Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Nicolae Labis si profunzimea moralei crestine

Niciun mai mare al neamului nostru nu a trecut nepasator pe langa adevarurile Scripturii, ci s-a implicat profund in ele, fiecare in felul sau. Toti au fost vizionari, preluand profetiile biblice in maniere proprii si aplicandu-le timpului lor. Desi relativ de curand se vorbeste despre globalizare, imaginile lor au fost globale in cuprindere, aruncand istoria in prezent si viitor cu toate intelesurile ei.

Vorbeam nu demult in revista noastra despre Eminescu spunand in Scrisoarea III-a:

"Si deasupra Romei noua se apleaca la pamant",

ca fiind profetie biblica in viziune si redare personala. Nu cred o clipa ca Nicolae Labis il repeta constient pe Eminescu atunci cand in poemul DRACUL SCHIOP, zice:

"Ca-n buba unei alte, rasaritene Rome",

ci cred ca este experienta lui personala cu privire la acelasi peisaj profetic, ROMA fiind forma contrasa a IMPERIULUI ROMAN, care conform profetiilor Bibliei urma sa domine intreaga lume. Din nou, constient sau subconstient - avand in vedere varsta la care Labis scrie poemul - intr-o viziune ce depaseste orice inchipuire, ROMA de APUS se profileaza in ROMA de RASARIT cu toate desertaciunile ei, in mintea acestui adolescent, cu ingaduinta tanar, dar de o maturitate de gandire fara precedent. Probabil ca spunerea era dincolo de el din moment ce luptand pentru BOLSEVISMUL RASARITEAN il anticipa ca fiind pana la urma nimic altceva decat o ROMA in RASARIT.

Dar, mai marii sunt mai mari si nici macar sa-i comentam pozitiv probabil ca nu e frumos sa o facem prea mult si mai ales public. Sa o facem insa in mintea noastra.

Intemeietorii ROMEI de RASARIT imitand pe cei ai ROMEI de APUS, ajung la aceleasi nebunii, instalandu-se o stare de "betie", separata de realitatea restului lumii. Cu durere o spune Vlahuta in imaginea adunata la regalitatea din tara noastra, valabila de altfel pentru orice tara:

"Deschide ochii mari batranul rege

Si tremurand din jiltu-i se ridica;

Au, cine linistea lui scumpa-i strica?

Si-al vremii rost, el tot nu-l intelege",

cu umor a facut-o Caragiale, iar Labis cu un amestec de tragedie si comedie unic.

Cumva, la o mare betie ca cea a lui Belsatar de pe vremuri, spusa in Biblie, este in poem imaginea ca cineva isi bate joc de chefuitori, incepand cu "cel mai - cel mai", ridicandu-i "capacul" pentru a privi ce se petrece in capul sau. Desi poetul spune ce se vede acolo, - pentru cine vrea poate citi poemul -, sau se poate intui, noi nu vom face acest lucru din lipsa de spatiu tipografic. Spunem doar ca... "nenorocire". Blestematie. Mai mult chiar decat in "Junii corupti". In DRACUL SCHIOP e vorba de oameni in toata firea ca varsta si pretinzand a avea grija de marile treburi ale lumii. Ca a fost ridicat CAPACUL pentru a vedea ce se petrece INAUNTRU, nu seamana cu surprinzatoarele descoperiri zilnice despre planurile celor care se ocupa de fericirea popoarelor si despre care popoarele stiu mai nimic?

Cand starea de "chef" a varfurilor financiare atinge necuviinta, insusi DRACUL, desi SCHIOP si el si GALBEN (sau poate tocmai pentru aceasta, simtindu-si el insusi pieirea), isi dezvaluie urmasii de printre oameni, expunandu-i publicului cu ranjet sinistru, declarandu-i proprietate a sa, schilozi si galbeni si pentru iad. Cata dementa in DRACUL SCHIOP, cata decenta si demnitate in MOARTEA CAPRIOAREI! Ce distanta de imagini si sentimente si trairi!

Sa mai RIDICE si alte CAPACE? Sa mai DESFACA si alte CRESTETE? La ce bun! Toate erau asemenea. DRACUL SCHIOP si GALBEN pleaca chicotind straniu, ca un MARE PACALITOR de suflete. Lucrarea lui de ratacire fusese ispravita si acum nu avea decat sa-si bata joc. Din ceea ce Biblia spune - "racneste ca un leu cautand pe cine sa inghita", face parte si "amagirea" pe care el o foloseste cu succes.

Labis, mai marele neamului nostru e SCRIPTURISTIC. Ce s-ar vedea daca s-ar ridica - asa ca in poem - capacul nu stiu cui mare, capetenie politica sau religioasa sau financiara, si mai aproape, in dimensiunile functiei, puterii si micimii noastre ni s-ar privi inauntru in ganduri, in sentimente, in planuri?

DRACUL, bine caracterizat - SCHIOP si GALBEN, ridica ceea ce poetul numeste CAPACUL, spre batjocorire. DOMNUL nu-l ridica, pentru ca El stie ce e inauntru si nu se bucura de asemenea dezvaluiri, ci asteapta pana ce vom renunta la "betiile acestei lumi", ca sa poata spune de bine. Sa schimbam continutul interiorului nostru. Repede. Multumiri pentru lectie, Nicolae Labis! Adresarea poemului este "tuturor nemernicilor". Or fi multi? Nu cumva sa fim si noi printre adresanti.

Benone Burtescu

 

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page