Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Preotul Gheorghe Tatu din Sebesul de Sus – Temnita pentru spovedanie!



Preotul Gheorghe Tatu din Sebesul de Sus, militant activ impotriva comunismului, a fost una dintre victimele  ticalosului regim instaurat la 23 august 1944 in Romania. In anul 1953 ajunge dupa gratii si petrece zece ani din viata in temnitele comuniste, in timp ce famila sa suporta consecintele. Informatiile despre dosarul preotului Gheorghe Tatu sunt lapidare iar motivele arestarii sale, de-a dreptul hilare: Preotul Gheorghe Tatu din Sebesul de Sus, Sibiu a fost arestat si condamnat pentru ca a spovedit persoane urmarite de securitate! – scrie in dreptul numelui sau, in listele cuprinzand preotii arestati in acea perioada. Lipsa de dovezi, desi atitudinea si actiunile preotului fusesera, fara indoiala, anticomuniste, au condus, probabil, la fabricarea de acuzatii. Drama familiei Tatu din Sebesul de Sus am aflat-o de la Doina Tatu (casatorita Nicula), care mi-a povestit mai pe larg despre cele intamplate in copilaria si tineretea sa, la Sebesul de Sus, si nu numai. Ea a fost recent in vizita la Dumitru Sinu la Phoenix, Arizona. Nici cei 63 de ani de cand nea Mitica a plecat din tara si nici miile de kilometri care-i despart, n-au umbrit prietenia care s-a sudat cu multi ani in urma, in satul copilariei lor. Doar patina timpului si-a lasat amprenta asupra celor doi, aflati astazi la varsta senectutii, lasandu-le insa la fel de vii, amintirile.


Drama preotului Gheorghe Tatu – detinut politic!
Gheorghe Tatu este ultimul dintre cei sapte copii ai lui Ion Tatu, multi ani primar in Sebesul de Sus, la inceputul secolului XX. Vede lumina zilei in satul de la poalele masivului Suru, din muntii Fagaras, la data de 1 aprilie 1909. Scoala primara o face in satul natal, iar apoi urmeaza cursurile scolii Pedagogice din Sibiu. Isi continua studiile tot la Sibiu, si in anul 1932 absolva cursurile Facultatii de Teologie Ortodoxa din orasul de pe malul Cibinului. Facultatea de Teologie Ortodoxa din Sibiu este cea mai veche institutie de acest gen din tara. Infiintata in 1786, ca Scoala Teologica, reorganizata sub conducerea lui Gheorghe Lazar, in 1811, functioneaza neintrerupt pana astazi. In perioada 1948-1990, sub numele de Institut Teologic de Grad Universitar, a fost una dintre cele doua scoli teologice ortodoxe de rang universitar din Romania, care au pregatit slujitorii Bisericii Ortodoxe. Din 1990 devine parte componenta a Universitatii din Sibiu. In anul 1933, Gheorghe Tatu se casatoreste cu Eudochia Sparlea, din Avrig, nepoata preotului Cardea. Nascuta in Avrig, la 30 ianuarie 1906, Eudochia face clasele primare in satul natal, dupa care urmeaza cursurile scolii Normale din Cluj. Dupa casatorie, isi urmeaza sotul care slujeste ca preot in Sebesul de Sus si lucreaza aici ca invatatoare. Era o moda a vremii ca tinerii preoti sa se insoteasca cu invatatoare, mai ales in mediul rural, fenomen arhicunoscut in traditia satului romanesc: o combinatie fericita, scoala si biserica facusera dintotdeauna casa buna impreuna! Nea Mitica Sinu si-a adus aminte, la un moment dat, de sarbatoarea Floriilor. Mi-a povestit atunci, cum toti copiii de la scoala, in frunte cu invatatorul Stoia, parintele Tatu si doamna preoteasa, mergeau in dimineata Floriilor in afara satului, ca apoi sa revina pe ulitele lui, frumos incolonati, cu cei doi barbati in fata si doamna Eudochia in urma lor, intr-o procesiune emotionanta, purtand ramuri de salcie in maini, si cantand pricesne specifice Floriilor. La 19 august 1934, casa preotului Tatu se umple de bucuria venirii pe lume a unei fetite dragalase, care va purta numele Doina. Fericirea tinerei familii sporeste in 1937 cand se naste primul baiat, Septimiu Bujor Tatu si mai apoi, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, in 1941, cand vine al treilea copil care poarta numele tatalui, Gheorghe, si este rasfatatul familiei. Imi povestea Doina Tatu ca celui mic, toata familia ii spunea Puiu! In ciuda greutatilor inerente aparute pe vreme de razboi, familia preotului Tatu era fericita si privea cu incredere spre timpuri mai bune. Regimul comunist proaspat instaurat era in plina ascensiune. Insa incet, incet a inceput sa-si arate dintii de fiara, manifestandu-si influenta nefasta in toate mediile sociale. Se produsese o adevarata rasturnare a valorilor si incepuse prigoana impotriva slujitorilor bisericii si a celor