Janet NICA
O anacronica
Ifigenie, cu obarsia in Aulida sau in Taulida, de pe vremea lui Eschil, Sofocle
si Euripide, dar pripasita la revista „Luceafarul de dimineata”, simte sadica
placere de a pune etichete, in functie de digestia sau indigestia sa cerebrala,
pe unele reviste care au „tupeul” de a iesi in lume, fara girul domniei sale.
O fiara musca
numai in masura in care este amenintata sau incoltita. Cand musca fara motiv, e
turbata. Ifigenia in „cestiune”, turbata de excesul talentului de a contesta,
consacrat de apartenenta la o uniune literara, musca anumite publicatii de
cultura care nu apar in ograda Uniunii Scriitorilor.
Dupa capsorul
batranei doamne, valoarea unei reviste tine de prezenta scriitorilor unsi de catre
Patriarhia Literaturii din Bucuresti. Un userist, egal valoare. Doi useristi,
valoare la patrat. Trei useristi, valoare la cub. Mai multi useristi, mai multa
valoare. Nema useristi, nema valoare! Culmea este ca si noi, in prostia noastra,
avem aceeasi parere. Cu cat pui mai multe „bunatati”, cu atat mai buna este prajitura.
Numai ca, Ifi-Geniu al nostru isi musca propria logica. Sa ne facem intelesi.
Cu ceva timp
in urma, Ifi-Geniu cel de ser-viciu la portile literaturii romane si de
pretutindeni, mereu, intruna si pururi fara viciu, a decretat ca revista
„Constelatii diamantine” este cea mai proasta revista pe care a rumegat-o, de
cand paste pe pasunile literaturii romane. Ca este mai ceva decat revista
„Urzica” de odinioara. Ca omagiul adus poetului national este sforaitor. Ca
publica tot felul de neaveniti! Prea bine, am zis. Dar, o revista nu poate fi
negata in totalitate. Poti sa negi un autor, doi-trei, poti nega un articol,
doua, trei-patru, dar o revista intreaga, mi se pare ca e deja un abuz pe care
ratiunea onesta nu-l suporta. S-ar anula, in felul acesta, dreptul la libera
exprimare!
Dupa
Ifi-Geniu, numai consacratii de busuiocul USR-ului au caderea de a vorbi, de a
face reviste, de a decreta valori si judecati de valoare. Numarand useristii
din „Constelatii diamantine”, am constatat ca fiecare editie s-a bucurat de
prezenta a cel putin zece scriitori ai Marii Uniuni. Si atunci? Ce sa intelegem?
Pentru Ifi-Geniu, nici confratii sai intru nemurire nu au valoare. In zborul
spre Parnas, ii faulteaza, fara jena, in propriul careu, le da la gioale, ziua
in amiaza mare. Nu-i este frica de cartonasul rosu pentru ca, acolo, sus,
cineva il iubeste peste poate.
Bine-a zis
cine-a zis despre gunoi si barna! Pana una-alta, barbatul ascuns sub fusta unei
femei nu are perspectiva „Constelatiilor diamantine”, nici nu are cum, ci doar
larga perspectiva ingusta a fustei. Daca tot isi oboseste ochii pe
frontispiciile altor reviste, sa si-i delecteze, macar, pe textele propriei
reviste, in care canta „CUCU’, din cauza „pierderii legaturii CU CUltura”.
Datele tehnice ale revistei ne faulteaza la tot pasul: mai intai „Prezentare
revista Luceafarul” (genial, nu?); in acelasi timp, aflam ca revista nu se mai
cheama „Luceafarul de dimineata”, ci „Luceafarul” (ingenioasa fenta, nu?); dupa
un dribling de mondiale, ne imbogatim cunostintele: revista - care dintre ele?
- este „saptamanal de literatura si arte”, iar pe frontispiciu vedem ca e
„lunar de cultura”. Asa, da! Un luceafar lunar, mai merge! In curand, se
marcheaza si golul care plutea in aer! Intrucat, aflam ca revista este „CU
Renume”! CURat murdar, coana Ifigenie, sau coane Ifi-Geniu! Acum se intelege de
ce unele reviste sunt proaste? Nu au nici „CUCUltura”, nici „CURenume”! Am zis!
Janet NICA
Craiova
21 iunie 2014