Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

CURS DE... EUROPEANA

Gabriela CALUTIU-SONNENBERG

Candva, prin anii saizeci, verisoara mea s-a facut de pomina cu incercarea de a-i recita unui Mos Craciun morocanos o poezie festiva. Imbujorata si cu glas pierit, mogaldeata si-a inceput recitalul cu titlul pompos: „Partidul”. „Ce e aia, Partidul?!”, a repezit-o cu glas tunator Mosul, care nu accepta deloc sa fie strigat Gerila, scarbit de amestecul politicii in treburile noastre interne. Curajoasa soimita a patriei s-a fastacit doar pentru o clipa iar apoi, adunandu-si puterile, i-a strigat inapoi „O casa mare!”. Era imaginea care ii tasnise spontan in minte, reprezentand o cladire impozanta, pe langa care trecea in fiecare zi pe drumul spre gradinita, un edificiu gigantic pentru ochii ei de pitic. Era locul la care adultii faceau referire uzand numele generic de ”Partid”.
Acel episod amuzant a intrat in analele familiei noastre, demonstrand totala rupere de realitate in care ne aflam, de fapt, cu totii, atunci cand venea vorba despre ceva atotprezent, dar greu de inteles, o constructie monstruoasa, cu aura de necunoscut, care ne inspira teama. Patruzeci de ani mai tarziu, intr-o dupa-amiaza mohorata de toamna, in timpul unei scurte escapade prin orasul Luxemburg, m-am refugiat de ploaie sub un balcon. Fac o paranteza scurta: Beneluxul este cea mai plouata regiune a Europei, dar este si sediul multor institutii oficiale ale Uniunii Europene (nu stiu daca este vreo legatura intre politica si starea vremii, dar iata inca un subiect pe tema caruia merita reflectat, poate cu alta ocazie).
Asadar, spre surprinderea mea, ridicand privirea, am constatat ca ma aflam sub arcada primitoare a unei cladiri elegante. Era nici mai mult nici mai putin decat Biroul de Informatii al Parlamentului European! Amintindu-mi de ignoranta politica in care am crescut, mi-am luat inima in dinti si am intrat in acea „Casa Mare”, sa vad daca e asa de primitoare cum se zice. Ma incerca aceeasi senzatie de strivitoare autoritate, dar si de acoperis atotprotector pe care o avusesem si in tinerete. Si mai era ceva: curiozitate. Speram sa gasesc acolo macar un material mai general, pe intelesul tuturor, care sa-mi explice simplificat cum functioneaza itele complicate ale Doamnei Europa, cea care recent ne-a primit, generoasa.
Aventura s-a meritat! Am aflat si gasit exact ceea ce cautam si, pentru ca sunt sigura ca nu sunt singura care are lacune la capitolul acesta, va-mpartasesc o versiune prescurtata. Zic ca e bine s-o avem schitata in minte, ca sa stim macar in mare ce si cum, atunci cand vine vorba intr-o discutie. Mai ales acum, cand unii nu stiu cum sa grabeasca intrarea lor in acest „club” exclusiv, in timp ce altii cauta calea cea mai eleganta de a iesi din el. Cum noua, romanilor, ne cam place sa ne pricepem la toate, ar fi bine sa stim macar cu cine avem de-a face.
La receptia biroului din Luxemburg m-au intampinat doua fete imbracate elegant, la taior albastru. Erau comunicative, dar nu insistente. Aveau alura unor stewardese stilate. Zambitoare, „insotitoarele mele de zbor” mi-au furnizat concis informatiile necesare pentru a ma putea orienta printre rafturile ticsite cu brosuri si apoi m-au poftit sa ”survolez” oferta si sa iau cu mine tot ce vreau, dupa pofta inimii.
Venind vorba de pofta, primul lucru pe care mi-au picat ochii a fost cartea de bucate europeana, o colectie de retete din fiecare tara membra a Uniunii Europene. Hulpava, m-am repezit asupra ei, cautand febrila paginile rezervate Romaniei. N-o sa va vina sa credeti, dar insasi imaginea de pe coperta cartii este cea corespunzatoare mancarii romanesti prezentate in interior: ardei umpluti! Cu alte cuvinte, suntem la loc de cinste si chiar si un pic reprezentativi, macar la capitolul culinar. Mai punctam acolo si cu ciulama de ciuperci, ciorba de perisoare si papanasi prajiti, asta poate ca o compensare pentru faptul ca lipsim complet din partea a doua, cea rezervata atractiilor culturale. Dar si gastronomia e o componenta a culturii, nu? In fine, daca ne-au omis din planul de excursii, n-au uitat sa  scrie ca, din lipsa de spatiu, articolele dedicate obiectivelor de vizitat in statele recent aderate, printre care se numara si Romania, se gasesc in volumul al doilea al aceleiasi lucrari.
