Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

A juca cinstit

Citesc in ziar ca un cioban pe nume Acsente Neamtu, in varsta de 80 de ani, a carui gospodarie se afla pe Valea Babei, undeva in muntii judetului Bistrita Nasaud, nu a cutezat sa strabata pe jos, prin nameti, cale de 24 de kilometri, spre a ajunge la sectia de votare din comuna Rebrisoara, spre a-l vota pe Adrian Nastase, in turul doi al alegerilor prezidentiale. Mai vad pe ecranul televizorului alt episod surprinzator, petrecut in Bucuresti, unde sute de studenti care au stat cuminti la rand peste doua ore, nu au putut sa voteze, deoarece sectia de vot si-a inchis portile fix la ora 21, conform Legii electorale, ceea ce a generat un protest incredibil din partea tinerilor care, mergand in Piata Universitatii, loc prin traditie al manifestatiilor prodemocratice, spre a-si manifesta nemultumirea, au avut surpriza sa intalneasca acolo mii de tineri bucuresteni, carora li s-au alaturat, intr-un miting spontan de aclamare a lui Traian Basescu, ca presedinte al Romaniei. Cu aceeasi spontaneitate, in aceeasi noapte, si-au aratat satisfactia pentru rezultatul votului, mii de tineri la Iasi, Cluj si Timisoara, dar mai cu seama a doua zi in Bucuresti, cand s-au adunat in Piata Constitutiei, ovationandu-l pe noul presedinte al Romaniei. Basescu a transmis multimii de tineri un mesaj lapidar, afirmand ca au trebuit nu douazeci de ani ca romanii sa inteleaga democratia, facand o aluzie clara la celebrele previziuni ale lui Silviu Brucan, ci doar cincisprezece. Fulminantele sale discursuri, care au urmat imediat dupa ce atat Ion Iliescu, cat si Adrian Nastase s-au declarat invinsi, au constituit in esenta o concluzie electrizanta, aceea ca in Romania s-a incheiat practic tranzitia politica de la regimul comunist si a sechelelor sale, la democratia autentica, conforma cu principiile occidentale. A fost evident faptul ca Traian Basescu, ca un adevarat lup de mare, cum l-a caracterizat intr-un comentariu Agentia France Press, dand dovada unei uimitoare tenacitati de temerar, a reusit in final sa infranga sistemul oligarhic patronat de Ion Iliescu, politician a carui cariera a inceput sa alunece pe panta declinului inerent celui ce nu intelege cursul istoriei si care, din nefericire, este autorul costului enorm si nemeritat pe care il plateste Romania azi.

Produsul sistemului oligarhic post comunist a fost invinsul lui Traian Basescu, premierul Adrian Nastase, personaj politic care, intrand in camarila lui Ion Iliescu, dezertand din compania lui Petre Roman, cel ce l-a scos dintr-un anonimat anost, facandu-l ministru de Externe, si-a exprimat fara reticente un crez politic derutant, acela de a deveni clona lui Ion Iliescu. Ceea ce a si reusit in buna masura in urmatorii ani, ajungandu-si din urma modelul visat, ba chiar luandu-i locul, la un moment dat, spre a deveni presedintele partidului creat de idolul sau.

Cu toate eforturile sale, uneori penibile, Adrian Nastase nu a reusit sa-si ascunda carentele comportamentale inconforme cu conduita politica a mentorului. Mereu s-a vazut in atitudinea sa ceva fals, produs al unui rationament prefabricat, inconform cu impulsurile cu greu stapanite ale gandirii sale secrete. Un analist politic a reusit sa exclame, plastic, dar scarbos, referindu-se la dezbinarile dintre cei doi lideri ai partidului aflat la putere: "Nastase se screme, lui Iliescu ii vine".

