Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Sincronizarea filologiilor


de Andrei Marga

Filologia clujeana, ca facultate, a trecut pragul lui 1989 ca un conglomerat si ca un nod de dificultati. In corpul ei se adunasera efectele unor decizii de naturi diferite. Pe de o parte, bunele decizii din vremea „micii deschideri" a Romaniei anilor saizeci, cand limbile moderne au fost relansate, fiecare student filolog fiind dator sa studieze doua limbi, pe de alta parte, decizia de a desfiinta invatamantul superior de scurta durata (teachers).
Pe de o parte, decizia de a da importanta limbii in cultura, pe de alta parte, decizia de a separa umanioarele, rupand literatura de etica, filosofie, religie si invatarea limbilor de abordarea pragmatica (in intelesul pragmaticii comunicarii). Pe de o parte, decizia de a reduce efectivul de studenti, de la sfarsitul anilor optzeci, pe de alta parte decizia de a manipula, spre a evita protestele, cadrele didactice existente. Pe de o parte, decizia izolarii culturale din anii optzeci, pe de alta parte, decizia promovarii externe a unei fete pozitive a Romaniei. Pe de o parte, decizia de a asocia invatarea limbilor cu studiul literaturii, pe de alta parte, aplicarea unor standarde confuze.
La Cluj-Napoca mai trenau urmele politicii de personal a perioadei stalinismului, care a facut ca, deja in anii saptezeci, sa se observe ca teoreticienii si istoricii principali ai literaturii - precum Adrian Marino, Nicolae Balota, Ion Negoitescu - nu aveau loc nicidecum la Filologie. Revistele literare clujene, cu deosebire cercul din jurul lui Dumitru Radu Popescu, etalau pe buna dreptate un Cluj literar mai bogat, dar Facultatea de Filologie ramanea relativ saraca.
La toate acestea se adauga imprejurarea ca, in anii „micii deschideri", multi filologi au fost trimisi in exterior, dar, dupa revenire, nu si-au continuat vreun program dincolo de doctorat, multumindu-se cu aura „celui care a fost afara", cu faptul ca faceau inspectii de grad sau erau folositi in propaganda externa de autoritatile timpului. Daca, totusi, l-au continuat, au cultivat, cu notabile exceptii, studii literare usor liricoide, la prea mare distanta de problemele traite in societate.
Acest conglomerat s-a preluat in 1989 si trebuia reconstruit, cat mai devreme cu putinta. Problemele le cunosteam bine, deja atunci cand am preluat rectoratul UBB, in primavara lui 1993. In consecinta, am procedat fara intarziere la masuri de schimbare a starii de fapt de la Filologie, sprijinit, intre altii, de Marian Papahagi. In perioada 1993-2012 s-a reusit reconfigurarea Filologiei, chiar daca si ulterior au ramas probleme redutabile. Sa vedem pasii facuti.
Nu mentionez masurile generale de reforma curriculara, care au inclus, desigur, si Filologia (devenita, dupa 1989, Facultatea de Litere). Aceste masuri de pot observa consultand arhiva si „Buletinul Informativ al UBB", editat in intervalul amintit. Ma refer doar la masurile specifice pe care le-am aplicat facultatii, care s-au adaugat masurilor luate sub conducerea unor decani prestigiosi, precum Mircea Muthu, Stefan Olteanu sau Ion Pop. Acestea au fost orientate spre separarea catedrelor de literatura de cele de limbi moderne, reorientarea studiului literaturii spre abordarile pragmatice (in sensul disciplinei cu acest nume), reorientarea sectiilor de limbi moderne spre limba, cultura si civilizatia tarii respective, extinderea limbilor moderne, introducerea sistemului masteral, echiparea moderna a facultatii, innoirea personalului de predare, crearea centrelor culturale internationale.
