Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Colectia romanul istoric - CURIERUL SECRET

Sotiei mele - ARETIA, fiinta draga cu care am calatorit pe planeta Pamant vreme de 54 de ani prin ploaie, prin vant si prin arsita.

Ioan Dan

 

Capitolul 18

(Continuare din numarul precedent)

Voda ii privi hainele zdrentuite cu aer de cunoscator. Dupa taieturile multe se vedea ca se batuse pe viata si pe moarte, chiar atunci cand nu mai erau sperante de victorie. Era placut sa privesti un om viteaz, fie ca el se afla in randurile dusmanului. Mai stia voda ca Mustafa era unul dintre putinii comandanti care dupa o viata de lupte nu agonisise nici un fel de avere, strecurand printre degetele lui mari prazile bogate, adunate in razboaie lungi, pentru a face parte mai mare ostenilor.

- Esti liber, Mustafa! grai cu blandete domnul. Noi avem adanca pretuie pentru viteji, iar domnia-ta esti unul de seama.

Auzind asemenea vorbe, turcul tresari din tot corpul, de parca l-ar fi biciuit careva. Il masura pe domn cu multa atentie, ca pe-o marfa de cumparat. Privirile i se muiara trecator, parca a zambet. Dar vocea lui deveni si mai aspra:

- Eu nu am nevoie de mila! Daruieste viata acestor viteji ofiteri care au ramas gata sa infrunte moartea alarturi de mine!

- Sunt liberi, dimpreuna cu domnia-ta! Prieteni, se intoarse voda catre Cae Indru, domnia-ta parintele Grasa si Ducu cel Iute, aveti bunatatea si insotiti pe acesti oameni pana dincolo de tabara noastra!

Din prada mare de razboi fura adusi trei cai pentru prizonieri. De asemenea, isi primira si armele. Mustafa incaleca fara sa-l mai invredniceasca pe voda cu vreo privire. Pornira alaturi de vanatori. Intre cei sase nu se schimbara cuvinte. Calarea fiecare cu gandurile lui. Tabara lui Mhai-voda ramasese in urma cu vreo doua mile.

- Aici ne despartim, domnilor! zise manios comandantul. Aveti ceva impotriva?

- Nu vad nicio piedica in aceasta privinta, zambi Cae. Purtati vreo preferinta pentru careva dintre noi?

- Nici una. Totusi, daca stau sa ma gandesc bine, domnia-ta m-ai luat prizonier. Cazusem cu gloaba pe care calaream din simpla intamplare.

- Atunci, e limpede, comandante. Ne vom bate impreuna. Domnii care te insotesc ar putea face o partida cu prietenii mei.

- Nu mai incape indoiala! aproba Mustafa, iar vocea lui devenise pentru prima oara mai prietenoasa. Ar fi o singura piedica, marturisi cu sinceritate. Noi luptam cu iataganele. Domniile-voastre nu aveti decat sabii. Or, se stie ca sabia nu are spor in fata unui iatagan.

- In privinta asta sa nu te ingrijorezi prea mult, efendi Mustafa! rase Cae. Avem noi grija sa fiti multumiti pe deplin.

Mai schimbara unele amabilitati, si din asemenea discutie cu greu s-ar fi ghicit ca se pregateste o lupta pe viata si pe moarte. Descalecara. Mustafa se dovedi un om fermecator. Spuse cateva glume, de parca nu ar fi pierdut o batalie. Pe toata campia din jurul lor nu se zarea tipenie de om. Turcii salutara cu iataganele. Romanii raspunsera cu vechile lor sabii.

- Numele vostru, efendi! se interesa comandantul.

- Cae Indru.

- Am auzit de domnia-ta. Se spune ca esti un mare spadasin. Iar numele bun, ca si cel rau, se raspandeste mai iute decat ar crede cineva. Sa te aperi cu nadejde, tinere domn! Pana azi nu am intalnit adeversar care sa-mi stea inainte dupa trei sau patru atacuri. Te mai anunt ca voi risca mult. Eu nu mai am nimic de pierdut. Daca ma omori, scap de rusinea infrangerii. Daca te omor, imi racoresc inima. Atentie, efendi, incepem!

