Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Învatarea limbilor moderne


de Andrei Marga
Venind dintr-un „liceu real" (ceea ce insemna „de stiinte"), cunosteam ceva franceza, ceva germana, insa limbile clasice nu intrau in orizont. Venind dintr-un „liceu real" (ceea ce insemna „de stiinte"), cunosteam ceva franceza, ceva germana, insa limbile clasice nu intrau in orizont. In liceu, perspectivele imediate de viata iti marcheaza optiunile. Timpul s-a scurs fara socuri pentru mine, pana la o reactie a lui Constantin Daicoviciu. In 1969, fiind in anul III de studii, ca lider al studentilor, am aparat, impreuna cu alti colegi, ideea unei primeniri a curriculumului universitar in Consiliul profesoral al facultatii. Prezent la sedinta, rectorul Constantin Daicoviciu, crezand ca studentii vizau limbile clasice (ceea ce nu era cazul, caci la Filosofie acestea erau facultative, iar la Istorie nimeni nu chestiona suprafata lor!), a tinut un discurs stralucit, in care a nimicit in fasa orice obiectie si a aparat impresionant invatarea limbilor. Recunosc ca m-am alarmat, mi-am insusit argumentarea sa si mi-am aplicat-o imediat mie insumi. Am continuat sa invat italiana, m-am inscris la engleza si am consolidat franceza si germana. Am inteles devreme ca limbile nu sunt doar instrumente de comunicare, cum se crede, ci veritabile chei ce deschid lumi intregi pentru cel care le invata. A invata o limba inseamna a invata o cultura, cu distinctiile si conceptualizarile ei, si pana, la urma un fel de viata.
Ulterior, lecturile neintrerupte si stagiile in Germania Federala, SUA si, mai tarziu, Italia si Franta, m-au ajutat enorm. Sansa de folosire frecventa a celor patru limbi, oferita de diferite roluri pe care le-am avut in organisme internationale, a fost de importanta cruciala. Nu suntem toti filologi, dar fiecare trebuie sa ajungem sa comunicam corect si cu un vocabular cat mai larg cu putinta in limbi moderne variate. Amintesc acest parcurs, care nu este doar autobiografic, pentru a sugera cat de importanta este invatarea limbilor. Intr-o universitate, aceasta poate fi privita din diferite unghiuri: cate ore sunt alocate limbilor in curriculum, cate semestre, care este relatia cu ceea ce se invata in liceu, ce posibilitati au studentii de a folosi limbile si altele. Este esential care dintre unghiuri se imbratiseaza. Ca decan, prorector si, apoi, rector, am plecat de la intrebarea privind posibilitatile tinerilor de a invata limbi moderne. Luam in seama si faptul ca se apropie momentul in care absolventilor de facultati li se vor pretinde competente linguale pe piata muncii. Stiam ca liceele noastre ofereau oportunitati, mai cu seama dupa schimbarea de dupa 1965, cand s-au introdus doua limbi in liceu. Dar, la terminarea liceului, la noi raman mari discrepante in cunoasterea limbilor, datorate posibilitatilor diferite ale parintilor de a plati meditatii. Ca urmare, am considerat ca unui student i se acorda un sprijin real daca i se asigura pegatirea a cel putin doua limbi moderne inainte de licenta, astfel incat, la master, sa poata folosi in specialitate acele limbi, iar pana la doctorat sa se poata consolida pentru comunicarea de specialitate in cel putin trei limbi. Multi dintre cei care au exercitat roluri de decizie - precum Mircea Muthu, Stefan Olteanu, Sanda Baciu-Tomescu, dintre filologi - au sprijinit prin calificarea lor o asemenea abordare pretentioasa.
Contextul era promitator la Universitatea Babes-Bolyai. Imediat dupa preluarea Rectoratului (1993), am aplicat o masura care s-a dovedit hotaratoare: fiecare Consiliul profesoral decide autonom curriculumul specializarilor. Ca oriunde in lumea civilizata, curriculumul nu este treaba vreunei birocratii, oriunde ar fi ea in ierarhie, ci competenta suverana a facultatilor. In plus, cadrele didactice erau in mare majoritate de partea ideii ca nu trebuie afectata invatarea limbilor, care este o prioritate in formarea noilor generatii. In mod laudabil, profesorii care au dat tonul pana in 2012 erau de acord cu maxima unui ilustru filolog: „in viitor, vor fi doua feluri de analfabeti - cei care nu vorbesc engleza si cei care vorbesc numai engleza". De altfel, dupa 2001, recomandarea expresa a Comisiei Europene a devenit „limba materna plus doua limbi straine (1+2)". Stiam ca Romania are absolventi care stapanesc mai bine limbile moderne decat comilitonii lor din alte tari, dar prea putini tineri romani au ocazia sa calatoreasca si, ca urmare, sa exerseze limbile. Desigur, contextul continea si piedici. Prima era aceea ca limbile moderne erau predate, ca un fel de norma secunda, de angajati de la Filologie, preocupati de literatura, care priveau ca o corvoada cursurile practice de limbi cu studenti din alte facultati. Am schimbat traditia, alocand predarea specialistilor in limbi aplicate. A doua piedica a fost nu concurenta, ci interventia centrelor private de pregatire linguala, care cautau sa-si procure clientii dintre studenti. Mai tarziu, a trebuit sa lamuresc un prorector care voia sa reduca semestrele de limbi (in vreme ce tarile comparabile intareau pregatirea linguala) ca masura sa reteaza sanse de invatare a limbilor de catre studentii cu dificultati de finantare. In sfarsit, o alta dificultate a fost presiunea profesorilor care pretindeau pentru sine ore de predare obligatorii cat mai multe, pe seama sportului si a limbilor, desi din orele lor nu a iesit mare lucru.
