Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Secrete deconspirate

S-au aflat acum, dupa 15 ani de la executarea cuplului Ceausescu o multime de amanunte despre cei doi, pastrate ascunse de diverse persoane din anturajul acestora. Era si de asteptat sa se faca diferite dezvaluiri, dupa ce s-a implinit termenul de prescriere a faptelor culpabile din timpul evenimentelor din anul 1989, prevazute de Codul Penal.

Un colonel inginer trecut in rezerva a relatat, de pilda, ca Elena Ceausescu isi forma opiniile "de savanta", citind diverse reviste de stiinta popularizata. Asa a aflat despre un experiment american care i s-a parut senzational, petrecut in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Era vorba despre asa-zisa teleportare a unui bastiment de razboi, care eveniment, raportat la Berlin de catre spioni nazisti, l-ar fi pus pe ganduri pe Hitler. Sigur, nu se stia ca totul fusese o simpla farsa la nivel major, pusa la cale de experti in iluzionism, utilizand holograme. In ignoranta ei, Elena Ceausescu a socotit ca s-ar putea realiza "teleportare" si de catre cercetatorii romani. Cum deja incepuse a se amesteca in toate treburile statului, l-a convins pe Nicolae Ceausescu, ceea ce nu era mare lucru pentru ea, sa-l insarcineze pe generalul Victor Athanasie Stanculescu, prim-adjunctul ministrului Apararii Nationale, sa organizeze o grupa de cercetare stiintifica pentru obtinerea "teleportarii" ca mijloc de lupta militara. Mai precis dorea ca armata sa poata transporta instantaneu, prin mijloace electronice, oriunde, regimente intregi, in timp de razboi, surprinzandu-si inamicul. Generalul Stanculescu, obisnuit deja cu elucubratiile celui aflat la carma tarii nu a zambit si nici nu l-a contrazis. A fost deci alcatuita o grupa de cercetare multidisciplinara, care urma sa se preocupe de o problema ce parea o fantezie demna de romanele science-fiction. Culmea a fost ca, spre surprinderea tuturor, tineri fizicieni si biologi din echipa alcatuita de forma spre a face pe plac fanteziilor extrase de Elena Ceausescu din revistele de senzatie, chiar si-a luat rolul in serios. Si, lucrand in deplin secret, ei au reusit o teleportare perfect repetabila experimental. Era vorba doar de teleportarea la foarte mica distanta a unor fiinte microscopice. Bineinteles, intre a transporta instantaneu la distanta mare, pe cale electronica, un om, nicidecum o armata, calea era destul de lunga, anevoioasa si chiar periculoasa. Oricum, principiul biofizic al teleportarii era oarecum descifrat. Raportul prezentat asupra celor descoperite nu l-a multumit insa pe Nicolae Ceausescu, el cerand accelerarea cercetarilor, indiferent de eforturi. Convins ca totul era posibil, Nicolae Ceausescu deja se vedea in posesia unei arme extraordinare care l-ar fi impus pe plan international si ca mare comandant de osti.

In spiritul acesta demential si-a inchipuit ca Romania trebuie sa-si sporeasca populatia, ajungand extrem de numeroasa spre a rivaliza demografic cu cele ale puterilor europene. Dupa gandirea sa, Romania ar fi putut astfel mobiliza, in 10-15 ani, o armata de minimum sase milioane de soldati care, bine dotata, ar fi putut sa constituie o forta militara de temut. Socotea ca armamentul necesar se putea obtine in tara, la aceasta convingere ajungand datorita vanzarilor masive de arme pe care le realiza generalul Stanculescu. Ceausescu a creat astfel o vasta industrie consacrata nevoilor armatei. Un departament special al Securitatii a fost organizat spre a spiona si a afla tot ce se putea, in lume, in legatura cu cele mai noi realizari in materie. Urmarea a fost ca, de-a lungul anilor, spionajul militar romanesc a reusit performante senzationale. Generalul Stanculescu, eliberat acum de restrictiile secretului militar, a dezvaluit intre altele, cum au reusit spionii romani sa aduca din R.F. Germania, chiar pe calea ferata, pe sub nasul autoritatilor NATO, motorul ultraperformant al celui mai bun tanc occidental. Rezultatul a fost crearea unui tanc romanesc formidabil, rapid, puternic, cu consum mic de carburant, dotat cu instalatii electronice, avand un mecanism de conducere identic cu cel al unui automobil. In plus, acesta dispunea de un tun si mitraliere extrem de moderne, cu dirijare a tragerii prin raze laser. Entuziasmat de performantele tancului, Nicolae Ceausescu l-a autorizat pe generalul Stanculescu sa vanda peste hotare cat mai multe exemplare, in speranta ca va obtine un pret bun. De altfel, lui Ceausescu ii casunase sa achite o datorie externa de patru miliarde de dolari contractata in Occident pentru a construi combinate gigantice. Generalul Stanculescu, explorand piata, a gasit un debuseu in Egipt. Guvernul de la Cairo tocmai ducea o politica de inarmare, cu intentia de a invada Israelul, astfel incat tancurile romanesti atat de performante au incantat Statul Major egiptean. O comisie de militari egipteni a venit special in Romania, a testat tancul respectiv si, pe loc a contractat cumpararea a 100 de exemplare, pe care generalul Stanculescu s-a grabit sa le expedieze la Alexandria, cu vapoarele, primind contravaloarea lor, insumand o suta de milioane de dolari. Numai ca nu a trecut nici o luna si de la Cairo au inceput sa curga reclamatii foarte ingrijoratoare. Mai intai a venit rezultatul unei expertize in care se contesta eficacitatea tunului tancului. Apoi o alta reclamatie se referea la ineficacitatea motorului. Generalul Stanculescu, intrigat, s-a dus imediat la Cairo, insotit de expertii sai. Spre surprinderea lui a descoperit ca intr-adevar tunul unui tanc explodase la tragere. Numai ca proiectilul introdus pe teava nu era cel corespunzator. Apoi ca motorul tancului fusese supus rezistentei uriase a unui zid de beton armat de patru metri grosime pe care, fireste, nu a reusit sa-l distruga, lovind in el. Cu toate argumentele sale pertinente, Stanculescu nu a putut sa contracareze refuzul egiptenilor, care tineau sus si tare ca romanii sa-si ia tancurile inapoi si sa restituie banii. Din nou a intrat in actiune spionajul romanesc, agentii descoperind un fapt uimitor. La 30 de kilometri de Cairo, intr-o baza militara, se aflau ascunse 100 de tancuri americane, de un tip mai vechi si mai neperformante decat cele romanesti, care fusesera livrate gratuit egiptenilor, cu doua conditii. Sa refuze pe cele romanesti sub orice motiv si sa contracteze alte 100 de tancuri de la firma americana, la suma de 100 de milioane de dolari. Bine- inteles, egiptenii s-au bucurat ca au de doua ori mai multe tancuri cu aceiasi bani, chiar daca nu erau performante, iar firma americana scapa de o marfa nevandabila in USA. Totul se dovedea un efect al luptei concurentiale pe piata mondiala a armamentului, in care Romania ajunsese deja pe locul patru in lume. Continuarea acestui episod este la fel de palpitanta. Romanii au luat tancurile inapoi, au gasit un alt cumparator intr-o tara din lumea a treia, iar in locul celor 100 de milioane au vandut egiptenilor alte arme, indeosebi pistoale automate de tip Kalasnikov modernizate, mai bune decat cele rusesti. De altfel, in acei ani, nord-vietnamezii au achizitionat asemenea pistoale cu care puteau inzestra pe putin 40 de divizii, ceea ce arata volumul impresionant de armament produs de Romania. Ceausescu si-a intarit insa convingerea ca era un tip providential, ceva in genul lui Hitler, capabil sa se impuna in viata internationala si ca sef militar.

