Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

DESPRE MOTIVUL FRECVENTARII BISERICII

Marina GLODICI


Nu de mult, am citit undeva o intamplare din istoria Frantei. Se spune ca, intr-o duminica, regele Louis al XVI-lea a intrat in biserica si a constatat cu stupoare ca sala e goala. Contrariat, suveranul l-a intrebat pe episcopul Fenelon care era predicatorul curtii regale: „Unde este toata lumea? De ce nu este nimeni prezent la biserica in aceasta duminica?” Predicatorul i-a spus urmatoarele: „Am anuntat in biserica faptul ca Majestatea voastra nu va veni astazi, pentru ca am dorit sa vedeti cine vine la slujba pentru a va impresiona si cine vine pentru a se inchina cu adevarat”. Interesant ! Nu?!
Studiind mai mult aspectul, mi-am permis sa intreb pe mai multi cetateni ce ii determina sa frecventeze sau sa nu frecventeze bisericile. Raspunsurile au fost variate dupa cum suntem de diferiti, dar acestea au fost doar filozofiile concentrate in pancarte. Spunea cineva ca oamenii pot face fapte identice, dar cu motivatii diferite. Unii au spus ca merg la biserica pentru ca asa a fost educati si ca ar fi o traditie, altii deoarece se delecteaza. O parte dintre ei mi-a martirisit ca se duce de dragul parintilor, sau al cuiva drag, pentru a face pe plac, ori sa intalneasca sau sa impresioneze pe cineva. O categorie, e adevarat mai mica ca proportie, mi-a spus ca biserica este Casa de rugaciune. Este Casa Domnului si se duc in primul rand sa se roage si apoi sa aiba partasie in Cuvantul lui Dumnezeu, sa-L laude pe Dumnezeu. Asadar, mergem la biserica, dar nu suntem animati toti de acelasi scop dupa cum nici nu suntem condusi de acelasi duh.
 Am purtat discutii si cu cei care nu frecventeaza nicio biserica, desi unii au mai mers cand erau mici, sau se duc rar. Motivele au fost cat se poate de diverse: dezamagire de oameni, deinteres fata de Dumnezeu, neglijenta privind starea lor spirituala, iubirea de placeri si de bani, unii obligati de circumstante. Da! Sunt situatii cand unii nu sunt un exemplu de urmat cu toate ca se proclama a fi „usa de biserica”, deoarece sunt manati de ambitii si de dorinte de inavutire si de orgolii. Pacat de ei! Vor da socoteala in fata Marelui Judecator de sufletele care nu le-a lasat sa vina la mantuire prin faptul ca au constituit pietre de poticnire. „Vai de voi, carturari si farisei fatarnici!” Filozoful grec Aristotel spunea ca: „Cele mai multe dezbinari se ivesc in cetati din cauza ambitiei.”  Ne pot dezamagii oamenii? Da! Dar Dumnezeu? Niciodata!
Exista o zicala in popor: „Cine cum traieste, asa si judeca”. Cine e superficial cu privire la relatia cu Dumnezeu este tot asa si in relatiile interumane si crede ca scopul si interesele personale primeaza. E foarte adevarat ca filozofii greci spuneau ca orice fapta a omului ascunde in sine un interes egoist, dar atunci cand stii ca te duci intr-un loc care este dedicat intrutotul lui Dumnezeu, ar trebui sa iei in serios acest lucru, deoarece Dumnezeu ne priveste mai serios si mai atent decat noi insine. El este DOMN in adevaratul si sacrul sens al cuvantului. Si vede totul, stie totul si nimic nu ii este strain privind faptele si gandurile noastre, deci nici motivatiile de a merge la intalnirea pe care trebuie sa o avem cu El si sa stam in mod special in fata Lui. Deoarece adunarea se face in Numele Mantuitorului si in biserica este prezent Domnul Isus Hristos, Regele Regilor si Domnul Domnilor!
Cineva compara biserica cu trupul unei armate care peste saptamana este rasfirat in dispozitiv de lupta impotriva raului, iar duminica se aduna pentru inspectia trupelor, pentru rugaciune si partasie. Si asa si este. Cei care sunt dedicati Lui Dumnezeu fac parte din armata Domnului Isus Hristos care este Domnul Ostirilor ceresti, adica Comandantul Suprem al Armatei ingeresti. Asadar, noi „ne luptam lupta cea buna a credintei”, „alergarea sfanta” ca sa putem primi „premiul chemarii ceresti”.
Ramane sa ne intrebam fiecare in sufletele noastre, care este relatia noastra cu Dumnezeu, daca o avem, daca nu ar trebui sa ne gandim serios la El si sa ne intoarcem in sanul bisericilor unde am putea creste spiritual si sa avem puterea de staruinta in rugaciune pentru a avea forta de a depasi toate momentele grele din viata cu surasul demn pe fata a unui invingator prin Duhul Adevarului, care ne poate mangaia si reda speranta in vartejul acesta de hartuire spirituala din partea celor rai si fara Dumnezeu in lume. Bunica imi spunea ca cine nu crede in Dumnezeu nu are nici legi si nici caracter. Si asa este. Sa ne ajute Dumnezeu sa fim oameni autentici, sinceri si plini de dragoste, sa ramanem in simplitatea pe care o cere de la noi Dumnezeu, pentru a fi inchinatori adevarati in Duh si in Adevar. Si sa nu uitam, ca „omul sfinteste locul” si nu locul sfinteste omul!

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page