A existat mereu o obiectie fata de activitatea catedrelor de la Filologie - aceea ca acestea controleaza invatarea limbilor moderne de catre studentii nefilologi, dar nu se ocupa aplicat de aceasta (slabul interes al celor trimisi sa predea la ?tiinte Economice, Matematica, Istorie si Filosofie etc. a fost continuu reclamat). De multe ori, cei din catedrele filologice erau axati pe literatura, incat priveau drept o corvoada sau ca pe ceva secundar travaliul cu studentii altor facultati.

A fost meritul decanului de atunci al Facultatii de Stiinte Economice, Constantin Tulai, de a fi explicitat cu limpezime problema si a fi conceput solutionarea ei energica, prin crearea catedrei de limbi moderne a acestei facultati (care era pe directia unor noi dimensiuni - cu de doua ori mai multi studenti decat avea UBB in intregime, in 1989!). Alte facultati au cerut imediat aceeasi solutie - separarea predarii limbilor moderne la studentii nefilologi de catedrele de limba si literatura ale Facultatii de Filologie. Masura s-a aplicat in intreaga universitate (vezi hotaririle nr.1852/1994; nr. 2552/1996; nr.493/1997, etc.). S-au creat Catedra de Limbi Moderne si Comunicare in Afaceri de la Stiinte Economice si Catedra de Limbi Moderne pentru Nefilologi de la Filologie, care au preluat, cu cadre didactice specializate in invatarea limbilor moderne de catre studentii nefilologi, responsabilitatea invatarii acestor limbi de catre noile generatii de studenti. La Filologie (Litere) au ramas sectiile Romana, Maghiara, Germana, alaturi de sectiile de limbi moderne, ce se studiau specializat impreuna cu literaturile respective, in pachetele corespunzatoare: Engleza, Franceza, Italiana, Limbile Slave, Limbile Clasice.
Orice masura in materie de curriculum si organizare universitara are avantaje si dezavantaje ce se pot discuta mereu. In cazul separarii limbilor moderne pentru nefilologi de Filologie (Litere) avantajele - ca profesionalizare a cadrelor didactice, organizare si finantare - au prevalat, de departe. Dupa 2012, cu gandul la finantarea acestui program si la firmele din exteriorul institutiei, s-au luat tot felul de masuri de reducere a invatarii limbilor de catre nefilologi in universitate (ca, de pilda, slabirea sistemului 1+2), dar, ca totdeauna, astfel de masuri vor duce doar la scaderea nivelului invatarii limbilor.
In traditia universitara clujeana, formarea in limbi clasice si moderne a fost la loc de frunte - si la Universitatea maghiara si la Universitatea romaneasca. Cei mai profilati profesori vorbeau doua limbi moderne, cel putin. Virgil I. Barbat a fost, dintre nefilologi, un stralucit exemplu, ca profesor care vorbea toate cele trei mari limbi moderne - engleza, germana, franceza. Aceasta traditie s-a subtiat, insa, in perioada postbelica. Am simtit nevoia sa sprijin reluarea ei, caci, cel putin in filosofie si sociologie, pe care le cultivam, nu faci mare lucru fara toate cele trei limbi (la care, in ceea ce ma priveste, am adaugat italiana).
In orice caz, studentilor de la UBB li s-a facut in perioada 1993-2012 oferta cea mai avansata cu putinta. Pe de o parte, sa aplice sistemul 1+2 (adica doua limbi moderne adaugate limbii materne!) (vezi documentul „Pentru o politica lingvistica europeana la UBB", in „Buletinul Informativ", nr.21/2001, p.26-34, adoptat la reuniunea Senatului din decembrie 2002, conform „Buletinului Informativ" nr.1/2002, p.5; vezi si hotarirea nr.20249/2002). Curriculum-ul lingvistic asigura mereu un plus absolventilor universitatii clujene, care le-a sporit sansele pe piata muncii. Pe de alta parte, oferta catre studenti era sa caute sa obtina „certificatele de competenta lingvistica" (hotararile nr.1261/1996; nr.6516/1999;). Universitatea a preluat reperele europene de certificare si, dupa ce a infiintat Centrul Lingua (nr.13234/1999) si Centrul Alfa (2001), a acordat ea insasi certificate in baza acreditarii europene. Pentru intreaga pregatire lingvistica de nivel european, Rectoratul a desemnat (nr.20242/2002) un coordonator al politicii lingvistice a universitatii clujene, care a si fost ales in Consiliul European al Limbilor, in premiera istorica, drept recunoastere a ceea ce s-a facut in institutie.
