Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Prioritatea de dreapta

Scrutinul parlamentar recent din Romania, a carui desfasurare a iscat ample si grele acuzatii de frauda din partea tuturor partidelor participante la alegeri, cu exceptia celui condus de domnul Adrian Nastase, beneficiar al operatiunilor de denaturare a vointei electoratului, nu le vom comenta. Indiferent de modul in care vor evolua lucrurile in perioada viitoare, apare ca o certitudine ca Romania va fi greu de guvernat, in conditiile existentei unui Parlament scurtcircuitat de PSD si de PRM. Situatia iscata este insa generatoarea unei rapide cristalizari spre dreapta a esichierului politic romanesc.

S-a spus adesea ca romanii au vederi de stanga in mod instictual din cele mai vechi perioade. O serie de analisti politici, ei insisi cu optiuni politice de stanga, au incercat sa sustina aceasta parere cu argumente puerile de genul existentei in trecutul istoriei haiducilor, adica a acelor razvratiti impotriva stapanirii, care jefuiau pe bogati si ii ajutau pe saraci, sau a revoltelor taranesti. Numai ca asemenea argumente erau produse de propagandistii PCR-ului, partid care-si aroga intr-o maniera nerusinata o sorginte istorica inexistenta. Haiduci au existat nu numai la romani. Sunt haiduci celebri, intrati in legenda, precum Robin Hood sau Wilhelm Tell. Primul era englez luptand pentru regele sau, iar al doilea un elvetian ce-si dorea independenta propriului popor. La romani, rascoalele au fost conduse de personaje istorice, avand alte teluri decat cele inventate de istorici comunisti. Gheorghe Doja, de pilda, general ungur, a fost numit comandant al cruciatilor unguri la 24 aprilie 1514, de catre Papa Leon al X-lea, care a emis o bula proclamand lupta antiotomana. Gheorghe Doja, ca sa poata recruta rapid cruciati, a promis tinerilor tarani, cu de la sine putere, la Czegled, izbavirea din iobagie, daca se inroleaza in armata. Fapta pentru care a fost imediat arestat si executat de autoritati. Un episod destul de similar ca fond s-a petrecut in 1784 cu Horea, Closca si Crisan. Acestia au inceput sa recruteze voluntari pentru a alcatui regimente de granita, conformandu-se ordinului Imparatului Austriei, Iosif al II-lea. Monarhul ii promisese lui Horia abolirea iobagiei taranilor, in schimbul loialitatii acestora fata de imperiu. Cum promisiunea nu si-a materializat-o imediat, cei 600 de recruti romani incartiruiti in tabara de la Mesteacan s-au razvratit. Patenta de abolire a iobagiei a fost data, totusi de imparat, la 22 august 1785. Insa Horia si Closca fusesera deja executati pentru ...insubordonare si favorizare a razvratirii. O soarta dramatica a avut si Tudor Vladimirescu, in 1821. El a cazut victima manevrelor imperiale rusesti, care urmareau destabiliza- rea Imperiului Otoman, prin re- volte repetate ale populatiei crestine din Balcani, cu scopul extinderii puterii Rusiei spre Bosfor. Tudor Vladimirescu, comandir in armata tarista si decorat de tar pentru vitejie, ca si grecul Alexandru Ipsilante si el in slijba Rusiei, ca maior, au organizat revolte populare cu tenta nationalista, mizand pe sprijinul taranimii si orasenilor. Ei au avansat programe cu tenta sociala si politica dupa tipicul proclamatiilor lui Milos Obrenovici, conducatorul unei puternice rascoale antiotomane in Serbia. Ambii au sfarsit insa prin a fi asasinati. Exemplele pot continua, inclusiv cu rascoala din 1907, cand taranii s-au ridicat nu neaparat impotriva boierilor, ci a arendasilor greci si evrei. Concluzia istoriei nu poate fi decat ca romanii, in general, au fost si sunt instinctual conservatori, deci cu porniri de dreapta, nu extremist reformiste, cum sunt cele de stanga.

Cei 50 de ani de dominatie comunista nu au influentat si nu au schimbat spiritul conservatorist al romanilor. Este un comportament care face ca progresul, indiferent daca acesta este economic, social sau politic, sa se produca extrem de lent. Evident au fost si momente in care s-au petrecut accelerari ale progresului istoric, precum cele ale Revolutiei din 1848, perioada 1859-1864 a reformelor lui Alexandru Ioan Cuza, urmata de regimul monarhic dintre anii 1866-1927, timp in care Romania a devenit un stat cu adevarat european. Dar aceste exceptii au intarit regula deoarece in general orice reforma a fost pecetluita de spiritul national, in esenta conservator, ceea ce a condus la acceptul ei popular.

