Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Manastirea de la Palomares

 Exista oameni care se lasa condusi de destin precum prundisul in valtoarea apelor, asa cum exista oameni care isi definesc destinul, faurindu-l, adevarate stanci in umbra carora raul vietii isi schimba cursul.

Undeva, intr-o California ultramodernizata si ultrasofisticata, pe la jumatatea distantei intre pretentiosul Silicon Valley si fatoasele vile de pe malul Pacificului, intre bratele a doua dealuri, doi oameni s-au pogorat la cele sfinte, la esenta vie a vietii, inchinandu-si existenta intr-o manastire ortodoxa. In liniste, cu multe rugaciuni, fara reporteri si taieri de panglici, s-au asternut la fapta ridicand prin truda lor si sub dragostea adanca de Dumnezeu, un lacas minunat, izvorat, nefiresc parca, intr-o lume ce confunda internetul cu Biblia, apostolii cu raperii si semnul crucii cu dansul pe scena, o manastire ortodoxa. S-au vazut multe biserici semete ridicate prin aceasta parte de lume, baptiste, penticostale, mormone ori altele aiurea, cu arcade aurite in loc de naos, amvoane schimbate in chitari si cimitire inlocuite de parcari, insa e greu de patruns gandul si curajul acestor doi oameni care s-au dedat la o inrobitoare dar mult prea smerita, munca. Mai mult, fluent cititori in slavona, au invatat "limba vechilor cazanii", savarsesc slujbe in toate limbile pamantului, dupa nevoie, franceza, sarba, romana, engleza, greaca. O poveste de roman, un vis devenit realitate, pus in slujba lui Dumnezeu si a oamenilor din jur.

De la nivelul soselei care leaga Castro Valley de Fremont, din fuga masinii abia daca se vede varful turlei bisericii si asta numai daca privirea patrunde prin desisul greu al pomilor crescuti la intamplare pe marginea drumului. Pentru a cuprinde ca in palma minunatul peisaj al manastirii, calatorul va trebui sa coboare o panta iute... strecurandu-se pe sub maretia copacilor. Pentru a ajunge la esenta ortodoxiei mai intai trebuie sa pleci capul smerit…. Vulturi imensi isi au salajul in acest imperiu deopotriva al oamenilor si jivinelor, caprioare aproape domesticite vin sa manance din palma, dintre tufele de muri salbatici sar iepurii sprintari. Vizita noastra a rupt putin din vraja acelei trainice legaturi dintre anahoret si jivine. Zgomotul motorului a dat aripi vulturului, a saltat caprioarele din umbrisul copacilor si a trimis iepurii saltand inapoi in paduri. Totul aici pare aranjat de o mana magica, o inspiratie divina a pastrat proportiile placute ochiului, cladirile inspira prestanta si prietenie in acelasi timp. Colo, pe deal e biserica micuta, impartita egal intre altar si naos, locul slujbelor zilnice. Putin mai jos, despartita de o fantana permanent curgatoare, printre ramuri de sfinti se afla cladirea mare a manastirii, cu trapeza, camerele de lectura si pianul de la parter. Cateva trepte o despart de casa de oaspeti, ultima construita pe proprietate, elegant dotata cu strictul necesar. Decenta, dedicatie si sacrificiu !

Calatorul neinitiat ar spune ca in spatele acestor remarcabile constructii sta o multime de calugari, diaconi si ajutoare. Va fi surprins sa afle ca totul e rezultatul a doua perechi de maini, doua inimi mari si o neostoita rugaciune catre Dumnezeu a doi calugari. Privirea lor nu poarta semnele zilelor de munca si framantari. Din contra, anii in care au lucrat infratiti in rugaciune la ridicarea acestui lacas de cult ortodox, osardia crestineasca le-a dat o detasare ascetica fata de nevolnicia vietii pamantesti obisnuite. Drept urmare, acum, din boltile a doua perechi de sprancene incaruntite privesc acum tot atatea perechi de ochi gingasi, blanzi de copil. Pentru cateva zile un grup de copii au locuit la manastire. Dulceata lor a topit barierele sufletului: in ultima seara, unul dintre calugari, printre lacrimi si-a martusit dragostea si bucuria de a-i avea pe copii alaturi.

In vremurile noastre manastirile nu se mai construiesc prin edict papal si nici prin generozitatea nobilimii ghifuite. Ridicarea lor necesita truda, sacrificii si credinta puternica a traitorilor dintr-nsele. Rezultatul la manastirea din Palomares este o raza de lumina si putere crestineasca, in care niciodata nu s-a cerut dar intotdeuna s-a oferit.

Atunci cand veti dori sa aveti privilegiul de a intalni doi oameni dedicati intr-un loc in care sufletul se regaseste, luati drumul Palomaresului, vest catre Fremont si aplecati-va fruntea la umbra a doua priviri gingase, traite pentru oameni pentru Omul. Veti primi la finalul marturisirii voastre o calda imbratisare sau un sarut pe crestet. DOAMNE AJUTA !

Alain Ionescu,

Sacramento, California, USA

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page