care nu rezonau cu ideologia comunista. Nemultumirile se inmulteau vizibil si lupta rezistentei anticomuniste se intensificase. Injustitiile practicate de un sistem ticalosit, aflat in distonanta cu idealurile poporului roman, pe fondul unei campanii puternice de discreditare a bisericii, in favoarea comunismului ateist, il determina pe Gheorghe Tatu sa se ralieze miscarii anticomuniste, devenind militant activ. Inteligenta preotului si totodata, precautia, il ajuta sa se strecoare prin filtrul securitatii, care nu-i gaseste motive plauzibile de arestare. Dar cum de ghearele temutei securitatii nu aveai cum sa scapi, motivele arestarii sale din 1953 sunt, probabil, fabricate: este arestat si condamnat pentru spovedirea persoanelor urmarite de securitate! Ce hilar! Comunismul instaurat in Europa primei jumatati a secolului XX s-a napustit ca o fiara asupra oricaror forme de credinta care nu urmau doctrina comunista, in tarile care i-au cazut victima, printre care si in Romania. Conflictele intre laicii orbiti de comunism si biserica, pe fondul permanentelor framantari generate de actiunile rezistentei anticomuniste in diferitele ei forme, ofereau reprezentantilor bisericii doua posibilitati: fie mentinerea si sustinerea ideilor lor, purtand manifestul rosu in buzunar, fie convertirea lor peste noapte in comunisti cu crucea de gat… Gheorghe Tatu insa si-a purtat crucea in spiritul acelorasi idei, razbatand prin jungla comunista si ramanand fidel convingerilor sale. Un complet de judecata de la Tribunalul Brasov il judeca si-l condamna la zece ani de inchisoare. Ceea ce a indurat in anii de detentie Gheorghe Tatu, numai el si Dumnezeu au stiut! Conditiile din inchisori si ororile unui regim draconic din interiorul lor au facut multe victime. Scapa cine poate sau cine rezista! Dupa aproape zece ani de perindare prin temnitele comuniste de la Sibiu, Codlea, Aiud, Gherla, Salcia si  Periprava, este eliberat in toamna anului 1962. Arestarea preotului Tatu a avut o puternica rezonanta in randurile enoriasilor sai. Fusese un om de omenie, un preot dedicat meseriei sale si in primul rand un om cu suflet mare.“Nu pot decat de bine sa-mi amintesc de popa Tatu –  spune nea Mitica – nimeni nu avea o vorba rea de spus de el si de doamna Eudochia. Nu exista satean care sa fi avut nevoie de sfatul sau sprijinul sau, sa nu-l primeasca! Era trup si suflet pentru obstea sateasca, doar era fiu de primar! Imi aduc aminte cum doamna preoteasa le invata pe fete lucru manual, gospodarie si multe lucruri folositoare in viata. Era o femeie de exceptie, care punea mult suflet in profesia ei. A adus razboiul de tesut la scoala ca sa le invete pe fete sa teasa. Ieseau din mana fetelor, sub indrumarea doamnei Eudochia, niste lucrusoare minunate, de la prosoape cu motive nationale, la tot felul de covorase si perdele, pe care le vindeau, iar cu banutii adunati erau cumparate diverse materiale si lucruri trebuincioase scolii”. Imediat dupa arestarea preotului, sotia sa este data afara din invatamant, constituind un pericol si in acelasi timp, un exemplu negativ pentru elevii sai, insa doar in conceptia comunistilor. Eudochia Tatu era o femeie foarte apreciata si o dascalita desavarsita pentru comunitatea din Sebesul de Sus. Ramasa fara loc de munca, cu trei copii de crescut, preoteasa Eudochia Tatu isi ia copiii si se muta la Avrig, in satul sau natal. Dupa ce iese din inchisoare, in 1962, preotul lucreaza pe unde poate pentru a-si castiga existenta si a-si intretine familia, din care lipsise aproape zece ani. La inceput si-a gasit de lucru la Codlea, apoi a lucrat ca pontator la uzina de la Marsa, pana cand a reusit sa obtina reabilitarea si revenirea in randurile preotimii. A fost un proces anevoios dar fiind un om perseverent si demn, a reusit sa obtina o parohie, de data aceasta in localitatea Bradu. Doamna preoteasa s-a angajat ca si contabila la o fabrica de sticla, unde a lucrat pana la varsta de pensionare. Parintele Gheorghe Tatu s-a stins din viata la data de 15 iulie 1975 si a fost inmormantat la Avrig. Eudochia Tatu si-a urmat sotul dupa multi ani. A trecut in eternitate la 29 martie 1999, fiind inmormantata alaturi de sotul ei si lasand in urma imaginea unei femei admirabile. Dar copiii preotului au suportat consecintele convingerilor si actiunilor anticomuniste ale tatalui lor. Rand pe rand, toti trei s-au confruntat cu tot felul de piedici in procesul de formare profesionala.

