Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Pastele: Miel si ierburi amare (Numeri 9:11)

 

"Tu esti? Tu?

Taci, nu spune nimic. Ce ai putea sa mai spui? Stiu prea bine ce! Numai ca TU nu mai ai dreptul sa adaugi nimic la cele marturisite odinioara.

De ce ai venit, sa ne tulburi?

Caci venirea Ta nu face decat sa ne tulbure, cred ca-ti dai seama.

Stii Tu insa ce-o sa se-ntample maine…? …Oricum ar fi, am sa te osandesc si am sa te ard pe rug, ca pe cel mai nelegiuit dintre eretici… Si o sa vezi atunci cum norodul care azi ti-a sarutat azi picioarele, la un singur semn al meu se va repezi sa adune taciunii imprastiati in jurul rugului Tau… "

Fratii Karamazov, fragmentul "Marele inchizitor"

 

Asa raspunde marele Dostoievski intrebarii –ciudate de alfel, "ce am face cu Isus Christos, daca s-ar intrupa inca o data, acum, in zilele crestinismului tarziu?"… In perspectiva razvratirii lui Ivan -unul dintre fratii Karamazov, noi ramanem aceiasi, robi ai fricii, ai orbirii noastre spirituale, incapabili sa-L alegem pe Acela care ne vindeca nevederea, care mai rosteste inca odata pentru mortii nostri "Talita kumi", si caruia copiii ii arunca in cale flori si ii canta "Osana!".

Intre autoritatea traditiei sau a mecanismului zdrobitor al rutinei noastre spirituale si natura libera a bunatatii lui Isus Christos exprimata in faptele sale de mila si in invataturile Lui, omul se va alege in mod las pe sine, indiferent cat de fascinat ar fi de maretia lui Iisus…

Imi amintesc cat de socat am fost in adolescenta mea, cand am citit prima oara aceste randuri…

Am recunoscut in mine o parte a acestei lasitati si mi-a fost rusine. De atunci, drama lui Isus condamnat a doua oara de urmasii Sai in marea piata din Sevilla, a ramas o provocare permanenta pentru deciziile mele. Mai tarziu am inteles aceasta realitate, prin cuvintele Lui: "oridecate ori ati facut unul din aceste lucruri unuia dintre acesti neinsemnati frati ai mei,… Mie Mi le-ati facut." Ca o implinire a acestor cuvinte, istoria consemneaza peste cincizeci de milioane de martiri crestini, care s-au identificat cu Isus in moartea lor…

Astfel, sarbatoarea Pastelui a devenit pentru mine dincolo de ideea comemorarii, o mare provocare... Asa imi justific titlul acestor ganduri... Ierburile amare isi aveau si ele rostul lor... Ele transformau deliciul gustativ intr-o experienta mai bogata, cu rezonante in cercetarea de sine si pocainta...

Probabil ca cei ce ma urmaresc m-ar putea suspecta de o abordare pesimista sau negativista, a unui eveniment care ar tebui sa ne ofere certitudinea unei sarbatori fara grija. Analiza lumii de atunci si de azi ne ingrijoreaza insa prin similaritati.

1 „Este de folos sa moara un singur om pentru norod." Ioan 18:14 Acest principiu prin care Isus a fost sacrificat de poporul iudeu la vremea aceea, este de un pragmatism cumplit. Si pragmatismul lor religios va fi cel mai eficient mecanism ce va aduce la tacere glasul constiintei poporului ales. Folosul lor, al natiunii lor, a contat atat de mult, incat nu a mai ramas nimic superior dincolo de acesta. Nu a contat pretul platit pentru ca ei sa se salveze. Dumnezeu sa moara si sa ramana ei. Acesta era „folosul", sau targul lor...

2 Pilat a zis: „Ce este adevarul?" Ioan 18:38 Scepticismul filosofic sau agnosticismul, era gandirea la moda in conglomeratul national, in pluralismul religios si in universalismul uriasului imperiu roman al secolului intai. Convingerea ca nu exista un adevar absolut, sau ca cel putin el nu poate fi cunoscut de fiinta umana, il va determina pe Pilat sa respinga Revelatia absoluta oferita in Iisus Christos. Atat apelul sotiei sale (Mt. 27:19) cat si interventia personala a lui Iisus in timpul audierii Sale, nu vor reusi sa-i atraga atentia lui Pilat. Erau pentru el copilariile naive cu care se hraneau oamenii needucati.

Interesant: adevarul trebuie intai iubit (2Tes. 2:10), apoi cautat, si in final trebuie sa i te supui... Necredinta (definita filosofic ca scepticism) distruge dragostea pentru absolut, iar celelalte etape nu mai au rost.

1 „Irod... nadajduia sa-L vada facand vreo minune."(Luca 23:8) Curiozitatea. Acest personaj apare in timpul judecatii lui Iisus, raportandu-se la El ca un simplu spectator, interesat de senzational. El a vrut sa simta puterea miracolului pentru propriul lui amuzament. Religia-spectacol l-a impiedicat insa sa aprecieze Adevarul ne-senzational, modest, adevarul care nu doar bine-dispune, ci transforma... In fata unei asemenea Valori, el „s-a purtat cu dispret si si-a batut joc de El"(Luca 23:11). Capitolul Irod se inscrie in linia esecurilor lamentabile pentru care Iisus a ramas o enigma. Show-ul il va pierde totdeauna pe Iisus.