Studentii au fost cooperativi, chiar daca atunci cand esti student saluti cat mai putine ore si examene. Erorile in materie de invatare a limbilor moderne au venit in ultimii doi ani, cand distribuirea, in cazul unor facultati pe patru-sase semestre, a inceput a fie amputata. Limbile moderne au inceput sa fie scoase de sub autonomia facultatilor si chestionate sub pretexte puerile (asa-zisa nevoie de uniformizare de curricula, de reducere a orelor etc.). Aceasta, intr-o perioada in care nevoia invatarii limbilor moderne nu a scazut, ci a sporit! Pretexte de acest fel nu pot fi intelese decat ca servire a unor interese din afara institutiei si, desigur, ca nepricepere a decidentilor. Din pacate, tocmai persoane care ar pica la examene de cunoastere a limbilor au ajuns sa ia decizii in materie! Trebuie spus, cu toata responsabilitatea, ca reducerea pregatirii linguale loveste in studentii care nu-si pot finanta ore private de limbi, devenite foarte scumpe.
Rectoratul a initiat masuri de organizare corespunzatoare conceptiei pe care am schitat-o. Multe dintre acestea au fost in premiera la Cluj. Bunaoara, Senatul, prin hotararea nr.1852/1994 („Buletinul Informativ", 6-7, 1994, p.12) a infiintat "Catedra de limbi moderne pentru nefilologi" la Litere, dupa ce Stiintele Economice infiintasera cu un an inainte, la initiativa decanului Constantin Tulai, „Catedra de limbi moderne pentru economisti". Cele doua catedre au trecut predarea limbilor in sarcina specialistilor dedicati limbilor aplicate. La solicitarea Universitatii Arizona, catedra de limbi moderne de la Stiinte Economice a organizat imediat, anual, pana in 2013, Scoala Internationala de Vara Limba Romana si Spatiul Central European, destinata studentilor americani, pe baza acordului de cooperare dintre cele doua universitati (hotararea din 4 mai 1997). Mai tarziu, am comasat fortele de predare a limbilor clasice, greaca si latina, in jurul specialistilor de la Teologia Ortodoxa. Cealalata limba clasica, ebraica, avea o baza de predare la Institutul de Studii Iudaice si la Teologia Reformata. In aceasta structura - la care s-au adaugat Departamentul de Limba Romana pentru Straini si alte unitati operationale - s-a putut coordona eficace oferta de limbi adresata studentilor nefilologi si publicului interesat. Pentru racordarea la practicile europene, prin hotararea Senatului nr.6136/1994, s-a introdus „Certificatul de competenta lingvistica al UBB". Prin hotararea Senatului nr.11114/1996, au fost introduse, de asemenea, stimulente salariale pentru orice specialist care preda in limbi moderne la un nivel lingual corespunzator. In 1999, pentru a extinde oferta extracurriculara de limbi, ca ministru al educatiei nationale, am aprobat infiintarea primelor doua „Centre de limbi moderne" conform standardelor europene de organizare, la ASE Bucuresti si la Facultatea de Stiinte Economice din Cluj-Napoca. „Centrului Lingua" (1999), avea sa i se adauge mai tarziu „Centrul Alpha (2001)", de la Facultatea de Litere. Prin expertiza lor, aceste centre au modelat infiintarea de centre similare in tara. In 2008, s-a infiintat Institutul Limbii Romane la Cluj-Napoca, dupa ce, in 1998, am initiat infiintarea Institutului Limbii Romane la nivel national. Intre timp, cele doua catedre clujene care asigurau pregatirea lingvistica pentru nefilologi au fost dotate cu cele mai performante laboratoare de invatare a limbilor de la acea data (Tanberg), printr-o investitie a universitatii.
Studiul limbilor a luat avant si prin oferta centrelor culturale internationale pe care le-am initiat (Centrul British Council,1994; Centrul de Studii Americane „John F.Kennedy" 269/1994; Centrul Cultural German,1994; Biblioteca Judaica 8282/1994; Biblioteca Spaniola, 3080/1995; Centrul Cultural Italian 3079/1995; Biblioteca Scandinava 24/1997; Biblioteca Polona, 2008; Centrul Cultural Rus, 2011). Lansarea programului coreean (si inceperea organizarii Centrului Cultural Coreean, 2002), dupa discutiile pe care le-am avut la Seul (Coreea de Sud), a deschis capitolul marilor limbi ale Asiei. In urma convorbirilor avute in China, cu sprijinul renumitei fundatii Hanban (Beijing), am infiintat Institutul Confucius (3852/2009), care a lansat pe scara extinsa invatarea chinezei. Mica unitate de sustinere a japonezei a fost reorganizata (odata cu infiintarea Bibliotecii Japoniei 3078/1995). In felul acesta, Universitatea „Babes-Bolyai" se profila, in randul universitatilor europene, ca promotoare a celor trei limbi clasice, a celor trei mari limbi ale Asiei si a multor limbi moderne europene, din cele trei arii - germanofona, latinofona si slavofona. Programul de pregatire lingvistica a devenit atuu al universitatii clujene in competitiile internationale si, desigur, in competitivitatea studentilor. Institutia si-a elaborat „Politica lingvistica" (vezi „Buletinul Informativ" nr.21/2001) proprie, care a fost salutata pe plan international ca unul din primele documente europene in materie. Conceptia documentului a fost luata ca reper, cum se observa in revuistica specializata a timpului, de catre institutiile europene abilitate. Recunoscindu-i-se aceste realizari, universitatea clujeana a dobandit (in 2004) pozitia de membru al conducerii European Language Council, amplasat la Berlin.
(Din volumul Andrei Marga, Anii inovarii, in curs de publicare).
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page