Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

DESTINATIE: ROMÂNIA/ Telegraful Român de la Sibiu, patriarhul presei - de 161 de ani "în slujba lui Dumnezeu si a oamenilor"


Intr-o vreme in care discutiile despre rolul mass-media sunt tot mai patimase, in mijlocul Romaniei, pe o strada cu numeroase biserici, la Sibiu, rezista singurul ziar care se declara, inca din 1853, "in slujba lui Dumnezeu si a oamenilor". Telegraful Roman, ctitorie e primului mitropolit roman din Ardeal, Andrei Saguna, este cea mai veche publicatie cu aparitie neintrerupta din aceasta zona a tarii.
 Foto: telegrafulroman.blogspot.ro

Dupa o suta de ani de la infiintare, moastele primului mitropolit din Ardeal, canonizat in 2011, se afla intr-o racla in Catedrala Mitropolitana din Sibiu, la distanta mica de locul unde se gaseste Telegraful Roman.

Publicatia a fost numita de catre Mihai Eminescu "cea mai moderna publicatie de peste Carpati, care urmareste cu staruinta politica modesta si sigura a neuitatului Saguna", iar de catre unii critici literari "Patriarhul presei romane".

"Telegraful Roman, binecunoscuta ctitorie culturala a Sfantului Ierarh Andrei Saguna, Mitropolitul Transilvaniei, isi continua, prin aparitia sa neintrerupta din anul 1853, lucrarea cultural-misionara, incercand sa fie mereu in pas cu cerintele cititorilor sai, dar nefiind dispus sa faca rabat de la principiile trasate de intemeietorul sau, dintre care cel mai important este acela de luminator al vietii si sufletului. In ceea ce priveste titlul ziarului, gasim detalii chiar din primul numar (3 ianuarie 1853) si chiar pe pagina intai, unde se arata ca prin acest titlu, de 'Telegraf', s-a cautat o integrare intr-o traditie comuna Centrului si Vestului european, unde in tari precum Germania, Franta, Italia, Anglia apareau gazete cu acest nume de 'Telegraf', ceea ce sugereaza izbanda tehnica a transmiterii rapide si de la distanta a stirilor. Spre a deosebi foaia romaneasca de altele, i s-a adaugat denumirii de 'Telegraf' si adjectivul 'roman'", a declarat pentru AGERPRES IPS Laurentiu Streza, Mitropolitul Ardealului.

De 161 de ani, Telegraful Roman face "politica de apropiere, de intelegere, de aplanare a divergentelor".

"Prin importanta si semnificatiile complexe ale materialelor publicate in Telegraful Roman de-a lungul celor 161 de ani de aparitie neintrerupta, pe buna dreptate a fost numit de diversi istorici literari 'tribuna de la care s-au aparat drepturile nationale si religioase ale romanilor', 'inima calda ce a batut mereu pentru cei multi si incovoiati de greutatile vietii', 'factor de lupta pentru unitatea nationala, politica si religioasa a romanilor', dar si 'amvon de propovaduire a dreptei credinte' sau 'for calauzitor al vietii crestine'. Cu fiecare numar ce a vazut lumina tiparului, sfantul ierarh Andrei, ocrotitorul Mitropoliei noastre, a fost mereu prezent in mintea si inima cititorilor publicatiei pe care a ctitorit-o", a precizat Mitropolitul Ardealului.

Inca din Istoricul Telegrafului Roman aflam ca acesta a fost definit laudativ, insa una din definitii arata poate cel mai clar importanta sa: "Patriarhul presei romanesti".

Academicianul Razvan Theodorescu, fost ministru al Culturii, spunea in 2005 ca se apreciaza ca nu doar in Transilvania, ci si in toata tara si chiar in Sud-Estul Europei, 'Telegraful Roman' se plaseaza in fruntea listei celor mai longevive organe de presa, cu aparitie neintrerupta".

