Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

UN RECITAL ACTORICESC – MAYA MORGENSTERN ÎN „PROFESIUNEA DOAMNEI WARREN” LA TEATRUL MIC DIN BUCURESTI

Magdalena BRATESCU



George Bernard Shaw a starnit un adevarat scandal cu piesa lui scrisa in 1893 si reprezentata pentru prima data la Londra de abia in 1902, deoarece initial a fost interzisa de Lord Chamberlain, cenzorul oficial al teatrului britanic. „Profesiunea doamnei Warren” a fost ecranizata in 1960 intr-un film german, cu Lili Palmer in rolul principal.

Shaw trateaza cu simt al comediei si cu umor o tema care priveste intreaga omenire: saracia, exploatarea mizeriei intr-o societate care, nerevoltandu-se, tolereaza  nedreptati ce stau la originea prostitutiei. Aceasta e profesiunea doamnei Warren practicata in locatii de lux, frecventate atunci ca si acum, de barbatii cu bani. Shaw insusi spunea ca „a scris piesa pentru a atrage atentia asupra adevarului despre prostitutia care nu e cauzata nici de depravarea femeilor, nici de libertinajul barbatilor, ci de lipsa banilor si a stimei de sine a femeilor care in mod rusinos se vad obligate sa recurga la prostitutie pentru a-si mentine impreuna corpul si sufletul”. Kitty Warren spune ea insasi: „Mi-am vandut corpul, dar niciodata sufletul!”

Shaw pledeaza cu aciditate pentru liberalizarea moravurilor femeii: doamna Warren duce de nas barbatii, desi ei se cred atotputernici. In epoca victoriana, un barbat casatorit se bucura de legi ce-i permiteau controlul total asupra sotiei si averii ei. Femeia trebuia sa-si accepte cu demnitate situatia, supunandu-se deciziilor barbatului. Fiica doamnei Warren, Vivie, e o dizidenta a vremurilor sale, cutezand sa refuze doua cereri in casatorie. Ea reprezinta imaginea tinerelor celibatare din vremurile noastre, increzatoare in propriile forte, care poseda etica muncii si stiu ce vor de la viata. Cele doua femei au in comun ambitia si independenta, dar se folosesc de mijloace diferite pentru a le obtine. De aici porneste conflictul iremediabil dintre generatii, epoci si determinismul social.

Kitty ar vrea ca fiica ei sa devina o doamna respectabila, folosindu-se de banii ei murdari, obtinuti ca proprietara unui bordel de lux, lucru inacceptabil pentru Vivie. Inteligenta si pragmatica, crescuta de bone si mai apoi la internat, educata la Universitatea din Cambridge unde a studiat matematica, departe de mama pe care n-o cunoaste, descoperind sursa averii acesteia, Vivie e oripilata si, dupa o scurta reconciliere, nu mai gaseste nicio cale de convietuire cu aceea care i-a dat viata.

Piesa e o comedie satirica, usor moralizatoare, in care raporturile sunt emotionale si omenesti sub aparenta racelii, superficialului si intolerantei ipocrite. Intr-un decor inspirat (Maria Miu), evocand o carte de povesti ale carei pagini cu reliefuri se deschid formand noi spatii de joc, raman nemiscate doua paravane albe, ca o permanenta prezenta a alcovului.

Maya Morgenstern interpreteaza cu inteligenta, talent si umor rolul doamnei Warren, o femeie de afaceri de varsta mijlocie si o mama pe cat de iubitoare, pe atat de tiranica. Raman antologice pentru jocul ei scena in care-si povesteste viata, nu ca o justificare, pentru ca nu-i e rusine de ce a facut si nu-i place ipocrizia, apoi scena reconcilierii cu fiica in care se spala fizic de pacate, imbracata intr-o rochie imaculata si in care rolul mamei si cel al fiicei se inverseaza, precum si scena finala, a impacarii dureroase cu soarta de a trai in continuare despartita fizic si moral de unica ei fiica. Oscilatiile vocii actritei, de la accentul britanic de „lady”, la notele joase ale femeii vulgare, de tipul “sadista cu masochistul”, sinceritatea lacrimilor, naturaletea gesturilor, ironia si hazul, fac din interpretarea Mayei Morgenstern un magistral recital actoricesc.

Ilinca Manolache (Vivie) o actrita tanara, („valoarea nu asteapta numarul anilor!”) intruchipeaza perfect intelectuala feminista, inteligenta, corecta cu sine si cu ceilalti si reuseste, intr-un rol greu, sa-i dea intotdeauna perfect replica Mayei, ceeace e un tur de forta! Stie sa fie pragmatica, induiosata si induiosatoare, afectuoasa, comica si toate pe langa un fizic foarte atragator.

Piesa e intrucatva o montare de „familie”, caci regizorul spectacolului e fostul sot al Mayei, Claudiu Istodor, iar rolul junelui prim, Franck Gardner, e jucat de fiul Mayei, Tudor Aaron Istodor. El interpreteaza cu succes tipul tanarului dandy superficial in sentimente si vanator de zestre, cuceritor, sarmant, dar alaturi de care, si din motive care se descopera spre sfarsitul piesei, Vivie nu-si poate cladi un viitor.

Radu Gheorghe in Praed este cel care, cu eleganta si calm britanic, deschide spectacolul printr-un monolog despre inventiile secolului si ingrijorarea privind viitorul omenirii, text caruia daca i-am inlocui minunile cu cele electronice din zilele noastre ar fi perfect valabil si azi in privinta temerilor si emotiilor. Bine aleasa ilustratia muzicala cu Barcarola din “Povestirile lui Hoffmann” de Offenbach. Actorul are tinuta si o dictie perfecta, e gentlemanul englez desavarsit, diplomatul si raisonneur-ul piesei. Spectacolul “Profesiunea doamnei Warren” este unul dintre cele mai bune realizari ale Teatrului Mic din aceasta stagiune.
----------------------------------------------
Magdalena BRATESCU
Bucuresti
septembrie 2014

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page