Desigur ca pregatirea lingvistica a populatiei a devenit terenul competitiei multor firme private, din tara si din afara tarii, care au cautat sa patrunda in sistemul UBB, fiind atrase de taxele pe care le puteau pune unei populatii numeroase de potentiali clienti. Acest sistem a fost consolidat in timp - in 2011, de pilda, Senatul UBB a adoptat programul „Policies and Practices of Multilingualism at BBU", dat in circuitul international (publicat in „Buletinul Informativ" nr.32/2011, pp.10-27), elaborat de Stefan Olteanu, Liana Pop, Diana Cotrau, Delia Marga, Manuela Mihaescu. Sistemului de invatare a limbilor moderne din UBB a rezistat pana in 2013, cand avocatii unor interese obscure au ajuns la decizie si au inceput slabirea acestuia.
In sprijinul invatarii limbilor moderne de catre studentii nefilologi, Rectoratul a intervenit prin echiparea cu cele mai noi laboratoare multimedia (Tannberg) a celor doua departamente de limbi pentru nefilologi (vezi nr.20374/2001; nr.20184/2002). Facultatea de Stiinte Economice, in infrastructura ei moderna, a asigurat conditii avansate de invatare a limbilor, iar studentii, recrutati tot mai mult, in 1993-2012, dintre varfurile liceelor, au profitat de programul lingvistic si logistica puse la dispozitie in facultate.
O problema redutabila a ramas selectia personalului. Se stie prea bine ca o facultate propriu-zisa este acolo unde se dispune de cel putin doua-trei personalitati culturale, iar o universitate incepe, de fapt, cu personalitatile de larga referinta. Pe lume sunt multi profesori, dar facultatile si universitatile presupun, la propriu, personalitati care stau pe opera proprie validata si intervin in evolutia propriei societati prin autoritatea lor profesionala, civica, morala. Unii dintre cei deveniti profesori nu au fost neaparat personalitati, ci mai curand fructul conjuncturilor (rude, afilieri politice, dilatarea unor specialitati), mai cu seama in tara noastra, unde s-a cedat de fiecare data la angajari. In Romania, sistemul este astfel construit ca cel devenit asistent incheie cariera ca profesor in propria universitate. Sistemul german, cu obligatia de a face un ocol printr-o alta universitate, si cel american, cu o puternica mobilitate a profesorilor intre universitati, se dovedesc a fi de departe sanatoase. Oricum, in cazul Filologiei, imi amintesc ca Marian Papahagi, care, si in calitate de prorector, participase la recrutarile de personal didactic de dupa 1989, exprima dezamagirea privind candidatii care au venit si mai ales cei care au reusit.
Am lucrat pentru aducerea lui Adrian Marino ca profesor la Filologie, dar tentativa a esuat datorita refuzului sau. Cunoscutul teoretician a preferat sa ramina liber de obligatii, atat in fata ofertei pe care i-am facut-o din partea UBB, cat si fata de oferta Academiei Romane.
Toate aceste fapte, luat impreuna, explica ceea ce s-a petrecut. Odata cu iesirea de pe scena academica a lui Mircea Muthu si Ion Vartic, in 2012, Facultatea de Filologie a pierdut printre ultimii oameni de litere cu profil competitiv, care conteaza dincolo de simplele coterii si de zidurile proprii. Liana Pop a imprimat o aura exigenta la Franceza, ?tefan Olteanu este o personalitate care conteaza cu adevarat, doamna Elena Dragos a mai dat un ultim impuls studiului calificat al limbii romane, iar Victoria Moldovan s-a dedicat cu competenta limbii romane pentru straini. Personalitatile profilate puternic sunt insa prea putine.