Dupa cateva schimburi de lovituri, tanarul vanator intelese ca avea in fata un adversar deosebit de puternic, iar sabia se dovedea mai fragila decat iataganul. In schimb, Mustafa, care lucra admirabil cu lovituri laterale si de sus in jos, nu incerca impunsaturi. Itaganul nu se putea arata folositor in asemenea tactica. Mustafa lucra destul de incet, dar loviturile erau atat de puternice, incat apararea cu sabia fara miscarile sprintene ale corpului i-ar fi dat putinta lui Mustafa sa-i rupa arma si sa-l taie cu usurinta. Din aceasta cauza, Indru se deplasa cu repeziciune, iar lama sabiei mai mult se impletea cu iataganul decat sa-i stea in cale. Turcul se dumeri la randul lui dupa cateva asalturi ca are un adversar de mare clasa. Ochii ii lucira plini de multumire. Loviturile lui capatara dintr-o data mai multa vigoare, incercand in special o priza asupra armei tanarului vanator. Cae se prefacu a apara cu mare greutate ultimele asalturi date de sus in jos. Turcul simti indata slabiciunea si insista. Dar pe neasteptate, vanatorul nu mai apara lovitura cu ajutorul sabiei si sari intr-o parte. Mustafa se dezechilibra o clipa. Suficient pentru a primi varful lamei lui Indru in piept. Scapa iataganul cu ochii parca mirati. Indoi usor genunchii si cazu intr-o parte. Cae se apleca grijuliu deasupra lui. Mana comandantului aluneca incet spre brau, catre locul unde se odihneau in tecile lor doua pumnale cu manerele frumos lucrate. Ochii il tradara. O sclipire ciudata il avertiza pe tanar de pericolul in care se afla. Sari intr-o parte, iar pumnul lui izbi incheietura mainii comandantului. Acesta scapa un strigat care nu era de durere, ci mai mult de furie.

Tanarul se intoarse catre ceilalti luptatori. Acolo se incheiasera socotelile ceva mai rapid, cu rani usoare pentru amandoi turcii, care se pricepeau ceva mai putin la manuirea iataganelor.

- Comandantul vostru e mort, domnilor, spuse pe un ton plin de politete. Luati-va mortul! Dupa cum vad, nimic nu va impiedica sa calariti.

In campia pustie cu marginile usor valurite, zapada arata patata din loc in loc de petice mici de pamant pe jumatate inghetate. Ciulinii, peste care trecusera multe furtuni, mai ramasesera ici-colo, dand o nota de tristete locurillor. Ofiterii turci calareau domol, ducand intre ei un cal pe care se odihnea trupul fostului comandant. Vanatorii ii urmarira cu privirile multa vreme. Apoi, cu un oftat de usurare, pornira in trap intins catre tabara lor. Se incheiase acolo in campie ultimul act al acelei campanii duse de turci si de tatari pentru cotropirea Tarii Romanesti. Un sfarsit jalnic pentru Poarta Otomana, care astepta vesti de victorii mari.

Cei doi ofiteri turci intalnira in curand unele resturi de trupe care cautau sa se regrupeze in vederea unor noi lupte sau poate numai in vederea organizarii unei tabere de iarna. Astfel, tinerii ofiteri avura prilejul sa-si ingroape comandantul cu cinstea care se cuvenea. Intalnira cunoscuti carora le povestira lupta dintre Cae Indru si Mustafa. Uimirea umplu inimile celor de fata. Parintele Grasa si Ducu cel Iute avura acelasi tain de laude, iar numele lor se facu iute cunoscut printre ostenii turci mari iubitori de vitejii. Pana catre seara, cei cu imaginatie bogata scornira o seama de infaptuiri nemaipomenite, puse pe seama vanatorilor.

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page