“Greselile” parintilor… necazurile copiilor!
Cand Gheorghe Tatu a fost arestat, fiica sa, Doina, era studenta in anul I la matematica, la Cluj, iar baietii erau minori. Dosarul penal al tatalui ii aduce mari necazuri tinerei studente. Era pe punctul de a fi exmatriculata din facultate insa, printr-un noroc fantastic, reuseste sa ajunga la rectorul Universitatii clujene, care, pe vremea aceea, era Raluca Ripan, un nume stralucit al chimiei romanesti. Doina Tatu a gasit intelegere si sprijin din partea Ralucai Ripan, reusind sa-si termine studiile incepute la Facultatea de Matematica clujeana. Era o studenta buna si nu era responsabila de convingerile politice ale parintelui sau. Academicianul Raluca Ripan a fost o proeminenta personalitate a scolii de chimie clujene, prima femeie-rector din istoria institutiilor de invatamant superior din Romania, ctitor, si primul director al Institutului de Chimie din Cluj, care incepand cu anul 1994 ii poarta numele. Nici baietii familiei Tatu n-au fost scutiti de repercursiunile actiunilor tatalui lor, resimtindu-le mai ales, dupa terminarea liceului.
 S-au inscris amandoi la facultatea de medicina umana, de unde au fost ulterior exmatriculati, datorita originii nesanatoase pe care o aveau: proveneau dintr-o familie cu un tata anticomunist, dusman al partidului… Dar au perseverat, nu s-au dat batuti si s-au inscris la Facultatea de Medicina Veterinara, pe care au absolvit-o. Cel mare, Bujor, a fost repartizat mai intai la Ceala, in judetul Arad, iar ulterior s-a transferat la Avrig, unde locuieste si astazi, in casa parinteasca. Mezinul familiei Tatu, Puiu (Gheorghe), a lucrat si a locuit multi ani la Sfantu Gheorghe, in judetul Covasna. Acum insa, la pensie, s-a mutat si el la Avrig, in casa bunicilor sai, care este langa casa lui Bujor. “Doar eu nu sunt acasa, la Avrig – imi spune Doina Nicula – eu mi-am urmat ursitul, dar nu sunt departe de fratii mei, locuiesc la Sibiu”.

