Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Persoana si lucrarea Duhului Sfant in Patristica Preniceeana

CAPITOLUL I

PREZENTAREA ISTORICA SI CRITICA A PARINTILOR APOSTOLICI SI A SCRIERILOR LOR

(Continuare din numarul precedent)

2.1. APOLOGETII GRECI

Prezentarea apologetilor preniceieni este facuta in aceasta lucrare in stilul si forma consacrata a dictionarelor biografice in care notele bibliografice sunt umbrite de bibliografia selectiva. Apoi, din numarul destul de impresionant de apologeti preniceieni nu toti au tratat cu specificitate invatatura despre Duhul Sfant. Datorita acestui fapt, lista apologetilor care vor face obiectul acestei lucrari se va reduce la numarul si numele acelora al caror aport este semnificativ in dezbaterea teologica a temei din studiul de fata.

2.1.1. ARISTIDE (cca 125-145 d. Hr.)

Documentele istorice la indemana cercetatorului in teologie, identifica pe Aristide ca fiind originar din Atena. Marele istoric bisericesc, Eusebius, il prezinta ca pe omul lui Dumnezeu care a scris o apologie pentru crestini, catre imparatul roman Hadrianus (cf. Istoria Eclesiastica 4: C. 13). Pe de alta parte, scriitorul si intelectualul crestin Eusebius Ieronim, in celebra sa lucrare Despre vietile oamenilor ilustrii, scrisa in stilul istoricului roman Suetoniu, il prezinta pe Aristide ca pe un discipol al lui Hristos. Ieronim nu uita sa mentioneze ca Aristide a scris lucrarea sa Apologia, despre credinta crestina, lucrare care era bine cunoscuta printre crestinii contemporani lui.

Meritul Apologiei lui Aristide nu sta in demonstrarea divinitatii Persoanelor din dumnezeire, caci acest concept este destul de vag invederat in scrierea sa, ci in apararea credintei crestine. Este in acest aspect al scrierii sale, unde vom intalni o mentionare speciala a lui Iisus, a Tatalui Ceresc si a Duhului Sfant. Astfel Aristide scrie: "Numai crestinii deosebindu-se de alte trei clase de oameni (dupa gandirea lui Aristide - barbarii, grecii, iudeii, n.a.), au ideia despre adevaratul Dumnezeu, caci ei, deasupra oricarei ratiuni a lumii au gasit adevarul. Ei recunosc pe Dumnezeu Creatorul si Facatorul tuturor lucrurilor, pe Singurul Lui Fiu nascut si pe Duhul Sfant; afara de El (Dumnezeu), ei nu se inchina la nimeni" (cf. Apologia 15).

2.1.2. ATHENAGORAS (Sec. 2, cca. 177)

Despre Athenagoras, se stie ca a fost contemporan cu Tatian si ca a posedat vaste cunostinte filozofice, netradand influenta sa ateniana, leaganul filozofiei grecesti. A scris o Pledoarie pentru crestini in anul 177 si a prezentat-o imparatului roman Marcus Aurelius si de asemenea a adresat-o si imparatului Commodus. Apologia lui Athenagoras din aceasta lucrare este indreptata cu precadere in directia refutarii acuzatiilor romane impotriva crestinilor de vinovatie intreita: ateism, incest si canibalism.

Lucrarea cea mai importanta a lui Athenagoras este PERI ANASTASEOS NECRON, sau Despre invierea martirilor. Aceasta este lucrarea care reflecta abilitatile sale filozofice, precum si abilitatile sale teologice. El il depaseste in acest sens pe Sf. Iustin Martirul atunci cand va trebui sa dezbata divinitatea Logosului, relatia Tatalui cu Iisus - Logosul, o relatie in care dupa Atehenagoras lipseste subordinationismul, precum si in ce priveste definirea Trinitatii si a Duhului Sfant in particular. Athenagoras scrie: "Caci daca lumea, facuta in forma sferica, este controlata in cercurile cerului si Creatorul lumii este deasupra lucrurilor create, administrandu-le prin grija Lui providentiala, atunci unde mai este loc pentru un al doilea zeu sau pentru mai multi zeiidumnezei? (Apologia 8, in ANF 2:132) (privind pe) Fiul, voi mentiona pe scurt ca El este produsul Tatalui, nu in sensul aducerii Lui in existenta - caci de la inceput, Dumnezeu, care este intelepciunea eterna (Nous-), a avut Logosul in Sine, fiind din eternitate cu Logosul (LOGIKOS)... Duhul Sfant profetic, este in armonie cu noi, in afirmatia noastra... Duhul Sfant de asemenea, care lucreaza in profeti, noi afirmam ca este o derivare a lui Dumnezeu, izvorand si curgand din El si reintorcandu-Se inapoi la El ca o raza de soare, inapoi catre soare... noi marturisim un singur Dumnezeu, despre care sa nu va mire sa auziti pe oameni vorbind ca despre Dumnezeu Tatal si despre Dumnezeu Fiul si despre Duhul Sfant, declarand puterea lor in unitate si distinctia lor in ordinea (pe care o acupa, n.a). (cf. Apologya 8, 10 in ANF 2: 133-135)."

