Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

"VI S-A NASCUT MANTUITOR" - Vestea cea Buna. SARBATOARE PERMANENTA

 De obicei, o sarbatoare este legata de o DATA CALENDARISTICA. Mai ales sarbatorile de NASTERE. Aici, intre oameni, DATA NASTERII cuiva capata dimensiuni in raport de personalitatea de mai tarziu a omului respectiv, ajungand pana la marimi NATIONALE sau PLANETARE, de cele mai multe ori ca semn de recunoastere a aportului pozitiv pe care l-a adus. Niciodata insa de dimensiuni COSMICE.

Ca sa nu se confunde cu o NASTERE OBISNUITA, Biblia nu ne face cunoscut DATA NASTERII MANTUITORULUI ISUS CHRISTOS, Aceasta inseamna ca nu e vorba de o DATA CALENDARISTICA de SARBATORIT ci de o SARBATOARE PERMANENTA, o bucurie de viata intreaga a fiecaruia, pentru minunata veste ca AVEM MANTUITOR. In acelasi timp, de neuitat ca NASTEREA Domnului este o TAINA. Poate cea mai mare.

Niciodata si niciunde in cer sau pe pamant nu s-a mai petrecut asa ceva si nici nu va mai avea loc. Biblia ne spune ca aceasta NASTERE a fost INTRUPARE. Nimeni in afara de EL, Domnul, nu a mai fost INTRUPAT. Pe pamant, fiintele omenesti se NASC numai, iar in cer, fiintele ceresti – dupa raportul biblic – sunt CREATE. INTRUPAREA apartine numai Domnului Isus Christos.

Permanetizand SARBATOAREA NASTERII DOMNULUI, ca o bucurie traita cu toata fiinta noastra, respectam TAINA si prevenim „banalizarea” celui mai frumos eveniment din istoria Universului. Repetarea anuala a ceea ce s-ar putea spune obisnuit „vine sarbatoarea nasterii Domnului, azi e ziua nasterii Domnului, a trecut sarbatoarea nasterii Domnului”, este un fel foarte ieftin de a ne raporta la MINUNEA INTRUPARII LUI pentru mantuirea noastra.

In acest context de ganduri si gandire, poate avea loc intrebarea: „Este ceva rau ca pe 25 Decembrie al fiecarui an ne amintim – sarbatorim – NASTEREA DOMNULUI?” Desigur, nu. Si adaugam, „Nu este rau daca SI pe 25 Decembrie, dar nu este bine daca NUMAI pe 25 Decembrie. Rau este daca PANA atunci sau DUPA aceea, nu ne mai amintim de NASTEREA LUI sau chiar uitam. Nu as recomanda formula de compromis „MACAR atunci, MACAR asa”, prin care 25 Decembrie ar deveni o SARBATOARE de RUTINA cu referire cel mult la un bine unic si temporar, pierzandu-se semnificatia MANTUIRII VESNICE.

Dumneavoastra, dragi cititori, stiti deja, ca pentru un SOI nefericit de „IMPACARE” intre religia pagana si cea crestina (componente ale imperiului roman de candva), s-a CONVENIT ca DIFERENTELE mari de INCHINARE sa fie „REZOLVATE” prin stabilirea unor DATE comune de SARBATOARE. In religia pagana, intre 22 Decembrie – 1 Ianuarie, anual, lumea era mai intai in AGONIE si apoi in EXTAZ de asa zisa MOARTE si INVIERE a SOARELUI – solstitiul. In religia crestina de inceput, bazata pe Scripturile iudaice, in agonia lumii din pricina pacatului era invatatura de – limbaj metaforic – „rasarire a SOARELUI DREPTATII” (MESIA), prin NASTERE-INTRUPARE, pentru salvarea ei. Aceste doua lumi diferite cu invataturile lor diferite, trebuiau cumva amestecate, pentru „supravietuirea” chipurile, a imperiului. Transplantarea lor pe DATE CONVENTIONALE, a dus la punerea lui MESIA – Isus Christos, alaturi de scaparea lumii din stingerea prin solstitiu. Bietul corp astral, SOARELE – concret, alaturi de SALVATORUL LUMII –autentic. Aceasta CONVENTIONALITATE, este total in defavoarea invataturii crestine.

Odata acceptata ideea acestui „ECUMENISM” cu privire la NASTEREA Domnului ODATA pentru TOTDEAUNA si NASTEREA soarelui in fiecare an, sarbatoarea a fost impodobita cu toate formele de atractie ca sa reziste in timp, uneori bizare, desigur neintalnite in Scripturi. Amintesc doar cateva:

Mos Craciun, admis chiar si de atei ca Mos Gerila. Pomul – si el de CRACIUN sau de Iarna, porcul taiat (bietul animal) aproape nelipsit (bizara legatura cu NASTEREA Domnului), Urari in loc de Binecuvantari, „la multi ani” desigur ani de pe aici care oricum nu pot fi prea multi, fara gand de invesnicire etc. Aceasta este partea ALTERATA a ADEVARULUI. Dar!

Ca o samanta din care sa incolteasca si sa creasca si sa creasca infinit – ADEVARUL s-a pastrat totusi prin mila lui Dumnezeu si incearca sa rasara si va rasari, nu ca soarele dupa solstitiu, sisific in fiecare an, ci TRIUMFATOR ca DOMNUL inviat odata pentru TOTDEAUNA, cu noi cu tot.

VESTEA cea BUNA s-a pastrat in frumoasele noastre cantece despre NASTEREA MANTUITORULUI. Aici, as face o multumire poporului roman care cu o evlavie sincera a redat in colindele sale felul cel mai potrivit al acestei TAINE. Desigur, nu ma refer la „Intr-o sfanta joi la vale” sau similaritati, ci la folclorul autentic, aproape de „cumintenia” scripturistica si mai ales la intrarea subiectului discutat in cultura poporului nostru prin lucrarile marilor compozitori, care nu s-au abtinut sa faca acest lucru si sa-l transmita urmasilor, dimpotriva.. Ei s-au inchinat frumos, deschis, Mantuitorului. „O ce veste minunata”, „Noua azi ne-a rasarit”, „Domnulet si Domn din cer” etc. etc., dovada in plus ca „mai marii neamului nostru au crezut in El”. Asa se face ca in privinta frumusetii colindelor, romanii sunt purtatori de steag.

VESTEA cea BUNA s-a mai pastrat si in gestul de mare semnificatie, de A DA cu bucurie frateasca, principiu de lupta impotriva egoismului si avaritiei. Domnul ne-a dat, dam si noi.

S-a mai pastrat si BUCURIA LAOLALTA, IMPREUNA, ADUNARE la BISERICA, pentru traire de suflet unii langa altii intru slava lui Dumnezeu.

Dragi cititori, despre NASTEREA DOMNULUI nu se vorbeste ORICUM, cu nonsalanta, dar nici sofisticat, elaborat pana la absurd. Asadar sa lasam gandurile despre ea sa curga natural, simtamintele sa se manifeste simplu si sincer, cu evlavie, ca in fata ieslei in care El a venit pe lume, ca o minunare vazand steaua care pana atunci nu mai stralucise niciodata pe cer precum inteleptii din Rasarit. Langa ”slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte si pace pe pamant intre oamenii placuti Lui” sa punem si noi inchinarea noastra, adorarea noastra.

EL S-A NASCUT, EL A MURIT, EL A INVIAT, EL S-A INALTAT, EL VINE. Aceasta este CREDINTA noastra. Adica... El.

Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page