Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Nicolae Negru: Putin si inventia NATO


Daca NATO nu se extindea spre est, dupa cum i s-a promis lui Gorbaciov, daca UE si SUA nu se implicau in evenimentele din Ucraina si din alte state post-sovietice, Rusia nu se vedea nevoita sa ocupe Crimeea si sa intreprinda alte actiuni de aparare a sferei sale de influenta. Acesta, in linii generale, este argumentul avocatilor lui Putin din Occident. Ei justifica agresiunea Rusiei prin faptul ca ea ar fi fost umilita de SUA si UE, care nu i-au apreciat cum se cuvine contributia la incheierea razboiului rece, la dezintegrarea pasnica a URSS si desfiintarea Organizatiei Tratatului de la Varsovia.
Ca Polonia, Tarile Baltice, Cehia, Slovacia, Ungaria, Romania, Bulgaria nu au fost trase cu arcanul, ca ele au dorit sa faca parte din NATO nu conteaza. Sunt fostele tari-satelit ale Rusiei, si nu trebuiau admise, pentru a nu supara Kremlinul. In general, NATO trebuia dizolvat, dupa cum a fost dizolvat OTV, caci si-a indeplinit misiunea, considera criticii Occidentului (Crimeea a fost anexata, fiindca altfel venea NATO acolo, este ultima explicatie a lui Putin).
Desi nu accepta, le repugna compararea lui Putin cu Hitler, a ocuparii Crimeii de catre Rusia cu ocuparea regiunii Sudetilor de catre Germania, in 1938, simpatizantii sai occidentali tocmai asta fac, doar ca din alt unghi de vedere, identificand o noua similaritate, o noua motivatie comuna a agresiunii Rusiei de azi si Germaniei de atunci: umilinta, frustrarea. Fara sa se vrea, se sugereaza o paralela intre extinderea NATO, pe care rusii o privesc ca pe o amenintare, o sfidare a maretiei lor, si atat de mult blamatul tratat de la Versailles, pe care nemtii l-au considerat un dictat rusinos. A pune in relatie razboiul ruso-ucrainean cu modul in care s-a incheiat razboiul rece, devine pentru unii la fel de simplu cum ai lega izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial din modul cum s-a incheiat primul.
De unde rezulta logic ca lumea se afla pe marginea unei noi prapastii. Caci depinde de nebunia unui singur om, a lui Putin, daca razboiul ruso-ucrainean se va transforma sau mai bine zis va "evolua" pana la un nou, al treilea, razboi mondial.
Si fiindca actualul presedinte al Rusiei a demonstrat ca este „suficient" de smintit, ca nu se opreste in fata unor varsari de sange pentru a-si realiza idealul "integrarii eurasiatice", Occidentului nu-i ramane decat sa dizolve NATO si Parteneriatul Estic, sa nu mai „ademeneasca" statele CSI in UE, cu tot felul de „siretlicuri" economice, comerciale etc. Rusia nu se poate impaca cu modelul unipolar a lumii de azi, a spus-o Putin, la Munchen, in februarie 2007. Iarasi, statele est-europene, vrerea popoarelor de acolo nu conteaza, sunt prea mici ca sa fie luate in consideratie, conteaza doar confortul sufletesc, satisfactia, echilibrul psihologic al poporului rus, care tanjeste dupa "lumea rusa" ramasa in afara hotarelor Rusiei.
Disparitia NATO in 1991 nu era imposibila. In toti acesti ani, ideea respectiva a „plutit in aer", impresia ca organizatia nord-atlantica nu-si gaseste locul in noile realitati geopolitice a fost dominanta, dar, din fericire, nu intr-atat, incat sa se ajunga la o decizie fatala. Sa ne imaginam insa ca NATO nu exista astazi.
Se impaca Rusia cu semnarea acordurilor de asociere intre UE si Republica Moldova, Ucraina, Georgia, Armenia, renunta la actiunile dusmanoase, la embargouri impotriva acestora? Isi retragea trupele din Republica Moldova sau Georgia? Inceta ea sa alimenteze, sa sprijine separatismul din fostele republici sovietice? Raspunsul este nu. In fapt, extinderea NATO nu ameninta securitatea Rusiei, ci planurile ei de expansiune, de refacere, sub orice forma, a URSS, dupa cum a punctat Hillary Clinton la Dublin.
Comportamentul duplicitar al Rusiei, care a recunoscut formal independenta si suveranitatea noilor state aparute pe ruinele URSS, iar de facto le submina, actiona pentru a le tine sub control, trezea ingrijorari legitime, ridica semne de intrebare privitor la intentiile adevarate ale Moscovei in relatiile cu vecinii sai. Supravietuirea NATO, care multora li se parea inutil, nu reflecta doar o inertie de gandire la Washington si Bruxelles, dupa cum cred unii, ci, in primul rand, o inertie de gandire la Moscova, care nu renuntase la ambitiile sale imperiale. Desi mai modeste, decat pe vremea URSS, acestea puneau in pericol independenta vecinilor sai, care cautau sprijin in Occident. In conditii de incertitudine, de neincredere fata de Rusia, care isi sperie vecinii amenintand ca „sa se ridice din genunchi", desfiintarea NATO ar fi fost o actiune pripita.
De altfel, cancelarul german Angela Merkel a acceptat, avand mandatul UE, sa discute o noua „arhitectura de securitate" in Europa, propusa, dupa razboiul ruso-georgian din 2008, de presedintele de atunci al Rusiei, Dmitri Medvedev. Pentru aceasta, Moscova trebuia sa faca dovada bunelor sale intentii, a renuntarii la ambitiile de restaurare a URSS, retragandu-si trupele din Transnistria. Putin a refuzat sa faca acest lucru „neinsemnat". Ironia e ca Medvedev isi argumenta necesitatea unei noi arhitecturi de securitate prin faptul ca actualul, cu existenta NATO, nu a fost capabil sa asigure securitatea Georgiei.
El sugera de fapt ca NATO nu a reusit sa impiedice ocuparea unei parti din teritoriul Georgiei, de aceea trebuia sa dispara si sa lase statele din „vecinatatea imediata" a Rusiei la discretia Moscovei. Si UE, si SUA au raspuns ca nu vor accepta politica „sferelor de influenta", ca vor tine cont de vointa suverana a popoarelor din estul Europei. Razboiul ruso-ucrainean este reactia lui Putin la acest raspuns, si daca nu exista NATO, el l-ar fi inventat.
Vocea Basarabiei
Sursa: Romanian Global News

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page