In primavara lui 1850, episcopul Saguna milita cu staruinta pentru publicarea unui ziar in limba romana si germana, la Viena, pentru a asigura o arie mai larga de cunoastere a dezideratelor romanesti si unde credea ca pot fi evitate obstructionarile autoritatile locale. Despre aceasta initiativa a lui Saguna avem informatii dintr-o scrisoare pe care Aaron Florian, istoric roman, profesor si viitor redactor (primul redactor) la Telegraful Roman i-a adresat-o, in 18/30 martie 1850, lui Ioan Maiorescu, aflat la acel moment la Viena, profesor si el si publicist roman transilvanean, fost agent diplomatic al guvernului revolutionar de la Bucuresti, pe langa Dieta germana de la Frankfurt pe Main. Scopul scrisorii a fost nu doar informativ, ci si de solicitare de sprijin pentru demersul ierarhului sibian. Scrisoarea se incheie in acesti termeni: "Episcopul imi zice ca sa scriu despre acest obiect, ca sa va ganditi la el". Scrisoarea a ajuns mai tarziu in fondul de manuscrise al Academiei Romane (Mss. Nr. 2316), iar in 1899 a fost publicata in "Convorbiri literare".

Cum demersul n-a reusit, in 30 octombrie 1852 Saguna a inaintat o petitie catre guvernatorul Transilvaniei Carol de Schwarzenberg, cu care era in bune relatii, si alta catre "supremul oficiu politienesc", prin care cerea ceea ce mai ceruse in repetate randuri, anume sa i se aprobe tiparirea, in tipografia proprie de aceasta data, a unui ziar care sa reprezinte prioritar interesele romanilor ortodocsi transilvaneni, vitregiti de soarta si ignorati din toate partile, desi erau majoritari in Transilvania. "A sosit vremea, scria el in petitia adresata guvernatorului, ca poporul sa fie lamurit asupra adevaratelor sale interese si trebuinte si sa i se dea o cultura potrivita cu cerintele vremii".

Cat priveste continutul ziarului, in petitia adresata supremului for politienesc se arata ca acesta ar urma sa prezinte stiri politice, dar se va ocupa mai pe larg de chestiuni industriale, comerciale si literare. Nu vor lipsi, desigur, temele de natura religioasa, de spiritualitate crestina, de organizare si viata bisericeasca din Transilvania, din Principate, din Europa si chiar din toata lumea, promitea Saguna.

Respingerea unei asemenea cereri ar fi fost nejustificata atata vreme cat Saguna nu pretindea niciun ajutor material, el insusi si institutia pe care o reprezenta fiind in stare sa sustina aparitia unui asemenea ziar, nelipsind nici oamenii potriviti care sa-si asume responsabilitatea muncii redactionale.

In 15 decembrie 1852, Saguna a primit, in sfarsit, raspuns favorabil din partea guvernatorului Schwarzenberg. La numai cinci zile dupa aceea el incheia un contract cu Aaron Florian, caruia ii incredinta sarcina de "redactor respunzatoriu".

Vadit satisfacut de reusita demersului sau, Saguna a consemnat momentul in registrul de memorii pe care-l incepuse chiar din primele zile ale sosirii sale in Transilvania. Iata ce scrie el in aceasta privinta: "Dupa ce barbatii nostri de litere s-au convins ca tipografia tanara a clerului nostru dezvolta o vitalitate mult promitatoare pe terenul literaturii bisericesti si scolare, au facut si acel prospect (propunere, n.r.) ca tipografia aceasta nationala ar fi chemata a inainta si interesele nationale pe terenul jurnalisticii, de care natiunea noastra are mare trebuinta. Din privintele acestea, inteligentia (intelectualii, n.n.) m-au provocat ca sa infiintez, in tipografia noastra, un jurnal national. Eu am imbratisat prea bucuros aceasta idee si in contelegere am poftit pe Aaron Florianu, ca pe un barbat literat, ca sa primeasca redactiunea acestei foi si edarea ei sa inceapa cu 1 ianuar 1853, ceea ce s-a si facut, castigand eu de la guvern licenta de a eda, in tipografia noastra, jurnalul national roman 'Telegraful Roman'".

