Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

SUFLETUL DIN IILE ROMÂNESTI

Elena BUICA
Acest titlu a fost luat din varful condeiului scriitoarei Milena Munteanu care mi-a comunicat ca a facut cateva insemnari despre intalnirea romanilor-canadieni din Toronto pentru a sarbatori floarea vestimentatiei portului nostru popular, inegalabile prin frumusete - iile pe care le numim cu atata drag, iile "noastre" si cum am spune in engleza: the wonderful Romanian blouses. Reflectand la frumusetea acestui titlu, m-am trezit cu condeiul in mana, mai ales ca am participat si eu alaturi de un mare numar de romani, dar si canadieni sau alte nationalitati.
ZIUA INTERNATIONALA A IEI este fixata la data de 24 iunie, odata cu sarbatoarea numita Dragaica, dar aceasta cazand intr-o zi de marti, a fost sarbatorita cu cateva zile mai inainte, sambata, 21 iunie. Am felicitat din adancul inimii pe cei care au avut ideea si puterea sa ii dedice o zi din an acestei piese de baza a costumuui popular femeiesc, o piesa bine chibzuita, avind croiala, linii si ornamente bine echilibrate.
Acest Festival al iilor noastre dragi, a facut sa vibreze sala Muzeului de Textile din Toronto. Ca s-a desfasurat totul dupa un program bine pus la punct, intra aproape in firescul vietii noastre de aici, sau ca am fost bine primiti si ne-am simtit bine ca intre ai nostri, asemenea neamurilor care se revad doar cu prilejul unor evenimente mai deosebite, era de asteptat. Cand totul decurge firesc, nu se mai simte efortul care se ascunde in spatele acestuia si ramane sa gustam din plin doar frumusetea si emotia clipei atat de repede trecatoare.
Punand pret pe efortul depus, aduc toata lauda si calde felicitari tuturor persoanele care au trudit prin voluntariat pentru aceasta reusita, dar acum, eu fac un popas mai larg in cuvantul care oglindeste SUFLETUL IILOR ROMANESTI.
Am privit iile sau chiar costumele nationale romanesti pe mese, pe manechine, in diverse filmari, fotografii, dar si pe multe persoane prezente in costume care prin tinuta si miscare dadeau un plus de viata, un contur al identitatii si spiritualitatii noastre si un spor de frumusete si de autenticitate. Iti framantai degetele ca sa le opresti sa nu le atinga, iti venea sa le saruti cu inima si sufletul in dorul de acasa, simteai cum te apasa din interior, gata sa dea navala afara mandria ca faci parte dintr-un popor atat de inzestrat de Domnul. Cu un glas al emotiilor ne venea sa srigam ca in gura mare: "Hei, oameni buni din lumea larga, priviti aici, aceasta este adevarata fata a Romaniei"! Privind exponatele, nu stiai ce sa admiri mai mult, migala cu care au fost cusute, sau frumusetea si imaginatia care sparg zagazurile timpului. Nu stiai cum e mai bine, sa-ti potrivesti pasii pentru a sari dintr-o zona geografica in alta, dintr-un prag al timpului la altul, alunecand in vremuri pierdute in vechime, sau sa te lasi sedus de un grai interior nascut din bogatia de croieli, de culori, de motive inspirate din mediul inconjurator. Imi placea sa le privesc tacand, ca sa le ascult si sa le simt fiorul vietii asa cum a fost prins in tesatura lor, capabil sa trezeasca in cutele mai adanci ale inimii acea chemare a locului-icoana la care ne inchinam numindu-l ACASA. Cat am stat acolo, a fost neintrerupt in noi un suflu de viata deosebit, o vibratie care ne scotea din platitudinea zilelor obisnuite.
Adunata aici, aceasta comoara de frumuseti, mi-a trimis gandul spre infrigurarile insurubate in noi la desprinderea de locurile dragi si cum cautam alinarea in cuibul cald a ceva ce poarta esenta romanismului, comori ale folclorului. Alaturi de muzica si fotografii, punem costumele populare, scumpatati multe primite de la bunii nostri, lucrate cu mainile si cu sufletul lor si pastrate cu sfintenie. Si cu aceeasi sfintenie au fost aduse aici pentru a le scoate la lumina din cand in cand, asemenea zilei de astazi. In graiul acestor vesminte, mie mi se parea ca aud ca fond muzical naiul lui Zamfir, clarinetul lui Farcas, tipuiturile osenilor, tulnicele fetelor din Capalna, cantecele pline de viata si cu vorbele rostite in graiul dulce moldovenesc. Mi se parea ca vad costumatia dragilor mei Calusari in dansul clocotitor barbatesc din Teleormanul meu natal sau din Oltenia. Auzeam graiul bihorenilor, al nanei Mariuta, gazda mea din pragul tineretelor mele valvorite, despre care am vorbit la aceasta intalnire, auzeam glasul osenilor, al sibienilor, oltenilor, moldovenilor... Aceste costume au avut puterea sa imi aminteasca si de alte lucruri maiestrite iesite din mainile care au imbodobit veacuri de-a randul locuintele romanilor, nu numai in interior, dar chiar incepand cu poarta de intrare in curte si mergand apoi spre realizarea bijuteriilor arhitectonice,vestitele biseici, devenite patrimoniu universal prin UNESCO.
Plecand acasa, m-a urmarit forta acestor piese vestimentare romanesti de a transmite o stare benefica si reconfortanta. Sunt piese inzestrate cu puterea de a strecura tainic o armonie interioara si o deosebita admiratie pentru neopritele ganduri izvoditoare de frumuseti inegalabile.
Elena BUICA
Toronto, Canada
16 iunie 2014
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page