Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Eva Simon: Farmecul Transilvaniei si al locuitorilor sai


In ultimii 2–3 ani, tot mai multi unguri din Ungaria descopera si redescopera Ardealul, adica Erdély, cum zic ei, ungurii, Transilvania, cum zicem noi, romanii. Si nu doar minunatele peisaje, vaile si muntii, aerul curat si apele limpezi, ci si oamenii care locuiesc in acest colt mirific al lumii. Si, ce m-a surprins in povestirile mai multor cunoscuti, au descoperit: Omul Roman.
Romanul, care este un tip simpatic si prietenos, deschis si ajutator, curios si darnic – sa citez doar cateva din calitatile pe care mi le-au insirat. „De la niciun ungur din Ardeal nu am primit atata caldura si prietenie cat am primit de la romani", spun unii. „Sunt atat de simpatici cum se straduiesc ei sa ne vorbeasca pe limba noastra", zic altii, care imediat se si autoironizeaza deoarece „numai noi, ungurii, nu suntem in stare sa invatam limbi straine" si se lauda ca, totusi, au invatat sa zica „buna ziua" pe romaneste si sa ceara mici sau bere. „Dupa '90 am fost de foarte multe ori in Secuime, dar niciodata nu m-am simtit acolo la fel de bine ca in Muntii Apuseni, intre moti", se plange „de-ai lui" un ungur din Jula, care isi aminteste cu tristete de cate ori a fost pacalit in afaceri de fratii lui secui, adaugand: „Secuii parca nici nu ar fi unguri..."
Acesti turisti inflacarati de frumusetile fermecatoare ale Transilvaniei nu-si pun problema al cui a fost, al cui e sau al cui va fi Ardealul. Oricum, acest petic de pamant va ramane tot timpul aici, in interiorul arcului carpatic, lipit de granita (tot mai simbolica) a Ungariei de azi.
Apropo, ungurul de rand ii zice Ardeal la toata partea dintre granita si pana la Carpati, deci incluzand Banatul, Crisana si Maramuresul. Numai cei de la partidele de extrema dreapta ungureasca fac diferenta intre Ardeal si Partium. Si pentru ca s-ar duce in Ardealul din Romania ca turisti, ci pentru ca se cred – si dupa o mie de ani – ca fac parte din hoardele cuceritoare ale lui Arpad si au in minte un singur scop: sa ocupe teritorii. Ce sa faca cu ele, nu prea stim. Cum mai mult ca sigur nici ei. Spre fericire, insa, acesti „maghiari stravechi" sunt mult mai putini decat turistii de bun simt. Bineinteles, si in cazul lor, primul gand este ca „asta tot a fost al nostru!" si in adancul inimii si-ar dori sa fie din nou al lor Ardealul, dar cand ii intrebi ca „Bine, fie al vostru, si ce vrei sa faci cu el si cu cei cinci milioane de romani?" se razgandesc cat ai zice peste.
Venirea in Transilvania acum mai bine de zece ani a Printului Charles al Marii Britanii, prima data ca turist, apoi ca proprietar de terenuri si de case, a schimbat in gandirea multora ideea de Ardeal. Prin exemplul dat de Charles, tot mai multi inteleg, inclusiv ardelenii, ca Transilvania este un bun comun al tuturor oamenilor care il locuiesc sau il viziteaza, indiferent de nationalitate, varsta sau culoare, un bun de care suntem responsabili toti europenii. Printul Charles a dat exemplu, prin restaurarile din satul Viscri unde are proprietati, pentru conservarea corecta a caselor sasesti si modernizarea lor discreta.
Strainii, care vin in Ardeal, isi dau seama de distrugerile de la ei de acasa, facute in semnul modernismului si al unui trai mai comod, si vad in Transilvania o gradina de poveste, un colt de rai neatins, care merita sa fie conservat si modernizat doar in limitele strict necesare.
Spunea cineva, ca atunci cand intra in curtea unei case taranesti din Ardeal, prin poarta mica de lemn, se simte de parca ar fi pasit intr-o poveste. Devine fermecat intru totul de casa taraneasca, de ferestrele ei mici, de grinzile de lemn si de vita de vie ce se catara in voie pe pereti pana spre acoperis. Printre cele mai frumoase versuri scrise vreodata despre Transilvania sunt cele ale lui Iosif Vulcan, asternute pe hartie in anul 1880: „Si iar te vad Ardealule,/ Tu cuib incununat,/ Si farmecele tale/ Ma-ncanta minunat..."
Editorial Eva Simon, Foaia Romaneasca
Sursa: Romanian Global News

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page