Despre primul redactor al Telegrafului Roman se stie ca era ardelean de origine (nascut in 1805) si ca a urmat clasele primare la Sibiu, gimnaziul la Blaj, studiile academice la Pesta. Persecutat pentru fermitatea sa in apararea celor de acelasi neam, a fost nevoit sa treaca in ?ara Romaneasca, in 1827, unde a continuat opera inceputa, pe plan didactic, de Gheorghe Lazar. Astfel, trei ani de zile a fost invatator la scoala lui Dinicu Golescu, din Golesti. In 1831 a ajuns profesor la scoala publica din Craiova, de unde, dupa doi ani, a trecut ca profesor la Colegiul Sf. Sava din Bucuresti, iar in 1847, revizor general la scolile districtuale. In timpul Revolutiei din 1848 s-a remarcat ca cel mai inflacarat roman. Guvernul provizoriu de la Bucuresti l-a numit prefect al districtelor Ilfov si Dolj. Cand rusii si turcii au invadat tara, Aron Florian s-a refugiat la Sibiu. Ocupand ungurii Sibiul, au cautat sa puna mana pe el, motiv pentru care a trecut iar in ?ara Romaneasca, unde rusii l-au primit cu baionete si l-au aruncat in inchisoare. Dupa ce a scapat de acolo, a revenit la Sibiu, unde, in 1 ianuarie 1853, a scos la lumina primul numar din "Telegraful Roman". Acesta a fost barbatul pe care Saguna l-a gasit vrednic sa si-l asocieze in aceasta foarte importanta decizie a sa de a tipari pentru romani o foaie care sa le apere drepturile si sa-i emancipeze in toate directiile.

Impreuna cu Aron Florian, Saguna a alcatuit o "Prenumeratiune la Telegraful Roman, gazeta politica, industriala, comerciala si literara", o informare a opiniei publice despre iminenta aparitie a unui ziar si totodata de un apel staruitor la sustinere prin abonamente. Obligatoriu, "prenumeratiunea" trebuia sa fie insotita si de un program editorial de perspectiva, care a fost facut public chiar in acele zile.

"Prenumeratiunea" va aparea si in "Telegraful Roman", insa abia in nr. 74 din 1887, o data cu necrologul lui Aaron Florian, "redactorul respunzatoriu".

Iata ce deziderate, cu adevarat hotaratoare pentru destinul romanilor transilvaneni, erau formulate in amintita "Prenumeratiune", respectiv in programul atasat: "Tendinta acestei gazete va fi: a impartasi poporului roman din politica, industrie, comerciu si literatura, idei si cunostinte practice, potrivite cu timpul si masurate trebuintelor lui; a-l invata ca sa-si cunoasca pozitiunea si drepturile in stat; a-l lumina asupra intereselor care taie in viata privata si publica a lui si a-i misca activitatea puterilor fizice si morale; a da directiune spiritului lui catra tot ce contribuie la inaintarea si dezvoltarea sa, si a-l convinge ca numai prin imbunatatirea starii sale materiale si morale poate ajunge la cultura si fericire".

Telegraful Roman a aparut pe 3 ianuarie 1853. Primul numar se afla la Biblioteca Facultatii de Teologie din Sibiu.

Titlul ziarului a aparut de inceput cu caractere latine, insa materialele au fost tiparite in chirilica (slove) pana in 1863, cand grafica chirilica a fost inlocuita cu cea latina.