Este pentru aceste afirmatii speciale ca Athenagoras sa fie subiectul acestui studiu.

2.1.3. CLEMENT ALEXANDRINUL (cca 155-220)

Istoricii si autorii crestini despre Patristica, recunosc in unanimitate volumul putin de date despre viata lui Clement. Se stie ca a fost originar fie din Atena (cei mai multi autori prefera aceasta ipoteza), fie din Palestina.

Despre lucrarile cu caracter apologetic, se stie insa mai mult. Trei dintre lucrarile lui fac obiectul unor studii intensive si de referinta pentru cunoasterea epocii Bisericii primare preniceiene. PROTREPTIKOS sau Imbarbatarea grecilor, Stromatele si Pedagogul sau Tutorele. Clement Alexandrinul (spre a fi deosebit de Parintele Apostolic - Clement Romanu, n.a.), a fost un om cu o cultura biblica imensa, scrierile lui mentionand de peste 1500 de ori Vechiul Testament cu pasaje specifice si peste 2000 de pasaje din Noul Testament. Filozofia devine o prietena a prezentarii Evangheliei pentru Clement de aceea, el citeaza peste 360 de pasaje din filozofia clasica greaca. Astfel, prezentarea credintei crestine in scrierile lui capata o nota identica cu cercetarea stiintifica a teologiei moderne si contemporane.

Teologia lui Clement Alexandrinul este mai complexa. Pentru el, Logosul este Creatorul Universului, Cel ce s-a manifestat in legea lui Moise si Cel ce s-a intrupat. Impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, Logosul formeaza Trinitatea divina. Distinctia clara in Persoanele trinitatii, se vede in discursul sau despre Biserica in Pedagogul (1, 6, 42). El afirma: "O ce mister glorios! Unul este Tatal tuturor, Unul este Logosul tuturor si Duhul Sfant este Unul si Acelasi peste tot, si este o singura Mama Fecioara; imi place sa o numesc Biserica...". Pe langa doctrina despre Dumnezeu, eclesiologie, Clement a dezbatut inteligent invatatura despre botez, euharistie, pacat si penitenta, despre matrimonie si feciorie. Modalitatea de prezentare a invataturii despre Dumnezeu si Biserica, a facut din Cle-ment un autor crestin mai usor de acceptat in cercurile filozofice. Nu de mica importanta este gandirea lui referitoare la compatibilitatea crestina de a poseda averi pamantesti si la importanta Biblica si sociala a familiei, departandu-l astfel de tendintele ascete ale timpului sau.

2.1.4. IUSTIN MARTIRUL (cca 100-165)

Cel mai important apologet grec al secolului al doilea este Iustin Martirul. S-a nascut in Siham, oras cu rezonante istorice in vechiul regat al Iudeii. Desi un scriitor prolific, doar trei din lucrarile lui mentionate de Eusebius de Cezarea (cf. Istoria eclesiastica, 4:18), au ramas pentru posteritate: Doua Apologii si Dialogul cu Iudeul Trifon. Apologiile sunt adresate cezarului roman Antonius Pius (68 de capitole,n.a.) si Senatului Roman (15 capitole, n.a.). Se pare ca Apologia a doua este de fapt o continuare a primei, desi se studiaza de regula ca o lucrare separata. Teologia lui Iustin este complexa pentru vremea sa. Dumnezeu este fara origine (ARREITOS in conceptul filozofiei lui Plato), si ca Tata, El nu are nume propriu ci doar apelative care sa-l descrie (ex. Creator, Stapan etc). Ca sa poata fi cunoscut de catre om, Tatal a deschis o cale catre acesta prin Logos. Acesta devine mediatorul intre Tatal si omenire. Logosul este o Fiinta Divina dar subordonata Tatalui (cf. Dialog 61). Logosul s-a manifestat universal inainte de intrupare prin samanta (SPERMA), in ratiunea omului.

In ce priveste Persoana Duhului Sfant, subiectul de capatai al acestei lucrari Iustin este indecis in afirmatiile sale. El, Duhul Sfant apare in scrierile sale, ca o Persoana (cf. Apologia 1. 13, 60), caci participa in primirea inchinarii si adorarii crestinilor alaturi de Tatal si de Logos. Duhul este prezent in profeti caci preocuparea Lui speciala este inspiratia. El este prezent in Creatie ca CHO TRITOS, adica, parte din Triada. Totusi, desi lucrarea de seama a Duhului este sa inspire, pentru Iustin, Logosul face acelasi lucru cu Tatal si logosul. (cf. Apologia 1. 36, 76). In formula botezului in apa, Duhul Sfant este interpretat distinct de Tatal si de Logos (cf. Ibid 38, 77, 47, 84).

Va urma

Lazar Gog

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page