Matematica e ca o fata frumoasa…
“Imi amintesc cu drag de parintele Tatu, de doamna invatatoare  Eudochia, de copiii lor, dar mai ales de fata popii (Doina) care s-a maritat cu cel mai bun prieten al meu”, mi-a spus odata nea Mitica. Asa am aflat si eu, tocmai de la fata popii! Gratie sprijinului acordat de rectorul  Raluca Ripan, Doina Tatu termina facultatea si se casatoreste cu Emilian Nicula. Amandoi au fost studenti la Cluj. Unindu-si destinele, cei doi erau hotarati sa-si intemeieze o familie si sa se bucure impreuna de viata. De profesie inginer chimist, sotul Doinei obtine un loc de munca la Combinatul Chimic din Fagaras si in 1956, cei doi tineri se muta aici. Doina va lucra ca profesor de matematica  in cadrul Liceului Radu Negru. Acest liceu, astazi cunoscut sub numele de Colegiul National “Radu Negru”, este cea mai veche institutie de invatamant secundar din Tara Fagarasului, fondata la 13 septembrie 1869, de catre carturarul transilvanean Ion Codru Dragusanu, care ii da si numele  “Radu Negru”. Demni de numele si prestigiul colegiului sunt si cei care au deslusit tainele cunoasterii pe bancile sale. Este suficient sa-i amintim aici pe ilustrul scriitor, poet si eseist Octavian Paler, sau pe Paul Goma precum si alte nume stralucite ale culturii si stiintei romanesti, ca sa evidentiem valoarea educativa a institutiei. “Matematica e ca o fata frumoasa – spune Doina Nicula, cu nostalgie in glas -, daca esti atent cu ea, atunci te place. Daca doua zile o neglijezi, iti intoarce spatele. Totodata, matematica formeaza caractere!” Accentuand faptul ca fagarasenii erau oameni isteti si ambitiosi, carora le placea cartea, Doina Nicula mi-a spus ca este mandra de generatiile care i-au trecut prin mana. Unii dintre elevii sai au ajuns profesori universitari, medici, academicieni. Printre acestia se numara si Laurentiu Streza, pe numele de mirean Liviu Streza, mitropolitul Ardealului. Sotii Nicula au fost apreciati in colectivele in care au lucrat si multumiti de rezultatele muncii lor, fiecare facandu-si meseria cu pasiune si daruire. Doina, un priceput profesor de matematica, Emilian un inginer chimist specializat si in operatiunile de export – ceea ce i-a deschis portile spre lume. A fost in multe tari ale lumii, l-a fascinat Egiptul, a ajuns si in El Salvador, America de Sud, a calatorit foarte mult in interes de serviciu.
 S-au bucurat de viata, si-au petrecut concediile departe de casa, la mare sau la munte. Preferau insa muntele! Doina Nicula s-a pensionat in 1989, la doi ani dupa ce Emilian se pensionase de boala (1987). Din pacate, in 2003, la 74 de ani, se stinge din viata. Sotii Nicula au avut o casnicie fericita, s-au respectat si s-au iubit timp de 47 de ani, si-au fost aproape si la bucurie si la necaz. Vorbindu-mi de sotul ei, Doina Nicula nu are decat cuvinte de lauda la adresa lui: ”A fost un bun inginer, un tata desavarsit, un sot iubitor, un om cult, corect, vesel si in plus stia sa cante foarte frumos”. Produsul dragostei lor este un baiat, Horea, de profesie inginer, care din 1990 s-a stabilit in Belgia, in orasul Spa. Este casatorit cu o fosta colega, tot  Doina o cheama, ca pe mama lui. I-au daruit Doinei si lui Emilian Nicula o nepoata, pe Alexandra, absolventa de  facultate la Bruxelles, in prezent masteranda, tot in capitala europeana.
Chiar daca s-au stabilit in Belgia, Horea si Doina Nicula viziteaza destul de des Romania. Si mama lui a ajuns de mai multe ori in Belgia. Am intrebat-o pe doamna Nicula ce parere are despre Belgia. “Este ca o gradina civilizata – raspunde fata preotului Tatu – cu oameni politicosi, prietenosi, civilizati. Ma simt foarte bine cand merg acolo”. Doina Nicula a invatat engleza si franceza la nivel de conversatie. Poliglotul familiei era insa sotul ei: “Emilian vorbea cursiv germana, italiana si spaniola, dar nu vorbea engleza. Fiul meu l-a  mostenit – zice Doina -, el are o pasiune exacerbata pentru limbile straine. Vorbeste perfect franceza, neerlandeza (limba care se vorbeste in Flandra si zona Bruxelles),  engleza si italiana”. Cu toata drama petrecuta in familia preotului Gheorghe Tatu din Sebesul de Sus in vremurile tulburi de dupa venirea regimului comunist la conducerea Romaniei, iata ca urmasii lui, au reusit sa depaseasca stavilele ridicate in calea lor si nu si-au facut parintele de ras: au devenit buni profesionisti si au ramas, precum parintii lor, oameni de omenie.

Octavian D. Curpas
Phoenix, Arizona


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page