In situatia in care doar in Transilvania au functionat de la o vreme, in perioada 1993-2012, zece facultati de filologie in universitatile de stat, am fost confruntati cu problema atragerii de studenti la Filologia clujeana. Absolventii de varf din licee nu mai vin doar la Cluj-Napoca, unde si viata literara - mai ales dupa plecarea la Bucuresti a principalilor prozatori, precum D.R.Popescu, Augustin Buzura, si disparitia lui Adrian Marino, Marian Papahagi, Ioana Petrescu, Liviu Petrescu, Petru Poanta - s-a subtiat din nou. Am inaugurat Catedra de Literatura Comparata (vezi Anii inovatiei institutionale. 1993-2011, Anca Kiss si Eunicia M.Trif ed., Cluj University Press, 2011, p.60-61), conceputa ca pivot al sincronizarii filologiei clujene la nivelul de astazi. Am initiat Institutul de Studii Clasice. Am incercat sa plasam Jurnalistica si Comunicarea la Filologie, caci aici si la Istorie exista traditie culturala si profesionala, dar, la inceput, Filologia nu a agreat solutia, iar mai tarziu a fost prea tarziu. Filologia a creat sectia de Teatru, care s-a desprins, insa, repede, intr-o facultate autonoma.
Fiecare dintre sectiile Filologiei a facut lucruri noi in raport cu trecutul, chiar daca profilarea de noi personalitati va mai trebui asteptata. Limbile ce fac parte din triunghiul de la baza universitatii clujene au fost consolidate prin masuri inauntrul si in afara facultatii de Filologie.
Romana, bunaoara, a facut din nou separarea pe catedre specializate - Limba, Literatura, Limba Romana pentru Straini, Etnologie. Le-am adaugat Institutul Limbii Romane (2008), spre a gestiona internationalizarea in cat mai mare masura a limbii romane. Am cautat relansarea studiilor romanesti (vezi nr.10233/1997) si afirmarea lor internationala (nr.25541/2003), precum si normalizarea prezentei cartilor romanesti in biblioteci din alte tari (nr.3164/1998).
Maghiara si-a delimitat, de asemenea, catedrele de Limba, Literatura Maghiara, Etnografie. Am sprijinit organizarea Congresului international de hungarologie, conform anajamentului multicultural al universitatii. Cooperarile cu universitatile din Ungaria le-am extins la maximum, interactiunea UBB cu acestea fiind practic continua.
Germana resimte si acum efectele plecarii sasilor transilvaneni, dar, cu toate acestea, prin interventia constanta a Rectoratului, a fost restabilit lectoratul DAAD (1994), s-au primit o „Stiftungsprofessur" din partea Guvernului federal al Germaniei si numeroase alte forme de sprijin. S-a dat cea mai mare dezvoltare din istorie cooperarilor cu universitatile din Germania si Austria, ale carei efecte s-au resimtit benefic in fiecare facultate.
In ceea ce priveste limbile, conceptia mea a fost aceea de a profila UBB ca universitate cu un angajament lingual structurat pe patru idei majore: reprezentarea cat mai competitiva a triunghiului de limbi romana-maghiara-germana; reprezentarea celor trei limbi clasice - ebraica, greaca, latina; reprezentarea limbilor moderne de mare circulatie - engleza, germana, franceza, spaniola, italiana, rusa - si, pe cat posibil, a altor limbi, precum finlandeza (in care universitatea clujeana are o traditie ce urca in urma la Franz Joseph), norvegiana, portugheza, ucrainiana, poloneza; reprezentarea marilor limbi ale Asiei - chineza, japoneza, coreeana. Pe toate patru axe, UBB a desfasurat, intre 1993-2012, idei noi, unele la Filologie, altele la alte facultati, adesea in premiera nationala. Arhivele si buletinele informative ofera, si aici, un tablou foarte bogat al initiativelor.
