Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Ipocrizia se plateste

"Nu gandi ce vrei sa gandesti inainte de a sti ceea ce ar trebui sa stii", suna o maxima formulata candva de profesorul John Crow de la King’s College din Londra. Mi s-a parut remarcabila si am retinut-o, citind in tinerete memoriile lui R.V. Jones, artizanul "Razboiului stiintific" desfasurat in cea de-a doua conflagratie mondiala de Fortele Aliate impotriva Germaniei hitleriste. Si ea mi-a revenit in memorie, observand ultima isprava politica cu consecinte teribile comisa de domnul Ion Iliescu, la finalul ultimului sau mandat prezidential, care a scandalizat opinia publica romaneasca, dar si cancelariile statelor occidentale. Batranul politician a pandit cu rabdare un moment, pe care l-a gasit chiar in zilele cand incepuse deja predarea institutiei prezidentiale noului presedinte al tarii, domnul Traian Basescu. El a gratiat peste patruzeci de infractori periculosi printre care talhari, asasini, violatori de copii, traficanti de carne vie, diversi condamnati la ani grei de puscarie pentru coruptie, introducand pe lista printre ei pe celebrul terorist Miron Cozma, artizanul "mineriadelor", care au adus enorme prejudicii tarii. Scandalul iscat de o atare gratiere, cu totul bizara si colectiva, l-a constrans pe Ion Iliescu sa comita inca o gafa de proportii, emitand, la nici 24 de ore distanta de semnarea decretului cu pricina, un altul de revocare a acestuia. Un astfel de comportament, calificat la unison de juristi, politicieni si ziaristi, ca iresponsabil, a generat insa consecinte uriase pentru viata publica, comentate pe larg in mass-media. Concluzia generala este ca domnul Ion Iliescu, gratiindu-l pe Miron Cozma si-a exprimat fara echivoc complicitatea la cele cinci mineriade, care au avut darul sa-i serveasca interesele politice tenebroase de-a lungul celor 15 ani in care a influentat, pe fata sau din culise, destinele Romaniei.

Dincolo de aceste considerente politice, pe care presa romaneasca si nu numai, le-a expus pe larg, apare insa un element si mai periculos. Acesta este dezvaluit de chiar actul in sine al gratierii lui Cozma, dar si al puzderiei de indivizi care, in esenta, se fac vinovati de crima organizata si terorism. Fie ca au luat ilicit bani, fie ca au dat bani spre a scapa de consecintele crimelor lor, ei constituind acea pletora de indivizi ce maculeaza Romania. Ion Iliescu apare astfel ca un complice al marilor corupti , scotandu-si la final de mandat masca "de om sarac, dar cinstit", pe care a afisat-o mereu cu ostentatie. La aceasta ipostaza ascunsa a contribuit si domnul Adrian Nastase. Premierul a contrasemnat decretul de gratiere, prefacandu-se in mod penibil, printr-o declaratie de presa, ca nu a stiut ce inseamna, aruncand toata vina pe mentorul sau, Ion Iliescu. Jocul acesta este mai vechi la cei doi politicieni, care nu o data s-au prefacut a fi pe baricade opuse, incercand sa pacaleasca opinia publica din varii interese.

Coruptia la nivel inalt manifestata in Romania a fost semnalata si incriminata categoric in Uniunea Europeana, inclusiv la recentele evenimente prilejuite de incheierea tehnica si politica a tratativelor de aderare a Romaniei la acest organism continental. Fenomenul este propriu regimului instaurat de Ion Iliescu. Coruptia la nivel inalt s-a nascut si s-a conturat de multa vreme, fiind caracterizata prin furtul din proprietatea de stat faptuit de catre o parte a clasei politice. Spolierea averii statului a fost si mai este, din pacate, principala sursa de imbogatire rapida prin folosirea autoritatii si imunitatii politice pentru acumularea de resurse financiar-economice. Pana acida a presei a scos la iveala continuu cazuri flagrante in care unii politicieni au folosit functii publice in scopuri personale, atat pentru acumularea privilegiilor, cat si pentru conservarea acestora, ca instrument al segmentului de putere detinut. In acelasi timp, Bugetul national, ca forma centralizata a economiei tarii, a constituit un alt factor de coruptie, statul neavand forta si curaj de a permite libera initiativa si de a se retrage din economie. Regimul Iliescu a fost incapabil sa renunte la sistemul birocratic complicat bazat pe taxe multiple si variabile aplicat asupra salariatilor, in special. Cresterea bugetara, cat a fost ea in ultimii ani, s-a risipit rapid in scopuri politicianiste, populiste si demagogice, nejustificate in nici un fel economic si nu in vederea multiplicarii veniturilor prin investitii de interes national, a intaririi monedei nationale. Totul a avut mereu un aspect haotic, incoerent economic, aidoma unui om nechibzuit care-si cheltuieste munca pe bautura, dupa care se vaita ca nu are ce manca, apeland la mila semenilor. Aceasta comparatie mai poate fi regasita la nivel macroeconomic si in timpul regimurilor carlist si comunist, cand subzistenta natiunii s-a sprijinit pe masive imprumuturi externe, contractate de guvernanti, ca sa se poata mentine la putere. Populatia tarii a fost nevoita sa plateasca aceste imprumuturi nechibzuite facand eforturi enorme, care au slabit forta natiunii, toate terminate cu catastrofe cum au fost cele de la 23 august 1944 si 22 decembrie 1989.

