Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Colindele romanilor

Sarbatorile de Iarna cu fastul lor material si spiritual, cu universala forfota umana, cu imensa disponibilitate a daruirii generoase devin un minunat prilej prin care se pronunta specificul unei natiuni ca intr-un pretios diamant ce rasfrange acel mozaic de raze luminoase ale credintei in Dumnezeu, ale iubirii de oameni si ale sperantei in zile mai bune. Poporul roman a avut ca mijloace de supravietuire si de inaltare sufleteasca luptele sale crancene, dorintele sale mistuitoare, asteptarile sale tainice, limba sa dulce si frumoasa, datinile sale ancestrale, obiceiurile sale cumpatate, cantecele sale duioase, care l-au intarit si l-au mangaiat in timpuri de veacuri grele prin care a trecut. Cand nu se bateau cu dusmanii navalitori, romanii isi munceau ogoarele roditoare, ridicau cetati falnice ori zamisleau comori artistice de simtiri profunde si de frumuseti fara seaman, stand marturie nepieritoare despre istoria lor cu jertfele inaintasilor, despre viata lor cu durerile si cu multumirile ei, despre pornirile inimii si despre geniul creator al neamului. Intre numeroasele traditii si obiceiuri legate de Sarbatorile de Iarna se remarca prin vechime si putere de expresie a credintei, mai ales in mediul rural - colindatul - o datina ce n-a fost niciodata uitata sau parasita, nici chiar in anii de prigoana comunista cand se incerca prin mijloacele cele mai dure alterarea spiritualitatii romanesti cu indoctrinarea bolsevica impusa de stapanirea sovietica. De cum se lasa iarna si se simt primele semne ale Sarbatorilor, copiii de la sapte ani in sus si flacaii incep sa-si formeze cetele pentru umblatul cu colinda de Craciun, adunandu-se mai ales copiii caselor vecine ca sa se poata intalni mai usor, atat pentru pregatiri, cat si in timpul colindarii sau dupa savarsirea ei, cand isi vor imparti ce-au strans. Prin casele apropiate sunt cautati si doriti copiii mai sanatosi, mai rezistenti la frig, cei care canta bine, care stiu colinde frumoase si multe, dar si cei care au neamuri instarite si cu buna dispozitie sa primeasca si sa le dea colindatorilor rasplata pentru cantarea si pentru urarile lor. Dupa organizarea grupului, copiii isi aleg si un lider care va conduce programul de invatare si repetare a colindelor, desfasurarea colindatului si impartirea castigurilor. Colindele sunt acele sublime texte rituale cantate la Sarbatorile Crestinesti de Iarna, iar punctul culminant al desfasurarii faptelor legate de aceasta datina se petrece cand colindele "se zic" in noaptea Craciunului, in zilele premergatoare acesteia sau de Anul Nou, de catre copii si de cetele de flacai, mergand din casa in casa si aducand bucurie in sufletele crestinilor. Originea lor se pierde in vechimile istoriei poporului roman, iar de-a lungul timpului si-au imbogatit continutul, capatand o mare varietate pe intreg teritoriul tarii. Ele emana atmosfera de sarbatoare si buna dispozitie cu care romanii, de toate varstele, intampina si traiesc Sarbatoarea Nasterii Domnului Nostru Iisus Hristos si Anul Nou. Cel mai cunoscut, emotionant si rostit este colindul divin "O, ce veste minunata!", infiorat de tonul mesianic al Nasterii lui Iisus: "O, ce veste minunata; In Bethleem ni se-arata; C-astazi s-a nascut; Cel far’ de-nceput; Cum au spus Proorocii.; Ca la Bethleem Maria; Savarsind calatoria; In sarac Locas; Lang’ acel oras; A nascut pe Mesia.; Pe fiul cel din Vecie; Ce L-a trimis Tatal mie; Sa se nasca; Si sa creasca; Sa ne mantuiasca". Ascultandu-l in seara Craciunului, oamenii se opresc din orice treaba si cu ochii pironiti, si cu suflarea taiata, aduc in suflet si in gand Ingerii din Cer si pe Domnul cel Mare. In acel moment, oamenii si mici si mari, si buni si rai, se simt purtati spre Inaltarea Dumnezeirii, mai aproape de stelele vesnic stralucitoare, scaldati in adevar si plini de biruinta. Dupa rostirea in prag a miraculoasei cantari, ascultate in tacere si pana la capat, in fiecare casa colindata, fie ca va fi sarac sau imbelsugat, Craciunul le va fi drag tuturor, pentru ca vestirea minunata a Nasterii lui Iisus le-a dat binecuvantarea Cereasca. Menirea colindelor de evocare sacra si solemna a Mantuitorului crestinilor ar trebui sustinuta prin stradania oamenilor, care le rostesc si le primesc, de a deveni mai buni, mai toleranti si mai harnici, pentru ca viata tuturor sa fie frumoasa si lipsita de pericole si amenintari de tot felul. Astfel toata omenirea ar avea un Craciun Fericit.

Clipa

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page