Dimensiunile initiale ale ziarului au fost de 40 x 25 cm, pentru ca mai apoi sa ajunga la dimensiuni de 50 x 35 cm. Asa s-au pastrat pana prin anii optzeci ai secolului XX, cand dimensiunile ziarului au fost de 42 x 30 cm, cum sunt si azi. De timpuriu au inceput sa apara in pagina si ilustratiile, intai la capitolul reclame comerciale, iar mai apoi si la celelalte capitole (culturale si religioase), unde s-au utilizat clisee cu portrete, monumente, dar mai ales iconografie. Prin anii optzeci ai secolului XX s-a recurs si la ilustrarea iconografica in culori. In primul numar al ziarului, materialele erau asezate in pagina pe doua coloane. In caseta in care se include titlul se precizeaza ca ziarul iese de doua ori pe saptamana: miercurea si sambata.

Cat priveste cuprinsul primului numar, mentionam ca reda "Depese (stiri, n.n.) telegrafice" din "Transilvania, Monarhia Austriaca, Frantia, ?eara Romaneasca, Turcia, Anglia si America". In numerele urmatoare se vor adauga stiri si din alte provincii romanesti sau tari, precum: Moldova, Bucovina, Banatul Temesian, Rusia, Serbia, Grecia, Ungaria, Prusia, Germania, Elvetia, Italia, Lombardia, Belgia, Muntenegru, Boemia si chiar Hina (China) si India.

Continutul stirilor era de natura politica, militara, economica, administrativa, comerciala, culturala si religioasa. La prima categorie de stiri (cele de natura politica) sunt prezentate legi, decrete guvernamentale, dispozitii privind ordinea si administratia publica, tot ceea ce avea legatura cu drepturile si indatoririle romanilor transilvaneni. Din sfera industriei si comertului sunt popularizate, aproape in fiecare numar, inventii tehnice si realizari care, in foarte multe tari din Europa si America, incepusera sa ia un remarcabil avant. Sunt mai mult decat sugestive titluri ca acestea: "Despre zborul (ca vantul, n.n.) ce l-au luat ocupatiunile romanesti in veacul acesta", "Aeronautica sau corabierea in aer", "Meseriile si folosul lor", "Romanii din Transilvania si meseriile", "O scurta istorie asupra comertului". Nu lipsesc stirile care reflecta preocupari din domeniul agriculturii. Iata si aici titluri sugestive: "Despre agricultura sau economia de camp", "Societatile agricole", "Asezamintele sau institutiile agronomice", "Via si vinul", "Despre insemnatatea si folosul padurilor", "Despre apararea padurilor".

Stirile despre literatura, arta, stiinta si cultura au fost abordate, la inceput mai modest iar apoi din ce in ce mai consistent. In acest ziar s-au tiparit recenzii la carti, poezie si proza din creatia celor mai cunoscuti oameni de litere romani si straini. Limba romana si nationalitatea vor constitui preocupari mereu reluate in paginile Telegrafului Roman.
Preocuparile de natura spirituala, teologica, religioasa nu erau atat de frecvente precum cele de natura politica, economica si cultura, in general, insa este de inteles faptul ca prioritare erau subiectele menite sa ajute la emanciparea romanilor.

Un lucru care surprinde rasfoind paginile Telegrafului Roman, nu doar din primul an al aparitiei, ci si din toata perioada saguniana, este acela ca materialele publicate sunt, in general, nesemnate, ceea ce reflecta munca asidua si aproape exclusiva a redactorilor, mentionati nominal doar sub linia ce incheie ultima pagina a ziarului. Dar este mai presus de orice indoiala ca peste tot ce s-a publicat in cele doua decenii de inceput ale foii de la Sibiu patroneaza mintea clarvazatoare si viziunea autoritativa a mitropolitului Saguna. Ca astfel au stat lucrurile demonstreaza faptul ca intre conditiile puse redactorului Aaron Florian, prin contractul incheiat cu el la 8 decembrie 1852, se afla si una formulata astfel: "Din fiecare numar al jurnalului imi va impartasi Domnul Redactor cate un exemplar, cel putin cu o ora inainte de tiparire, spre vedere si aprobare, iar articolii cei mai momentosi mi-i va comunica cu mult mai inainte, intelegandu-se de la sine ca daca din anumite motive vreun numar (al Telegrafului, n.n.) nu va dobandi aprobarea mea, acela nu se va publica".