Multi politicieni s-au straduit sa profite din plin de pe urma uriaselor sume venite din exterior. In acelasi timp ei au trebuit sa se supuna inerent unui control drastic, adesea subtil, al oamenilor de afaceri, ale caror interese au fost nevoiti sa le apere. Politicul implicat in afaceri a fost utilizat si protejat in scopul permiterii acumularilor ilegale, cu ajutorul unei legislatii ambigue si facilitatilor suspecte. Mai mult, devalizarea bancilor de catre unele partide politice a reprezentat o constanta pentru a sustine in mod formal prestatia alegerilor parlamentare si locale, dar in realitate spre a-si mentine accesul la putere. Cu banii furati astfel s-a creat patura de milionari in valuta si detinatori de averi "de carton". Marii profitori au fost cei care au constituit camarila conducerii tarii. Camarila pe care o vom regasi in comportament similar la cei de pe vremea lui Voda Cuza, Regele Carol al II-lea, clica lui Ceausescu, pana la cea de azi a eternului Iliescu. Camarila a avut intotdeauna un rol distructiv pentru ca a speculat mereu imaginea de autoritate de care s-a bucurat impreuna cu capul statului. Marii corupti au fost generatorii unor conflicte interne, acestea fiind practic consecinta crizelor pe care le-au produs chiar ei, in care au implicat si armata, cu riscul de a compromite aceasta forta nationala. Ca atare, autoritatea statului s-a prabusit constant in fata manevrelor grupurilor de interese, populate cel mai adesea de lumea interlopa la nivel inalt, datorita faptului ca Legea fundamentala - Constitutia, a fost ocolita sau pur si simplu incalcata mai intai la varf, coborand apoi pana la nivelele cele mai de jos ale societatii. Rezultatul final a fost pierderea increderii populatiei in clasa politica, acreditata ca purtatoare a demagogiei si coruptiei. Campionul unui astfel de comportament s-a dovedit tocmai Ion Iliescu, omul care a sfidat prevederile constitutionale in mod constant, atitudine culminand cu implicarea sa fatisa in recenta campanie electorala alaturi de Adrian Nastase, impunand alegerea sa ca senator din partea partidului de guvernamant, in timp ce era si presedinte al tarii, ipostaza interzisa explicit de Constitutia Romaniei.

Au trebuit sa treaca 15 ani de la evenimentele din decembrie 1989 pentru ca treptat enigmele "revolutiei" in care au murit peste o mie de oameni, ca si cele ale "mineriadelor" soldate si acestea cu peste o suta de victime sa inceapa a fi elucidate, piesa cu piesa, ca intr-un puzzle politic, dovedind implicarea lui Ion Iliescu, cu unicul lui scop de a acapara si a mentine puterea in interesul sau personal. Cu orice chip, aplicand procedeele si mijloacele utilizate de bolsevici de-a lungul timpului! Ultimele sale manopere politicienesti i-au fost insa fatale, devoalandu-si pe deplin adevaratul chip. Din pacate, cel care achita nota de plata a acestei mascarade este nu domnul Ion Iliescu, personaj care scapa cu mainile in buzunare, ghemuit intr-un fotoliu de senator, cu imunitate parlamentara, ci poporul roman.

Gh. Bratescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page