Tot in nisa cu de-ale gurii am gasit vestitul index al legumelor si fructelor, clasificate si aprobate pentru consum in Uniunea Europeana. Ma asteptam sa gasesc acolo controversatele standarde absurde, atat de des criticate in mass media, legate de gradul de strambatate al bananelor sau de lungimea reglementara a castravetilor, dar n-am avut satisfactia aceasta. Prevazuta cu numere de codificare EUR-Lex si cu denumire botanica in latina, culegerea enumera in toate limbile tarilor-membre produsele agricole care cresc pe aceste meleaguri, cu caracteristici si sugestii de preparare. Atat.
Spre surprinderea mea, taman ardeiul care troneaza pe coperta cartii de bucate, lipseste din catalogul agricol, semn ca lucrarea nu-i deloc stiintifica. Poate ca are doar rol de exemplu, fara pretentii exhaustive. Ca sa vezi! Se face, deci, lucru de mantuiala si pe la alte niveluri, chiar si pe la case mai mari (pardon, Casa Mare)!
Dupa ce mi-am asigurat ca merinde de drum cate un exemplar din cele doua opere destinate alimentelor, m-am orientat spre raftul cu informatii actuale, de unde am cules in treacat brosuri cu subiecte la zi: agenda sociala, protectia mediului si reciclarea resurselor, inovatiile ecologice si pescuitul reglementat, programe pentru integrarea populatiei varstnice etc. Nu zic ca nu ma intereseaza: firesc, interesul depinde de curiozitatea celui care citeste, dar, sincera sa fiu, preferatele mele sunt cele pe care le-am gasit mai pe la urma.
Raportul privind drepturile cetatenilor europeni, in care ni se arata concret, pe puncte, etapele de inlaturare a piedicilor birocratice, care (inca) ne ingradesc liberatea de miscare si egalitatea in sanse pe piata europeana, are darul de a ma linisti putin. Macar incurajeaza speranta in viitor! La fel, fluturasul intitulat „Indicatori de baza din EU” lamureste in stil sec, stiintific, dar negru pe alb, fara menajamente, ca Romania nu e nici prima, dar nici chiar ultima peste tot. Cel putin la rata somajului in randul tineretului, daca e sa ne comparam cu Italia (37 %) sau Portugalia (38 %), ca sa nu mai vorbim de Grecia (58 %) sau Spania (55 %) suntem bine situati, cu ale noastre doar 22 de procente. In 2012 aveam Produsul Intern Brut cel mai scazut (raportat la numarul de locuitori) dar, in timp ce majoritatea tarilor-colege inregistrau rate de crestere negative, noi continuam trendul pozitiv, ca Fat Frumos care creste intr-un an cat altii in sapte. Bineinteles, si aici, totul e o chestiune de optica, pentru ca inflatia noastra era fruntasa...
Las la o parte detaliile statistice plicticoase, mentionand doar in treacat cele doua cu adevarat valoroase si utile tiparituri care mi-au mai facut cu ochiul: Europa 2013 – un fel de ghid compact de pus la curent cu toate si Asa functioneaza Uniunea Europeana – un rezumat al institutiilor implicate si al atributiilor care le revin.
M-a cucerit, in schimb, brosura pe care am gasit-o tocmai ... la raftul pentru copii: „Descopera Europa” are formatul unei carti de colorat si e conceputa in stilul naiv-simplificator al povestilor pentru copii, cu personaje care aduc un pic cu protagonistii unor indragite benzi desenate (Asterix si Obelix, Ice Age, Madagascar). Incepe cu o succinta prezentare a continentului Europa, cu date despre intindere, vecini, munti si ape, in fine, ca la lectia de geografie. Vine apoi harta, ilustrata cu cateva ilustratii exemplificatoare. Prima dintre ele este chiar o imagine din Romania (Delta Dunarii), urmata de un castel de pe Loire si de Domul din Köln. Intamplatoare sau nu, invecinarea ne face onoare!