In plan politic, spiritul conservator a marcat conduita partidelor, paradoxal chiar a celor de stanga. Partidul Liberal, initial un militant fervent al reformelor de tip european, era considerat de stanga. Insa el a devenit popular in momentul in care si-a nuantat programul, calandu-l pe conceptii traditionale ale romanilor, ajungand pana a-si adauga in titulatura sintagma "national". Partidul National Liberal s-a transformat cu incetul intr-o forta politica de dreapta moderata, devenind astfel un factor de putere care a modelat istoria tarii decenii de-a randul. Examinat cu atentie, orice act reformator promovat de PNL a purtat pecetea conservatorismului, de pastrare cu grija a spiritului national. Nici un partid din Romania nu a reusit sa parvina pe scena politica, daca nu si-a exprimat o aderenta la traditiile conservatoriste romanesti. S-a ajuns pana acolo incat si PCR-ul lui Nicolae Ceausescu sa apeleze la acelasi spirit national, fapt care i-a adus un oarecare sprijin popular, intr-un moment dat. In general, partidele de stanga romanesti au fost o exceptie in randul celor similare europene, ele avand si o componenta de esenta conservatoare. Ceea ce nu le-a facut insa suficient de populare.

Extragandu-si elemente din programatica conservatoare romaneasca, partidul creat de domnul Ion Iliescu a preluat accente si din cea promovata de Nicolae Ceausescu, mizand pe componenta spiritului national. Dar mai puternic s-a manifestat Partidul Romania Mare, a carui titulatura pare a spune multe, inclusiv teze extrase din programele electorale ale Partidelor National Liberal si Conservator din perioada premergatoare Primului Razboi Mondial, asezonate cu variatii ceausiste. Cu alte cuvinte, chiar partidele declarate de stanga, dupa 1989 au fluturat lozinci de dreapta. Pe de alta parte, PNL si PNTCD, considerate fara echivoc de dreapta s-au comportat precum cele de stanga, adica adoptand programe nereformiste in totalitate, ceea ce explica doua lucruri. Mai intai ineficienta politica, urmata de esecul lor inerent pe plan electoral.

Dupa catastrofa politica din anul 2000, atat PNL-ul, cat si PNTCD-ul au luat in considerare refacerea fortei de dreapta romanesti, mizand pe un electorat instinctual conservator. PNL-ul, unificat in sfarsit dupa eforturi teribile care au invins orgolii si inertii, a intrat intr-o alianta cu Partidul Democrat, adoptand o platforma programatica vizibil de centru-dreapta. Problema care se pune azi este daca aceasta alianta electorala se va finaliza intr-o fuziune a celor doua forte politice. Exista toate indiciile ca un astfel de eveniment s-ar putea produce intr-un viitor apropiat. Teza fuziunii a fost lansata de fostul presedinte al PNL, Valeriu Stoica, anterior recentelor alegeri parlamentare si ea nu a fost combatuta de nici un lider liberal sau pedist. Viitorul politic al noii grupari liberal democrate il va asigura insa Partidul Popular European (PPE), cel mai puternic in Parlamentul Uniunii Europene. Valeriu Stoica si-a exprimat convingerea ca unificarea va simplifica spectrul politic romanesc, prin absorbirea fara probleme majore a oricaror forte concurente de centru si centru dreapta, ceea ce ar bloca posibilitatea folosirii unor formatiuni minuscule ca vector de atac impotriva noului partid liberal democrat, pe partea de centru dreapta. De altfel, despre sansele de reusita ale acestui proiect, revista noastra a publicat un comentariu la vremea respectiva. Acum, dupa recentele alegeri parlamentare, se intrevad reale posibilitati recunoscute de lideri PNL si PD, de fuziune. Pe plan european, PNL va trebui sa renunte la Internationala Liberala, in timp ce PD-ul la cea Socialista, noul partid devenind membru in Partidul Popular European. Mai greu ii va veni PNL-ului, domnul Calin Popescu Tariceanu fiind vicepresedinte al Internationalei Liberale. In schimb, PD-ului ii va fi mai usor, dupa ce a condamnat public pe unii lideri ai Internationalei Socialiste, acuzandu-i ca s-au lasat corupti de PSD-ul condus de Adrian Nastase.

Noul partid va avea insa probleme cu formatiuni politice extraparlamentare, precum Actiunea Populara, Uniunea pentru Reconstructia Romaniei (URR) si altele foarte mici, care se reclama crestin democrate, cu veleitati de a accede in Partidul Popular European. Daca acestea vor persevera in izolationismul lor, ca de exemplu PNTCD-ul, probabil vor fi pierdute. Ciudat este ca sunt si alte partide, ca PRM-ul lui C.V. Tudor si PNG-ul lui Gigi Becali care, in ultimul timp se vor crestin-democrate, mizand in mod ciudat tot pe sprijinul PPE-ului. Cum se observa, deja a inceput cursa pentru cucerirea culoarului politic de dreapta, intrevazandu-se aparitia unei forte extrem de puternice, capabila sa stopeze dansul periculos al stangii in Romania.

Gh. Bassarabescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page