De foarte multe ori, Saguna insusi a luat condeiul de gazetar, scriind articole "de orientare, dintre cele mai temeinice, din cate s-au publicat in ziaristica noastra din acele decenii", cum le apreciaza profesorul Ioan Lupas. Saguna a fost personalitatea care a patronat, a condus si a ingrijit cu dragoste, cum numai un vizionar ca el putea, destinul acestui ziar.

El a fost autorul moral al celor mai insemnate articole de directie politica, sustine Ioan Lupas, "decisive pentru formarea constiintei nationale". "Ca om cu vederi absolut moderne, Saguna stia ca 'Telegraful Roman' putea si trebuia sa devina un factor politic si cultural hotarator in luptele ce-l asteptau, un factor prin care sa poata stapani, intr-o masura insemnata, puterea misterioasa a opiniei publice romanesti, tocmai atunci in formatiune, si sa exercite asupra multimii o influenta cu mult mai larga si mai puternica de cum o are, de pilda, 'cerculariul' oficial sau predica de la amvon, care ambele, prin insasi firea lor, trebuiau sa se margineasca la un cerc restrans de probleme, dintre care, mai ales cele politice nici nu cuteaza sa le atinga".

Primul redactor al Telegrafului Roman a avut aceasta responsabilitate doar o perioada limitata de timp. De la cel de-al 8-lea numar (din 28 ianuarie 1853), Aaron Florian si-a incheiat pe neasteptate misiunea. Motivatia o arata personal intr-o caseta pe ultima pagina: "Denumit fiindu prin decretulu inaltului Ministeriu de Justitie coredactor la 'Buletinulu legilor imperiului' din Viena, ma simtu indatoratu a corespunde chiemarii ce mi se face si a ocupa postulu ce mi se ofereste. Aceasta imprejurare ridica deasupra mea responsabilitatea de redactor alu Telegrafului Romanu, si cu numarul 8 alu foaiei acesteia numele meu inceata de a mai figura in aceasta calitate".

Editura "Telegrafului" insasi si Tipografia diecezana vin cu o asigurare data publicului ca aparitia ziarului va continua fara de nicio problema si ca "se vor sili pana in sfarsit a satisface asteptarile si dorintele publicului spre a merita increderea ce li s-a dat".

In numarul urmator (al 9-lea, din 31 ianuarie 1853), din partea aceleiasi edituri se da urmatorul anunt: "Pentru a putea continua jurnalul acesta, editura a poftitu pe Dl. Dr. Pavelu Vasici ca sa primeasca asuprasi sarcina de redactor respunzatoriu, pana atunci pana cand se va putea afla altul...".

Pedagogul, teologul si militantul pe taram politic Onisifor Ghibu (1883-1972), pornind de la unele aspecte sesizate in corespondenta lui Aaron Florian cu Ioan Maiorescu, aflat, cum am aratat, la Viena, sustine ca relatiile personale dintre Saguna si Aaron "n-au fost totusi dintre cele mai amicale". Fiind vorba de doi barbati cu o personalitate puternica, vor fi existat unele puncte de vedere diferite in ce priveste rostul pe care il avea de indeplinit o gazeta bisericeasca (si nu numai) precum era "Telegraful Roman". Ioan Maiorescu, care si el avea convingeri diferite de ale lui Saguna, l-a stimulat pe Aaron Florian sa paraseasca Sibiul si sa plece la Viena, spre a lucra impreuna in redactia acelui Buletin de legi.