Ca o continuare logica, sunt prezentate apoi modalitatile de a lega acele zone ale Europei, prin mijloace de transport, inventate si dezvoltate tot in in Europa. Trebuie sa recunosc ca rafinamentul cu care se trece de la locomotiva lui Stephenson la productiile sofisticate ale industriei aeriene pan-europene (Concorde, Airbus si Ariane), pentru a lamuri copiii cat de importanta este conlucrarea dintre tari are ceva fermecator de simplu.
La fel ca si in planul didactic scolar, se trece apoi la ora de stiinte ale naturii. Punctat cu caricaturi amuzante de animale, textul explica pe intelesul tuturor schimburile continue dintre nord si sud si dintre est si vest, motivate de particularitatile de clima si relief. Produsele obtinute prin exploatarea resurselor naturale diferite de la tara la tara impun nevoia unui comert asiduu intre regiuni, pentru ca niciuna dintre regiunile Europei sa nu faca prea mari concesii la bunastarea locuitorilor sai. Dupa zece pagini de detalii presarate cu curiozitati dintre cele mai nastrusnice legate de transhumata, ciclurile naturii, esente de lemn de rasinoase, viticultura, senderism, turism balnear, nave-fabrica de conserve de peste si valorificarea deseurilor, concluzia nu poate fi decat una singura: situatia e prea complexa pentru a putea fi rezolvata pe bucatele. Singura cale de abordare corecta este cea la nivel unificat, macro, intr-o Europa unita.
Urmeaza lectia de istorie, care incepe in epoca de piatra si, impodobita cu desene haioase cu mamuti, sabii, statui grecesti, centurioni cu picioare paroase, coifuri cu coarne vikinge, castele cocotate pe stanci si tablouri renascentiste, ia la rand toate epocile si puncteaza pe alocuri, ca din intamplare, ”inventiile” care s-au dovedit viabile pana in zilele noastre: democratia grecilor, dreptul roman, arhitectura evului mediu, comertul hanseaticilor, revolutia industriala engleza.
Mai vin doua pagini de etica si un pic de sociologie, cladite pe antagonismul razboi-pace, buna ocazie de a sublinia nevoia absoluta de intelegere dintre popoare. Abia aici, dupa asa o lunga introducere, in acelasi stil jucaus se face trecerea la subiectul propriu-zis, istoria Uniunii Europene pe care nu pot s-o redau in splendoarea ei candida aici, din lipsa de spatiu.
Pentru copiii de astazi ai Europei, care, poate pentru intaia oara in viata lor, iau contact cu incurcatele ite ale Uniunii Europene prin intermediul acestei simpatice brosuri, este practic obligatoriu sa porneasca de la o impresie pe cat posibil pozitiva. In fond, ei sunt cei care, in viitor, adulti fiind, vor decide directia in care se va continua povestea...
Trecand peste nuantele romantate, daca este sa compar povestile fratilor Grimm, care ne-au produs adesea fiori in copilarie, apetisantul ”basm” al Uniunii Europene are un chip mult mai prietenos. Seamana un pic cu aventurile celor trei purcelusi, care-si construiesc case din materiale cu rezistenta diferita si, calamitati de o strasnica furtuna, sfarsesc fericiti, refugiindu-se in coliba celui care a avut istetimea de a cladi cu pietre.
Chiar daca nu are lupi rai, vrajitoare otravitoare sau mame vitrege geloase, Uniunea Europeana isi arata coltii printre randuri, prin semnele de intrebare pe care nu se sfiieste sa le ridice pana si celor mai fragede vlastare ale natiunilor ei.
Tare m-as bucura, si nu m-as mira, daca intr-o buna zi, biroul de informare pe teme europene va pune la dispozitia noastra un catalog al obiceiurilor ocazionate de Sarbatorile de Iarna din diferitele tari-membre. Ar reiesi probabil din ea ca avem numeroase suprapuneri si la acest capitol. Anume ca pustimea e poftita in continuare sa recite poezii in Ajun si ca la gura sobei se practica adesea... depanatul de istorioare.

Gabriela CALUTIU-SONNENBERG
Benissa, Spania
septembrie 2014

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page