Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

ISTORIA UNIUNII EUROPENE

Gabriela CALUTIU-SONNENBERG

Dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, francezii Jean Monnet si Robert Schuman au avut revelatia ca se poate evita repetarea unei experiente sangeroase similare, daca tarile potential beligerante  -  in speta Franta si Germania -  si-ar putea controla reciproc productia de armament (adica de carbune si metalurgica). Propunerea lor i-a entuziasmat deopotriva pe francezi, ca si pe germani, belgieni, italieni, luxemburghezi si olandezi, care s-au decis spontan sa infiinteze o uniune a carbunelui si otelului, precursoarea Uniunii Europene.
Cooperarea a functionat asa de bine incat, la scurt timp, tarile membre s-au hotarat sa infiinteze Comunitatea Economica Europeana, menita sa extinda colaborarea si asupra domeniilor monetare, antreprenorial, forte de munca si comert. Ideea de la baza ei era sa inlature barierele birocratice de la granitele comune si sa dispara odata pentru totdeauna cozile interminabile, care paralizau schimburile la frontiere.
Ulterior, pentru a nu mai fi nevoie de importuri de alimente din alte tari, s-au gandit sa incurajeze producatorii proprii sa produca in cantitati mai mari. Asa s-a nascut Politica Agrara Comuna. Mai nou, subventiile nu se mai acorda pentru sporul recoltelor, ci pentru a asigura agricultorilor subzistenta, cu conditia sa produca mai putin, pentru ca s-a ajuns la supraproductie.
Bunastarea locuitorilor tarilor asociate Pietei Comune n-a trecut neobservata si, cu timpul, tarile vecine au cerut sa adere si ele la Comunitate. In anul 1973 s-au alaturat pactului Marea Britanie, Danemarca si Irlanda, urmate de Grecia, Portugalia si Spania in 1981 si de Finlanda, Austria si Suedia in 1995. Comunitatea avea atunci 15 state membre.
Schimbarile de pe Piata Comuna s-au produs rapid: au disparut controalele la granitele din interior, s-au construit sosele si cai ferate moderne, au fost adoptate politici de protectie a mediului, cetatenii au primit dreptul de a munci in oricare dintre statele membre, chiar si lupta de combatere a criminalitatii s-a unificat. Dupa atatea schimbari, Comunitatea Economica renuntat la denumirea ei initiala si, in anul 1992, a adoptat denumirea Uniunea Europeana.
 Prin contrast cu libertatile din ce in ce mai mari acordate cetatenilor din vestul Europei, locuitorii tarilor din est, unde sistemul de conducere era cel socialist-comunist, erau privati de multe drepturi si erau mult mai saraci. Odata cu eliberarea lor din izolarea fortata, dupa anul 1989, popoarele din est au inceput la randul lor tratativele de aderare la UE.
Pentru a fi admisa in UE, fiecare tara trebuie sa indeplineasca anumite conditii: sa aiba o economie care sa functioneze si o democratie bazata pe vot liber. De asemenea, trebuia sa fie garantat dreptul fiecaruia de a-si spune parerea, de a fi respectat si judecat corect, fara a fi supus torturii. Unele dintre tarile est-europene au indeplinit aceste conditii in rastimp foarte scurt: Estonia, Lituania, Letonia, Polonia, Slovacia, Slovenia, Ungaria si Republica Ceha au aderat la 1. Mai 2004, impreuna cu Malta si Ciprul. La 1. Ianuarie 2007 le-au urmat Bulgaria si Romania. Familia europeana era reunita!
Ce face UE, concret? Domeniile in care Uniunea Europeana intervine pentru a imbunatati viata membrilor ei sunt dintre cele mai diverse: schimbarile climatice si de mediu, moneda comuna Euro (pentru care poate opta fiecare tara membra, daca doreste), libertatea de miscare, dreptul de a se stabili, a studia si a exercita o profesie in oricare din tarile membre, solicitarea de ajutor pentru regiunile cu probleme etc.
Pacea este ideea centrala a politicii interne si externe a Uniunii Europene. Eforturile conducatorilor ei si ale fortelor sale armate se concentreaza pe directia aceasta, inclusiv prin tratative sau trupe stationate in zone cu greutati, cum a fost cazul fostei Iugoslavii. UE are un steag propriu, reprezentand douasprezece stele aurii pe fond albastru si un imn: ”Oda bucuriei”, compusa de renumitul compozitor german Beethoven. Imnul are textul tradus in diverse limbi, dar cel oficial este fara versuri, doar ca piesa orchestrala.
Cum se adopta deciziile in UE? Nu tocmai simplu. Din moment ce numarul cetatenilor ei este atat de mare, este nevoie de multi functionari, care se ocupa de acest proces complicat.
Comisia Europeana, compusa din 27 de politicieni (cate unul din fiecare stat membru) se intruneste in fiecare zi de miercuri la Bruxelles. Sarcina ei este sa analizeze ce anume este important pentru cetateni si sa propuna legi care sa puna in practica masurile propuse. Pentru a putea lucra impreuna, sunt ajutati de experti, juristi, secretare si traducatori. Legile pe care le propun se inainteaza spre dezbatere Parlamentului European si Consiliului Uniunii Europene.
Parlamentul European ii reprezinta pe toti oamenii care traiesc in interiorul granitelor UE. Se intruneste odata pe luna in Franta, la Strassbourg, unde discuta propunerile Comisiei si le trimite inapoi pentru modificari, pana cand e gasita forma finala. In Parlamentul European sunt prezenti 736 de delegati, care se aleg pentru perioade de cate 5 ani, prin votul fiecarui cetatean adult din UE.
Consiliul Uniunii Europene este compus din (Prim-)ministrii statelor membre. Ei se intalnesc atunci cand este nevoie sa se valideze o lege noua si dezbat pana cad de acord asupra ei. Consiliul UE valideaza legile propuse de Parlament. Exista criterii exacte, pe baza carora se stabileste numarul de voturi care revine fiecarui stat reprezentat in Consiliul European.
Tribunalul European, cu sediul la Luxemburg, este cel care intervine atunci cand o tara membra nu respecta legile unionale. In componenta lui intra cate un judecator din fiecare stat membru (adica are momentan un complet de judecata cu 27 de judecatori).
In afara institutiilor de baza enumerate mai sus, exista felurite alte organisme si comisii, care se dedica unor domenii delimitate mai strict.
Adesea, munca functionarilor Uniunii Europene este perceputa ca fiind extrem de lenta, complicata, plicticoasa, exagerat de birocratizata. Explicatia este clara: nu este usor pentru 27 de tari sa cada de comun acord pe anumite teme. Regulile pe baza carora se adopta deciziile sunt destul de complicate.
In plus, multi europeni considera ca mijloacele de a influenta politica la nivel asa de inalt sunt mult prea reduse. In fapt, singurul mod de a interveni personal este cel a votului candidatilor din Parlament, odata la cinci ani.
Politicienii angajati in munca pentru Uniunea Europeana sunt mandri de rezultatele pozitive la care au ajuns pana acum, dar stiu ca exista in continuare multe aspecte care trebuie imbunatatite, Organismul European fiind inca tanar si in continua schimbare. Toti cetatenii care doresc sa semnaleze imperfectiuni, sa propuna imbunatatiri sau chiar sa se implice personal in activitatea institutiilor europene sunt invitati sa isi exprime parerea si sa ia contact cu departamentul infiintat special in acest scop. Cea mai simpla modalitate de contact este prin intermediul internetului, accesand pagina oficiala UE la adresa www.europa.eu

Gabriela CALUTIU-SONNENBERG
Benissa, Spania
septembrie 2014

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page