Cu o asemenea mentalitate morbida, iata inca o nebunie a sa. A convocat ministrii de resort si le-a ordonat sa produca trei arme teribile, anume cea chimica, bacteriologica si nucleara. Ordinea realizarii acestora a fost ca mai intai sa se obtina gaze de lupta, deoarece exista o industrie chimica si in plus un laborator special bine dotat la Institutul de Cercetari condus de Elena Ceausescu. Pe la sfarsitul anilor ’70, acest laborator a reusit chiar sa produca, in cantitati mici, un gaz mai puternic decat vestita yperita. Intr-un poligon special, gazul a dat rezultatele scontate si generalul Stanculescu a primit ordinul secret sa organizeze productie de mari cantitati a gazului mortal. Evenimentele din decembrie 1989 au dus insa la sistarea acestei productii terifiante. Arma bacteriologica a fost si ea pregatita, in ascuns, de catre laboratoarele militare care se ocupau de producerea antidoturilor in caz de atac inamic. Expertii au propus realizarea unei arme de raspandire a antraxului si a ciumei. Pentru aceasta trebuia o susa, adica tulpini de microbi pe care Romania nu le poseda. Generalul Popescu-Pisica a fost trimis sa faca rost de suse de antrax si ciuma, pe care le-a subtilizat dintr-un laborator din India si le-a adus in tara pe ascuns. Inmultirea acestor ingrozitori microbi a fost din fericire oprita tot dupa decembrie 1989. Insa episodul a avut si partea sa buna, cercetatorii romani reusind sa prepare si antidoturile la antrax si ciuma. Romania este astazi una dintre putinele tari care dispune de vaccinuri eficiente la aceste boli mortale. A treia arma, cea nucleara, a necesitat aplicarea unui amplu plan secret. Ca sa se induca in eroare autoritatile atomice internationale, dar si puterile nucleare, s-au proiectat constructiile centralei electronucleare de la Cernavoda, uzinelor de apa grea de la Turnu Severin si Combinatului Petrochimic de la Pitesti, capabil sa imbogateasca plutoniul. Suspiciunile strainatatii au fost spulberate prin contractarea constructiei centralei electronucleare, in Canada. Totusi americanii au simtit cam ce urmarea Ceausescu, facand tot ce le-a fost cu putinta sa impiedice planurile razboinice ale dictatorului. Astfel, la un moment dat, canadienii au sistat livrarea de echipamente pentru centrala de la Cernavoda. Bomba atomica romaneasca nu s-a mai facut, dupa 1989.

Ingrozit de planurile lui Ceausescu, care puteau sterge Romania de pe fata Pamantului, singurul care a avut curajul sa-l avertizeze asupra pericolului urias la care expunea tara a fost batranul Ion Gheorghe Maurer. Cu prilejul unei partide de vanatoare, cand Ceausescu era radios ca impuscase nu mai putin de 40 de porci mistreti, Maurer l-a privit in ochi, scrutator, dar cu inteles, spunandu-i foarte serios: "Nicule, m-am convins ca esti un criminal!". Ceea ce era purul adevar.

Gh. Bassarabescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page