Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

24 Ianuarie - Zi mareata pentru romani

Ideea Unirii in cugetele romanilor este veche precum istoria lor. Pentru unitatea nationala au trait, au luptat, au suferit si au murit marii barbati ai vremurilor trecute, precum Mircea cel Batran, Stefan cel Mare ori Mihai Viteazul, cel care a si infaptuit-o la 1600, dovedind suprematia acestei impliniri de secole visata. La inceputul acelui an, domnitorul muntean, dupa ce trecuse in triumf pe la Alba Iulia, a intrat si in Suceava, intitulandu-se domn al Tarii Romanesti, al Ardealului si al Moldovei. Desi izbanda lui Mihai Viteazul a fost vremelnica, intrucat marele domnitor a cazut ucis miseleste pe Campul de la Turda, in august 1601, ca victima a intereselor contradictorii din zona Europei, istoricii apreciaza ca unirea celor trei provincii romanesti, fundamentata pe o linie politica urmarita de domnitorii anteriori si justificata de factorul etnic romanesc, a insemnat punctul de varf al rezistentei in lupta pentru independenta si un precedent important pentru posteritate. In timpurile urmatoare, lupta pentru unire s-a transferat pe taram cultural si in acest sens toti carturarii s-au angajat cu forta mintii si cu maiestria condeiului slujind din rasputeri ideea nobila a unitatii nationale. Intr-adevar posteritatea a lucrat intens pentru unire, energiile s-au grupat si s-au afirmat cu putere in evenimentele revolutionare de la 1848, cand Balcescu observa ca "pentru poporul roman unitatea nationala este chezasia libertatii lui, este trupul lui trebuincios ca sufletul sa nu piara si sa amorteasca, ci din contra sa poata creste si dezvolta". Aceasta aspiratie va indarji actiunile pasoptistilor si unionistilor din anii urmatori, ducand la implinirea idealului maret al tuturor romanilor. Miscarea unionista a cunoscut o intensificare, incepand cu anul 1856, prin numeroase creatii literare dedicate acestui vis, prin momente de oratorie, prin intermediul presei si prin Adunarile ad-hoc. Vointa de unire a romanilor a fost transmisa puterilor europene la Conferinta de la Paris, din vara anului 1858, unde s-a elaborat Conventia internationala, dar si un Statut fundamental de organizare a celor doua tari: Moldova si Tara Romaneasca, stabilindu-se si pozitiile de sustinatoare ori adversare ale Unirii Principatelor. Cu toate ca se acorda organizare moderna celor doua state, Conventia mentinea separatia acestora, dandu-le numai denumirea comuna de Principatele Unite, instituind totodata o Comisie Centrala la Focsani, oras de granita intre Moldova si Muntenia, ca institutie legislativa unificatoare, precum si o Curte de Casatie, ca instanta suprema judiciara pentru ambele tari. Hotararile Conferintei de la Paris au produs dezamagire si ingrijorare in Principate, dar, conform prevederilor Conventiei, au inceput pregatirile pentru alegerile Adunarilor elective care aveau misiunea sa desemneze pe noii domnitori. Oamenii politici ai timpului, adeptii si luptatorii pentru Unire au actionat cu mult curaj si cu intelepciune, alegandu-l domnitor al Moldovei, pe Alexandru Ioan Cuza, comandantul ostirii si participant la Revolutia de 1848, in ziua de 5 ianuarie 1859. Cand Cuza a depus juramantul, Mihail Kogalniceanu i-a vorbit in numele intregii natiuni, intr-un celebru discurs, indemnandu-l pe domnitor sa fie "om nou" pentru "o epoca noua", sa fie bun si bland "mai ales pentru aceia pentru care mai toti domnii trecuti au fost nepasatori sau rai". Faptele s-au precipitat la Bucuresti, in zilele urmatoare, astfel incat la 24 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor, in unanimitate si pentru Tara Romaneasca. Aceasta indoita alegere insemna Unirea Principatelor romane - Moldova si Tara Romaneasca - intr-un stat unitar - Romania, aratand lumii intregi maturitatea politica a unui popor, ce devenea exemplu de urmat in Europa. Alexandru Ioan Cuza a devenit personalitatea cuceritoare a istoriei moderne, al carui nume, intrat si in legenda, se leaga pentru totdeauna de infaptuirea Unirii Principatelor Romane. Acel moment unic si inaltator, trecut prin istoria milenara a romanilor, a devenit realitate in ziua de 24 Ianuarie 1859, consfintind intemeierea statului nostru national si trezind sperante pentru desavarsirea actului Unirii tuturor romanilor, la 1 Decembrie 1918. Generatiile care au infaptuit unirea se pot mandri cu importanta acestui eveniment istoric devenit simbol national ce porneste din secole de marire cu barbati viteji si vrednici, purtatori de arme si de nazuinte, ramanand atat de viu si de puternic in constiinta poporului. Unirea din Ziua de 24 Ianuarie 1859 este un exemplu de stralucita identificare dintre vorba si fapta, dintre vocatie artistica si atitudine civica si de aceea trebuie evocata pentru a-i intregi semnificatia de sarbatoare, prin care se onoreaza legitimitatea poporului roman.

Clipa

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page