Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

"EVANGHELIA DUPA TOMA"


Tacitus avea varsta de 15 ani cand Ierusalimul si Templul au fost distruse de catre romani si probabil ca a mai trecut ceva timp pana ce el s-a apucat sa scrie celebrele sale "Istorii" si "Anale" sub conditia "fara ura si fara partinire" ramasa vie pana in zilele noastre.  Am inceput asa, pentru ca de cateva decenii bune, vanzoleste lumea crestina un manuscris descoperit tarziu, chiar foarte tarziu avand in vedere timpul de cand Domnul nostru Isus Hristos S-a inaltat la cer si-L asteptam sa vina cum ne-a promis, si care se numeste "Evanghelia dupa Toma". Nu stiu daca "fara ura si fara partinire", dar multi cercetatori care s-ar cuveni sa fie asa cum zice Tacitus, au folosit manuscrisul spre sustinerea orientarii lor, lucru foarte nefrumos. Pentru un impact cat mai puternic cu Evangheliile cuprinse in Biblie, manuscrisul intitulat "Evanghelia dupa Toma" ar cuprinde "ziceri ascunse ale lui Isus" care intentionat sau nu, nu au fost cuprinse in cele patru Evanghelii sinoptice. Desigur, curiozitatea multora a atins paroxismul.
Sub forma de carticica, ea este acum la indemana oricui, cu interpretarea ei sub semnatura unor comentatori mai mult sau mai putin avizati. Una dintre cele mai actuale si probabil si autorizata, este cea notificata de MARVIN MEYER si cel putin eu, nu cunosc sa fi fost mai adusa la zi de catre altcineva, fie din lipsa de noutati, fie din lipsa de neinteresanta pentru publicul larg.
Cu putin inainte de nasterea Domnului in Betleem, literatura "apocrifa" apocaliptica ajunsese la paroxism si nu este de mirare ca dupa ce Domnul S-a inaltat la cer literatura "apocrifa" evanghelica sa fi cunoscut si ea o izbucnire, dupa simtamintele fiecaruia. Cine poate sti cu siguranta ca "zicerile ascunse ale lui Isus" cuprinse in "Evanghelia dupa Toma" au fost puse laolalta de Toma ucenicul?
Intr-un fel incredibil de simplu, de data aceasta ucenicul Ioan, Apostolul Ioan, care a scris Evanghelia sa marturie personala despre Domnul Isus, zice "fara ura si fara partinire" ca "Mai sunt multe lucruri pe care le-a facut Isus, care daca s-ar fi scris cu deamaruntul, cred ca nici chiar in lumea aceasta n-ar fi putut incapea cartile care s-ar fi scris". Zicerea Evangheliei este prea frumoasa pentru a ne apuca s-o prefacem in statistica numarand cartile, cautand unde sa le punem si chemand pe cine sa le citeasca.
Nu este nevoie deci de "ura sau partinire" pentru a face deosebire intre Evangheliile asa zise "crestine" si cele asa zise "gnostice". Nu ne ajuta la nimic sa punem in Biblie la rand cu cele patru Evanghelii, inca una, "Evanghelia dupa Toma", dupa cum n-ar fi de nici un folos sa bagam silit vreo Evanghelie biblica in fondul literar evanghelic gnostic. Ele pot sta alaturi pe lume, fara ura si fara partinire, in mod egal de ales pentru oricine este pe punctul de a alege.
Desi toata lumea stie ca ucenicul Toma a avut un moment de aruncat la picioarele Domnului zicand "Domnul meu si Dumnezeul meu", aspectul "devotional" si de "credinta" - "ferice de cine nu vede si crede", lipseste.  Personal cred ca, Toma asa si-ar fi inceput Evanghelia sa daca ar fi scris vreuna si daca este vorba de Toma "NECREDINCIOSUL".
Desi fiecare paragraf al scrierii incepe cu "Isus a zis", sau "unul din discipoli a zis", cartea "Evanghelia dupa Toma" seamana mai mult cu o culegere de ziceri ale cuiva intelept - cum este cartea Proverbelor -, decat cu experienta unui ucenic ce urma sa devina un Apostol care sa vesteasca mantuirea.
 
Una dintre cele mai bune carti scrise pana acum pe teme biblice este cea a maestrului Andrei Plesu, intitulata "Parabolele lui Iisus ".  Daca cineva vrea sa-si incerce potenta intelectuala n-are decat s-o citeasca.  Din "Evanghelia dupa Toma" lispeste comentariul autorului.  In cartea maestrului Plesu tocmai comentariul este esential si inegalabil. Lipseste insa total - si nu cred ca se poate altfel decat cu buna stiinta, DEVOTIONALUL. Nu simt in urma lecturii ca Isus imi este Mantuitor.
Acestea fiind zise, ramane libera decidere a fiecaruia cu cine si incotro.  Oricum, "fara ura si fara partinire" intre noi. Si chiar acum imi veni in minte ca ce ar fi fost daca Tacitus in loc de "fara ura si partinire", ar fi zis "cu iubire si fratie".

Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page