Tot Onisifor Ghibu sustine ca, pana la urma, Aaron Florian a regretat plecarea de la Sibiu, deoarece a constatat ca sederea la Viena nu i-a fost prielnica, "spre a aduce cine stie ce folos neamului sau". S-a si hotarat sa se intoarca in 1857 la ai sai, dar nu la Sibiu, ci in Bucuresti, unde a ocupat un post de profesor de istorie la Universitate.

Aportul lui Aaron Florian a fost hotarator la aparitia foii saguniene. Avea la activ experienta jurnalistica ce si-o dobandise, colaborand la "Foaie pentru minte, inima si literatura", a lui George Baritiu, de la Brasov, la "Curierul Romanesc" al lui Heliade Radulescu, de la Bucuresti, la gazeta literara "Muzeul National", a aceluiasi Heliade Radulescu, din Bucuresti. Impreuna cu un fost coleg (C. Hill) a infiintat si redactat, in 1837, tot in Bucuresti, gazeta "Romania".

Tarziu, peste ani, cand s-a primit vestea decesului sau (1887), Telegraful Roman i-a adus un ultim si binemeritat omagiu, prezentandu-l ca pe un "pribegit apostol al romanilor".

Telegraful Roman a scris istorie in cei 161 de ani de existenta neintrerupta. Unul dintre evenimentele majore relatate in paginile sale a fost infiintarea in 23 octombrie/4 noiembrie 1861, la Sibiu, a "Asociatiunii Transilvane pentru Literatura si Cultura Poporului Roman" (ASTRA). Mitropolitul Saguna s-a implicat, alaturi de alti intelectuali, in obtinerea aprobarilor si mai apoi in organizarea acestei institutii de cultura, care s-a dovedit atat de benefica pentru romanii transilvaneni. Peste ani, in 2013, Mitropolia Ardealului si Biblioteca Judeteana ASTRA au semnat un protocol de colaborare, prin care cei de la Biblioteca se angajeaza sa digitizeze ziarul. Anul trecut, publicul a aflat, astfel, ca multe exemplare din colectia Telegrafului Roman sunt degradate.

"Intrucat 'Telegraful Roman' (...) a fost frecvent consultat la Biblioteca ASTRA, multe exemplare sunt degradate, publicatia fiind mult mai bine conservata la Biblioteca Facultatii de Teologie 'Andrei Saguna'. Din acest motiv, Mitropolia Ardealului a pus la dispozitia Bibliotecii ASTRA colectia veche a 'Telegrafului Roman' pentru a fi scanata cu ajutorul scannerului ultraperformant achizitionat din fonduri alocate de catre Consiliul Judetean Sibiu, pana in prezent reusindu-se digitizarea primilor patru ani", a anuntat printr-un comunicat, anul trecut, Consiliul Judetean Sibiu.

Telegraful Roman face parte din istoria Romaniei. Spre exemplu, cand in 1877 s-a declansat razboiul ruso-turc, si cand, in baza conventiei din 4/16 aprilie 1877 Romania s-a alaturat Rusiei, impotriva Turciei, paginile Telegrafului Roman au fost acoperite aproape in intregime cu stiri si reportaje despre cum se derulau lucrurile pe campul de bataie.

In nr. 58 din 15/27 mai 1877 al Telegrafului Roman se tipareste un anunt care a atras atentia opiniei publice: "Independenta Romaniei". In acelasi numar se insereaza si o cuvantare a regelui Carol I, rostita in ziua de 10 mai in fata demnitarilor romani, care venisera sa-l omagieze cu ocazia aniversarii urcarii sale pe tron. Se retine ideea lansata de monarh cum ca "Romania reintra in vechea sa independentia, ca statulu de sine statatoriu, ca membru utilu, pacinicu, civilisatoru in marea familie a stateloru europene. Apartine acum energiei si devotamentului tuturor fiilor acestei tari, ...ca Romania sa primeasca o consecratiune europeana".