Sectia Engleza si-a creat Studiile americane (intelese ca studii ale literaturii), Studiile irlandeze si a extins preocuparile de pragmatica din jurul lui Stefan Olteanu si Liana Pop. Franceza a intretinut o atmosfera favorabila francofoniei, cu accent pe Studiile belgiene. Italiana s-a ridicat bine in jurul personalitatii lui Marian Papahagi, dar disparitia prematura a ilustrului profesor a fost o pierdere uriasa, catedra intrand apoi pe directia aranjarii de persoane, pentru a se stinge din nou, in 2012. Am mai incercat, cu fortele existente si sprijin italian (vezi nr.20085/2001) revigorarea italienisticii, dar reusita a fost relativa. Spaniola a fost lovita de emigrarea principalilor specialisti, iar acum o generatie tinara incearca s-o reia. Rusa a pierdut prin pensionarea unor specialisti si se afla in reconstructie. Studiile clasice au avut in ultimii ani soarta catedrei de italiana, ilustrand adevarul ca atunci cand o institutie intra pe directia aranjamentelor vine doar declinul. Si aici, s-a incercat revigorarea infiintand Centrul Orientalia (vezi Anii inovatiei institutionale.1993-2011, Anca Kiss si Eunicia M.Trif, ed., p.105), cu colaborarea filologilor din teologiile clujene, dar, in anii din urma, viteza dezvoltarii s-a redus. Norvegiana s-a dezvoltat in jurul doamnei Sanda Baciu -Tomescu si asigura, impreuna cu finlandeza, cea mai buna reprezentare a limbilor nordice in Romania.
Un real succes a fost obtinut la Filologie prin organizarea, la initiativa doamnei Rodica Baconski, in baza unui program TEMPUS excelent folosit, a sectiei Limbi Moderne Aplicate. A fost prima sectie de profil din tara. In mod firesc, am sprijinit-o in fiecare moment, iar universitatea clujeana a sporit in prestigiu in urma ei.
Filologiile (Literele) sunt, oriunde in lume, un loc al ideilor noi si ele trebuie cultivate. Cunosteam bine experienta americana a literaturii comparate, care poate fi o noua disciplina de sinteza in umanioare, si am cautat sa o fructificam. Rezultatele nu au fost pe masura sperantelor, caci formatia de filolog din Romania este prea izolata de disciplinele conceptualizante (filosofia, sociologia, logica, pedagogia etc.). De aceea, de pilda, initativa crearii programului de Studii deschise (nr.6683/1997), dupa modelul oferit de Bard College, unde am si trimis un filolog spre a se informa, nu a dus la vreun rezultat si va trebui reluata, de asemenea, cu alti actori.
Toate centrele culturale internationale s-au creat si dezvoltat la initiative ale Rectoratului. Doar Biblioteca de Studii Nordice si Bibioteca Japoneza s-au constituit in cadrul Facultatii de Filologie (Litere). In orice caz, in legatura cu crearea unor institute sau centre culturale, UBB si-a organizat sectia de Ebraica si Studii iudaice, care a venit pana in 2013 si a fost un succes important. Mai tarziu, s-a infiintat Institutul de Turcologie (odata cu inspirata aducere a profesorului Tasim Gemil si cu interventia decanului Calin Felezeu). S-au extins amplu sectia de Chineza (sustinuta de fapt de infiintarea Institutului Confucius, in 2009) si sectia de Coreeana (legata de micul Centru Cultural Corean).
In comentariile internationale ale perioadei 1993-2012, s-a vorbit de „declinul filologiilor" (vezi Sheldon Pollock, „Future Philology? The Fate of a Soft Science in a Hard World", in Critical Inquiry 35, 2009) Am crezut si cred ca ideea nu are de partea ei argumente solide. In fapt, este vorba de nevoia de mult resimtita de a reface legatura literelor cu filosofia, sociologia, teologia si de a relansa umanioarele. Sincronizarea filologiilor ramane, dupa parerea mea, calea de urmat, in pofida clamarii premature a declinului.
(Din volumul Andrei Marga, Anii inovarii, in curs de publicare)

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page