2 Batjocoritorii (Mat. 27:28-31), sunt personajele funeste care au executat pedeapsa. Ei si-au adus aportul lor personal, au contribuit prin creativitatea lor, au imbogatit scenariul suferintei prin gustul lor pentru rau, urat si violent. Constiinta lor fusese ucisa printr-un permanent exercitiu al degradarii sau a injosirii celuilalt. Poate putem invata din nou: batjocura este apanajul tortionarului. Ea chinuie inainte sa ucida: mai intai sufletul, apoi trupul.

In final, cei care-si cautau folosul lor (pragmaticii), impreuna cu cei care au renuntat la dragostea pentru Adevar (sceptici sau agnostici), curiosii si batjocoritorii au fost mecanismul cel mai eficient prin care Fiul lui Dumnezeu a fost judecat, condamnat si crucificat in primavara anului 31 dH.

...................................................................................................................................................................

Pastele in primavara anului 2010 ne surprinde cu o societate cu tendinte extrem de asemanatoare cu antichitatea secolului intai. Structurile modelatoare ale vremii noastre sunt iarasi preponderent pragmatice, cu o filosofie spirituala sceptica, cu un gust exagerat pentru spectacol si cu o atitudine batjocoritoare pentru autoritate, frumos, bine si adevar.

1 Pragmatismul religios impune azi „marketingul spiritual". Importanta este „cererea si oferta", lucrurile care se cauta si care sunt „relevante" pentru timpul prezent. Imnologia bisericii care a creat valori universale ale inchinarii este inlocuita de „topul saptamanal al primelor zece melodii bisericesti" (pentru baterie si talgere – iertsi-mi curajul). Predicarea Cuvantului a fost inlocuita de povestiri si analize psihologice, pentru o biserica ce este mult prea ocupata cu poluarea de tip „text-message", decat cu autocercetarea vietii spre pocainta... Rugaciunea pierde in concurenta cu distractia si duhovnicescul nu are nici o sansa fata de valorile stridente ale peisajului lumesc. Sacrificam totdeauna cate putin din Cer, justificand ca nu ni se mai potriveste, si ca e spre binele norodului... Instrainati de Inalt, ne legam tot mai mult de pamant.

2 Statistici recente arata ca agnosticismul (frate geaman cu scepticismul) este filosofia de viata a 16% din generatia actuala. In fata acestui front urias care a renuntat sa mai creada in mai exista vreun adevar in lumea noastra, intrebarea retorica a lui Pilat, devine sloganul prezent al unei lumi intregi: „si cine mai stie azi ce este adevarul?". Astfel, religia devine descoperirea sinelui (uzand de mecanisme psihologice) si nu a lui Iisus Christos. Pluralismul religios sustine ca fiecare individ sau grup religios are dreptate...

ASTAZI NU MAI EXISTA MARTIRI. NU MAI AU DE CE. NU MAI AU PENTRU CINE.

In timp ce toata lumea vorbeste despre El, Iisus devine din ce ince mai necunoscut... Cineva spusese inca din secolul trecut: Dumnezeu a murit!

1 Religia-spectacol este solutia in vremea urechilor ce se vor gadilate (2 Tim.4:3). Curiozitatea trebuie hranita cumva. Miracolul, Taina (vezi acelasi scenariu al „Marelui Inchizitor" din Fratii Karamazov), a fost forta care a inrobit constiinta umana peste un mileniu, intr-o perioada in care Europa era crestina pana in maduva oaselor, dar care si-a primit binemeritatul nume de „Ev intunecat". Iluminarea spiritului prin Cuvant si natura, au eliberat o istorie dupa seclolul cincisprezece...

Azi, ceva se-ntoarce invers din nou. Superficialitatea legaturii cu Dumnezeu, face adeseori din credinta doar o piesa de teatru, unde oamenii se poarta si vorbesc ... ca la teatru.

Mi-e teama ca maine ni se va parea totul... o farsa.

2 Batjocoritorii abunda. M. Cartarescu vorbeste despre generatia noua, ca a folosit ironia (sora buna cu batjocura) cu cel mai mare succes in a demonta totul. Nici o valoare nu a scapat coroziunii acestui acid spiritual: binele, frumosul, adevarul, istoria, personalitatile-model... Totul a fost injosit, degradat, ucis...Azi nu mai avem aproape nimic. Dumnezeu a murit. Omul a murit. Limbajul a murit. Istoria noastra este fara nume (vezi: post-modernismul spune doar ca am depasit perioada moderna, dar nu identifica noile valori pe care le promoveaza noile curente ideologice care ne imping inainte). Generatia dupa anii 60 s-a numit generatia „X"- fara identitate. N-am putut spune cine suntem. Am stiut doar ca agonizam...

Va urma

Pastor Valentin Danaiata

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page