In semn de solidaritate cu romanii de peste munti, care isi varsau sangele la Grivita, Plevna, Rahova si Vidin, Telegraful Roman publica, prin grija lui Nicolae Cristea, staruitoare indemnuri catre romanii transilvaneni de a-i sprijini pe toate caile (prin donatii banesti, alimentare si vestimentare), pe fratii lor, care infruntau gloantele si moartea. In 1883, Nicolae Cristea a fost silit sa demisioneze din functia de redactor, ca urmare a aparitiei, in nr. 116 din acel an, al Telegrafului Roman, a unui articol critic la adresa prim-ministrului ungar Coloman Tisza, extrem de sever cu romanii.

Din fericire, dupa Saguna, copilul sau de suflet, "Telegraful Roman", a continuat sa se mentina in existenta. Unul dintre redactorii de mai tarziu, care a fost marele teolog, dascal si academician preot Dumitru Staniloae gasea o explicatie acestei indelungate dainuiri, si anume faptul ca "Ziarul a ramas tot timpul in slujba scopului fixat de ctitor", iar acest scop a fost sustinerea intereselor nationale si bisericesti ale romanilor transilvaneni. Asa a voit sa fie si asa a orientat mitropolitul Saguna ziarul pe care l-a intemeiat: "ca ziar national-bisericesc". "Sunt sigur, afirma acelasi ilustru redactor, ca daca Biserica ar fi intemeiat un ziar acum 500 de ani, dupa aparitia tiparului (si i-ar fi fixat acelasi scop, n.nr), acesta ar fi dainuit pana azi".

Dupa momentul 1 decembrie 1918, Telegraful a continuat sa militeze pentru romanism.

Instaurarea comunismului a determinat o schimbare, din pacate nu in bine, in situatia Telegrafului Roman, ca de altfel a intregii Biserici. Spre exemplu, in anul centenarului — 1953, fiecare numar din "Telegraful Roman" nu cuprindea mai mult de 3-4 articole cu continut religios, restul erau materiale referitoare la lupta pentru pace, la intruniri locale, nationale si internationale ale partizanilor pacii. Insusi intemeietorul Telegrafului Roman, mitropolitul Andrei Saguna a fost ostracizat si denigrat.

Aruncand o privire de ansamblu asupra intregii liste a redactorilor foii saguniene, in cei peste 150 de ani de existenta neintrerupta, munca redactionala a fost indeplinita de 23 de personalitati. Dintre acestea, 3 au activat in cate doua perioade diferite. Din totalul de 23 de rectori, 13 au fost profesori la Teologia din Sibiu. De asemenea, 7 redactori au ajuns membri ai Academiei Romane.

Cat priveste coordonatorii comitetelor redactionale, acestia au fost in exclusivitate toti Mitropolitii Ardealului, care au vegheat cu toata luarea aminte la pastrarea, pe cat vremurile au ingaduit, a Telegrafului Roman pe linia scopului pentru care a fost intemeiat in urma cu un secol si jumatate.

Difuzarea Telegrafului Roman s-a facut de la inceput mai ales prin abonamente. In vremurile de restriste si acestea au fost limitate de catre autoritatea politica.

"Cu fiecare numar ce a vazut lumina tiparului, mitropolitul Andrei Saguna a fost mereu prezent in mintea si inima cititorilor publicatiei pe care el a ctitorit-o. Inscrierea numelui sau pe frontispiciul ziarului, foarte tarziu, e adevarat, adica incepand cu nr. 21-22 din 1 iunie 1990, constituie o incontestabila confirmare a prestigiului de care s-a bucurat si se va bucura acest nume, in Transilvania si peste tot unde il poarta in lume, acest fidel mesager al sau, care este Telegraful Roman", arata in Istoricul ziarului, pr. prof. Dr. Dumitru Abrudan.

Din iulie 2014, ziarul are editie on-line. Nu uita, insa, sa ramana "in slujba lui Dumnezeu si a oamenilor".

AGERPRES/(AS — autor: Isabela Paulescu, editor: Diana Dumitru)

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page