M-am intrebat care poate fi substratul intim al duplicitatii lui Adrian Nastase, care a dus nu o data la rabufniri ajunse in pragul unor disensiuni, simulate sau nu, intre el si Ion Iliescu. Adrian Nastase s-a dovedit de tanar inzestrat cu o inteligenta pe care si-a cultivat-o perseverent, din dorinta de a parveni in societate. Oportunistii sau nomenclatura pecerista o faceau de regula prin casatorii, fie cu rusoaice bolsevice racolate in timpul studentiei in Uniunea Sovietica, fie cu fiice ale liderilor comunisti. Adrian Nastase a inteles repede mijlocul acesta facil, insurandu-se cu fata lui Grigore Preoteasa, membru marcant al conducerii partidului, mort intr-un accident dubios de aviatie pe un aeroport din Moscova. A divortat mai apoi, spre a contracta o noua casatorie cu actuala sotie, fiica lui Angelo Miculescu, ministrul Agriculturii si apropiat al lui Nicolae Ceausescu. Gratie acestor femei, Adrian Nastase a patruns in cercul restrans al odraslelor de nomenclaturisti, care-si permiteau sa sfideze regulile impuse de parintii lor, traind intr-o lume aparte, dincolo de grijile si oprimarile regimului dictatorial, cochetand cu liberalismul. Prin aceste mezaliante politice, Adrian Nastase a reusit doua lucruri care ii vor marca viitorul. In primul rand si-a spalat "dosarul" personal, el fiind fiul unui fost ofiter de artilerie, monarhist convins, dat afara din armata in 1947, de comunisti. Apoi a reusit sa-si depaseasca facil perspectiva de a deveni un amarat de avocat sau jurist-consult intr-o fabrica sau cooperativa, prin pregatirea sa universitara, fiind angajat cercetator stiintific intr-un institut de drept international. In aceasta ipostaza, ca ginere de membru al CC al PCR si ministru, Adrian Nastase era preferat la alegerea reprezentantilor stiintelor juridice romanesti in diferitele congrese si manifestari internationale vizand drepturile omului. Desi era mereu insotit de un ofiter de securitate - celebrul colonel Priboi - pe care il va face deputat in perioada guvernarii pesediste, propulsandu-l chiar ca presedinte al Comisiei parlamentare de control al SRI-ului, Adrian Nastase a cunoscut direct ce insemna lumea occidentala si democratia autentica. A stiut insa a-si ascunde aversiunea fata de comunism si simpatia secreta promonarhica a adolescentului crescut in familia unui barbat care facea parte din elita romaneasca cu vederi de dreapta, conservatoare, eliminat cu forta din viata publica de comunisti. El insusi isi divulga acum sentimentele din tinerete, intr-un volum de interviuri. Ba, mai mult, face o confesiune aparent stranie, afirmand ca idolul sau din tinerete a fost Nicolae Titulescu, personaj exceptional pe arena internationala, care l-a facut sa nu fie inspirat de resentimente fata de politica romaneasca prooccidentala interbelica, asa cum o manifestasera comunistii, inclusiv Ion Iliescu. Intr-un acces de sinceritate, Adrian Nastase mai face o marturisire socanta, divulgand faptul ca l-a privit pe fruntasul taranist Ion Ratiu ca pe un om moral extraordinar si politician intelept, cu care se intelegea bine, ceea ce nu l-a impiedicat sa atace necrutator si adesea nedrept si cinic Conventia Democrata condusa de PNTCD. Desi constata lucid ca Romania s-a comportat atipic pentru tarile foste comuniste, alegand sa iasa din "socialism" pe "poarta din stanga", in loc pe cea "din dreapta", datorita politicii FSN-ului, pe care nu o numeste ca fiind inspirata de Ion Iliescu, Adrian Nastase il va parasi pe Petre Roman, cu vederi occidentale, venit din acelasi cerc de odrasle nomenclaturiste, spre a-l imbratisa pe ex-comunistul Ion Iliescu, pe care l-a vazut castigator, dintr-o intuitie oportunista. Intr-o viteza uluitoare, imediat dupa gestul sau politic, Adrian Nastase a inceput sa se chiverniseasca, devenind captiv intr-un sistem oligarhic. Inerent a trebuit sa joace rolul actorului cu gandire dubla, pe care de altfel il exersase indelung inca inainte de 1989. Evident, Adrian Nastase a facut un urias efort sa poata lucra intr-o echipa de personaje demagogice, care mimeaza social-democratia. O social-democratie cumparata, incredibila ca fason politic, acceptata de populatia rurala, neinformata, dar respinsa tocmai de bazinul electoral specific ei, in tarile occidentale, anume masa salariata urbana.

Duplicitatea lui Adrian Nastase a fost perfect vizibila in discursul sau electoral, pe care romanii l-au sanctionat ca atare. Purtatorii drapelului evolutiei categorice spre adevar si corectitudine au fost de data aceasta nu batranii revansarzi, chinuiti candva de regimul oprimant comunist si post comunist, ci tinerii inocenti, care se vor descatusa si intr-adevar vor fi liberi. Acestia au vazut in Traian Basescu o replica vie la duplicitatea exprimata de un om care nu crede in cele ce spune, cum este Adrian Nastase. Ex-candidatul la fotoliul prezidential are acum o singura posibilitate, de a evita un deces politic. Anume parasirea dublului limbaj. Problema este daca mai poate sa o faca.

Gh. Bassarabescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page