Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Colectia romanul istoric - CURIERUL SECRET

Sotiei mele - ARETIA, fiinta draga cu care am calatorit pe planeta Pamant vreme de 54 de ani prin ploaie, prin vant si prin arsita.

Ioan Dan

 

Capitolul 18

(Continuare din numarul precedent)

Echipajul capatase o invoire de cateva ceasuri si se raspandise prin ulitele vechiului port. Inca nu innoptase. Din bucataria corabiei ieseau mirosuri ademenitoare. Kir Iani urmarea in minte unele socoteli banesti. Parea sa aiba cel mult cincizeci de ani. Fara acele socoteli s-ar fi plictisit strasnic. Ii placea sa pravaleasca, sa injure si sa bea. Cui voia sa-l asculte ii povestea cu placere peripetiile lui prin Marea Mediterana, ale carei coltisoare le cunostea cum isi cunoaste buzunarele. Privi cheiul aproape pustiu cu o oarecare scarba. Pe uscat devenea un simplu kir Iani. Dar sus, pe puntea corabiei, se simtea tot atat de puternic pe cat se arata a fi sultanul turcilor. Isi curma gandurile brusc. Langa babele din apropiere se oprisera doi barbati, mult prea distinsi pentru a trece neobservati de el. Cel mai inalt veni chiar pana la puntea de legatura cu uscatul. Avea o fata zambitoare, plina de bunavointa. Kir Iani uita sa mai traga din faimoasa lui lulea.

- Ma aflu oare in fata acelui vestit capitan kir Iani Xifandos? intreba turcul intr-o turceasca destul de indoielnica.

"Te o fi vrand de la mine pezevenghiul asta de turc de ma ia asa subtire?" se intreba Iani.

- Oare sa fii domnia ta acel neinfricat capitan al Penelopei, care cunoaste toate apele Pamantului? Nu speram nici in vis ca voi ajunge sa cunosc un asemenea erou.

"Mama, te panglicar! Asta ori vrea sa ma roage teva, ori imi propune o afatere strasnica. Cu rugamintile si cu lingusirile o incurca. Daca e pornit pe afateri, e omul meu."

- Cu plecatiune, efendi! spuse cu voce mieroasa. Poftiti mai aproape! De multa vreme nu am mai stat la taclale cu oameni ca domnia-ta.

Cae Indru pasi pe puntea Penelopei urmat de Ciripoi. Capitanul le facu semn sa sada, pretuindu-le din priviri inelele multe.

- De unde ma cunoaste luminatia-ta? intreba prevazator grecul.

- Putini oameni sunt aceia care sa nu fi auzit despre kir Iani Xifandos, i-o intoarse tanarul. Numele meu e Khidr.

- Ruda cu pasa de Timisoara?

- Frate.

Grecul cata la Indru cu mult respect, apoi intreba umil:

- Dar maritul domn care va insoteste?

- O, zise Indru zambitor, intrebati de varul nostru? E surd, sarmanul. E surd si mut. A ramas asa dintr-o lupta.

Kir Iani simula oarecare mahnire, dar trecu repede peste ea si porni la atac.

- Cu te putem fi de folos luminatiei-voastre?

- Nu e mare lucru, spuse Indru. Varul nostru vrea sa ajunga la Chilia, dar nu singur. E mare iubitor de femei. Il vor insoti unsprezece tinere fete.

"Aha! gandi Iani. Pacatosul acesta le-a vandut cuiva de acolo si nu-mi spune adevarul de teama sa nu-i cer parale multe".

- N-am loc, marite Khidr se vaita el. Penelopa e incarcata cu tunuri, cu munitie si cu altele. Echipajul numara douazeci de marinari, iar pe deasupra mai gazduim patru ofiteri trimisi de preastralucitul nostru mare-vizir.

- Pacat! se incrunta Cae. As fi platit cate douazeci de techini pentru fiecare.

Grecul ciuli urechile. Cate douazeci de techini pentru un drum asa de scurt? Dar asta era o mica avere.

- N-am loc, se tangui de-a binelea Iani.

- Atunci, o sa gasesc alta corabie. O sa dau acolo la nevoie cate treizeci de techini. Iar pentru varul nostru, ma gandisem sa ofer o suta de techini.

- N-am loc, baigui mai mult de forma kir Iani.

- Ei, sa nu mai vorbim despre asta! O sa ma descurc eu. Pacat! Ma cam grabeam. Iar domnia-ta mi-ai placut mult. D-aia ma gandisem sa-ti ofer cate cincizeci de techini pentru fiecare dintre femei si inca doua sute pentru varul nostru.

