisti si istorici, dar si pe Dumnezeul religiei comuniste, Karl Marx! Or, iata ce zice creatorul ideologiei comuniste, care, teoretic, pare crestineasca, dar, aplicata in viata de toate zilele, a devenit contrariul ei si si-a dat duhul odata cu imperiul sovietic: "Limba romana – zice Marx – e un fel de italiana orientala. Bastinasii din Moldo-Valahia se numesc ei insisi romani; vecinii lor ii denumesc vlahi sau valahi". Slujitorii falsului glotonim "limba moldoveneasca" ne pot replica: "Sa vedem ce zice poporul!". Dupa ce i s-a bagat in cap, amar de vreme, ideea ca vorbim o alta limba decat cea romana, e clar ce poate zice poporul, mai exact o parte a poporului. Savantii ihtiologi rusi au facut un experiment interesant. Citam dintr-o publicatie datele experimentului: "Studiind, vreme de cativa ani, comportamentul crapilor din bazinele crescatoriilor si facand diverse experiente de laborator, ei au remarcat ca pestii, in principal crapii crescuti in captivitate, sunt mult mai usor de prins decat cei crescuti in libertate. Spre deosebire de acestia din urma, crapii de crescatorie inoata mai aproape de suprafata, se deplaseaza in carduri, se impotrivesc curentilor de apa si constituie astfel o prada usoara chiar si pentru pescarii mai putin experimentati". Crescuti in nelibertate, o buna parte a oamenilor nostri, mai ales cei varstnici, plutesc in carduri la suprafata Limbii Romane si a istoriei neamului, prinzand grabnic si orbeste momeala. t...a

Am citit, nu demult, in ziarul bucurestean 7 plus, din 28 iulie a. c. t2007a, despre un caz real, cu totul neobisnuit, din Canada. In urma unei neintelegeri cu regina, un roi de albine au evadat din stup, luandu-si zborul intr-o directie necunoscuta. Prisacarul a anuntat politia despre disparitia roiului, iar slujitorii ordinii publice au purces in cautarea fugarelor aurii. Fericiti oamenii care traiesc intr-o tara in care politia cauta nu criminali, ci un roi de albine! Ma intreb cine si cum va intoarce inapoi roiul de moldoveni imprastiati prin Canada, Italia, Franta, Spania, Grecia, Portugalia, America?! Am vizitat in ultimii ani majoritatea acestor tari. Am stat de vorba cu moldovenii de acolo, multi castigand bine, este adevarat, dar muncind pe rupte, despartiti de familie, de copii, de bastina. Multi dintre ei, mai ales cei tineri, nu mai vor sa revina acasa. Iata ca azi nu mai suntem deportati in Siberii de gheata – suntem aruncati in tari bogate, de unde multi nu se vor mai intoarce acasa. Ma puteti intreba ce legatura are Limba Romana cu moldovenii pierduti in furnicarul global. Are, si inca una foarte stransa! Daca vom fi nevoiti sa parasim pamantul natal cu acelasi ritm, peste vreo 50 de ani s-ar putea sa nu se mai vorbeasca romaneste pe la noi. Or, tocmai Limba si Religia au tinut vie fiinta noastra nationala de-a lungul veacurilor. Gandindu-ma la asta, am uneori clipe de prabusire sufleteasca. Ma ridic insa. Altfel, n-as mai putea scrie. Stiu ca Limba Romana la noi nu este altceva decat o candela plapanda. Dar marele Shakespeare zicea: "Nu este destul intuneric in tot universul ca sa stinga lumina unei plapande candele". Am spus-o de nenumarate ori: sarma ghimpata din fundul gradinii noastre mi-a zgariat si imi zgarie inima. O suport, insa, cu ingaduinta, stiind ca, aidoma Zidului Berlinului, va cadea si ea atunci cand vor dori organismele internationale, marile puteri si, bineinteles, atunci cand va vroi poporul sa o darame. Zidul, insa, dintre noi si Limba Romana trebuie sa cada azi. Nu am nici o indoiala ca va cadea in curand. Lacrimi asteapta la rand, asteapta la coada sa straluceasca de bucurie in ochii nostri in acea mareata zi cand vom fi si noi in rand cu lumea – cu alte cuvinte, in Europa. Nu poti intra in Europa cu granita in spate...

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Grigore VIERU

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page