"Pentru atata banet, gandi Iani cam ametit, as putea sa omor jumatate din echipaj, iar eu sa dorm spanzurat de catargul cel mare. Pezevenghiul asta castiga multe gramezi de aur cu femeile. Altfel, nu mi-ar fi oferit atata banet. Adica sapte sute cincizeci de techini pentru treizeci si ceva de ceasuri de drum."

Cae ghici gandurile capitanului si se ridica, gata de plecare. Dar grecul se arunca dinaintea lui facand temenele adanci, si striga:

- O mie de techini, stralucitorule! Si asa o sa am necazuri cu ofiterii lui Ferhat. Va trebui sa le dau si lor ceva.

- S-a facut! hotari Cae fara sa clipeasca.

"Dobitoc te sunt! isi zise grecul. Eu sunt cel mai deseama natarau din cati a numarat familia Xifandos. I-am cerut putin. Asta ar fi fost in stare sa mai adauge la aceasta suma uriasa. Daca nu mai iau ceva de la el pot sa ma fac mahomedan, ca in Gretia nu mai am cautare."

- Ar mai fi mancarea.

- Bine! Inca o suta de techini.

- Si apa.

- Iti mai dau zece techini.

- Dar e apa proaspata, inteleptule, striga Iani.

- Nu mai dau nimic.

- Nici dormitul? ilustru coborator din Alah.

- Nici.

- Nici mirodeniile? viitorul mare-vizir.

- Nici.

- Macar un bacsis, viitorule sultan.

- Fie! Inca o suta de techini. Iata doua sute de techini arvuna.

- Sunt al tau, nepretuitule! se inclina Iani.

- As vrea sa vad camara pe care o vei pregati pentru varul nostru, porunci vanatorul.

- Indata, biruitorule! Va dormi in cabina noastra. Iar doamnele sa nu aiba grija, luminatia-ta! Pehlivanii mei vor putea dormi la fel de bine pe puntea Penelopei.

- Foarte bine, dar unde iti sunt oamenii? se interesa aspru vanatorul. Nu cumva astepti sa capeti un echipaj? In cazul acesta, va dura mult. O sa-mi iau arvuna indarat.

Auzind asemenea vorbe, kir Iani sari ca muscat de sarpe.

- Nu, facatorule de minuni! Echipajul e invoit. Am ramas numai eu si bucatarul. Mie nu-mi place uscatul.

Cae ii facu un semn discret lui Ciripoi. Acesta ramase nitel mai in urma si se trase domol catre bucatarie. Kir Iani deschise usa cabinei cu un gest larg, mandru de locuinta lui, dar in clipa aceea simti o lovitura in ceafa de parca s-ar fi prabusit peste el, catargul cel mare al Penelopei. Din bucatarie se auzi o bufnitura surda, urmata de glasul lui Ciripoi:

- Mama, grozav cap are asta!

Focul din bucatarie trecu degraba in pantecele Penelopei. Paiele dintre butoaiele cu pulbere se aprinsera cu flacara mare. Afara innoptase. Doi turci, carand cu ei doua baloturi grele, parasira puntea. Mergeau grabiti. In urma lor, o flacara uriasa lumina marea si uscatul pana departe. Cei doi lasara poverile vii si se mistuira in intuneric. Penelopa coborase in adancuri, ducand cu ea opt tunuri si toata incarcatura de corturi si harnasamente. Kir Iani Xifandos si bucatarul dormeau fara grija pe chei, care se umpluse de lume.

La 30 aprilie, Ferhat-pasa afla despre dezastrul Penelopei. Mania lui fu cumplita. Si cu cat judeca mai bine, cu atat se convingea ca adevaratul autor al acelei ispravi era Sinan-pasa, dusmanul lui de moarte. Nenorocirile lui se tinura lant de atunci incolo si cu fiecare nenorocire il blestema tot mai aprig pe fostul mare-vizir. Iar sultanul se convingea greu, dar sigur ca Ferhat nu e in stare sa conduca o expeditie atat de mare. In aceeasi zi, Ferhat porni cu trupele spre Ciurli, apropiindu-se tot mai mult de tinta calatoriei.

La 30 aprilie pleca spre Tara Romaneasca prima scrisoare a lui Cae Indru. Nicicand nu zburase prin Balcani un mesaj cu asemenea viteza. Seara tarziu, Mihai-voda, dimpreuna cu ceilalti vanatori, citi randurile lui Cae.

 

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page