Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Citate noi de Ionut Caragea din ciclul „Sindromul nemuririi”, partea a IV-a, partea a V-a, partea a VI-a

 

*

Iubirea este precum puiul de pasare care paraseste cuibul inimii, incercind sa zboare peste orice prapastie cu aripile imaginare ale sufletului.

*

Adevaratul pictor al cuvintelor este acela care isi face autoportretul cu ochii inchisi pe pinza imaculata a sufletului.

*

Nu ai nevoie de aripi pentru a fi un inger si nici de alti ingeri pentru a-ti creste aripi.

*

Uneori ura este implozia dragostei, cind sufletul pe care l-ai trimis celui pe care-l iubesti se loveste de zidul indiferentei si se intoarce in vidul din tine.

*

Indiferenta este prapastia de netrecut intre oameni. Deasupra prapastiei, Dumnezeu incerca sa le smulga un zimbet, dansind cu razele soarelui si cu norii. Apoi tuna, fulgera si plinge in toate culorile curcubeului.

*

Oamenii alearga mereu dupa tot felul de fantome, fara sa tina cont ca umbra, fantoma mortii eterne, ii urmareste la tot pasul.

*

Moartea este unica religie a timpului. Toate semnele timpului sint rugaciuni catre intunecata doamna.

*

Degeaba vrem ca ceilalti sa ne inteleaga perfect si sa aiba o impresie cit mai buna despre noi, daca ii lasam sa citeasca numai anumite capitole, pagini sau citate din cartea vietii noastre. Oamenii se pot indragosti de noi, dar pentru a ne iubi cu adevarat trebuie sa ne cunoasca si sa ne accepte trecutul.

*

Dintre toti dascalii, durerea este cea mai darnica: da meditatii gratuite pentru toti cei care trec prin examenele necunoscute ale vietii.

*

Daca le spui unora adevarul, ii va durea cel mai tare. Acestia prefera mai degraba o minciuna. O vor folosi pe post de calmant, ajutindu-i "sa doarma" mai bine.

*

Sint oameni neimpliniti care vor sa fie cunoscuti si apreciati pe masura valorii pe care si-o atribuie singuri, pentru ca aceasta valoare iluzorie este singura care ii salveaza de ghilotina desperatiei. Problema este ca vorbele pe care le folosesc sint atit de lipsite de continut, incit ii fac sa devina eminamente ridicoli.

*

Unii oameni incearca sa para mai buni si mai inteligenti decit sint, scriind lucruri pe care nu le cred si nu au apucat sa le traiasca. Dar cit de tragica e soarta lor, cind cei pe care i-au ademenit intr-o relatie le intorc spatele si pleaca, aratindu-le, pe limba muta a despartirii, ca adevarata iubire nu poate fi cucerita doar de niste cuvinte frumoase.

*

Oamenii sint ferestre prin care putem privi gropile, drumurile sau cerul. Pe unele ferestre trebuie sa le inchidem, pe altele trebuie sa le deschidem larg pentru a adulmeca nemurirea.

*

Timpul - singurul care se poate razbuna si dupa ce il ucidem. Nu ne ramine decit sa-l domolim cu propriile noastre amintiri, trezindu-i un vag sentiment de melancolie.

*

Conversatiile in spatiul divinului din noi ne pot salva sufletul, dar nu sint un alibi pentru judecata superficiala a oamenilor.

*

Tot ce-a mai ramas intre noi este spatiul aceasta infinit: WorldWideWeb.Vinoacasa.Com

*

Oamenii care fug de singuratate, fug de sansa care li se ofera pentru a gasi raspunsul la intrebarile: cine sint? ce caut? unde trebuie sa ajung? ce ma face cu adevarat fericit? Vorbind la superlativ despre propriile sentimente sau folosind diverse trucuri care le scot in evidenta aspectul fizic, ei vor sa-i atraga pe altii care sa le ofere raspunsul la aceste intrebari. Putini sint cei care au gasit cele mai importante raspunsuri in singuratate, iar mai apoi au atras, ca niste magneti, prin frumusetea lor interioara, oameni de aceeasi valoare.

*

Omul este un bulgare de pamint cu suflet nemuritor, lovit de valurile timpului. Pamintul se erodeaza zi de zi, devine praf si pulbere, dar sufletul este eliberat in universul nemuririi lui.

*

Moartea asta muta ne adulmeca de cind incepe sa ne bata inima si ne hartuieste cu fiecare durere pentru a obtine, cu forta, notele recviemului universal. Nu se opreste din hartuirea ei decit in momentele de maxima tandrete, dar si atunci isi urmareste interesul pe termen lung, asteptind  noile note ale mostenitorilor. Cind recviemul universal va fi definitivat, sufletele nu vor mai cobori pe pamint, iar Dumnezeu va trebui sa compuna simfonia nemuritoare a creatiei.

*

Dumnezeu este sus, atit de sus incit cei care incearca sa-l gaseasca prin puterea mintii vor fi striviti de avalansa propriilor ginduri.

*

Timpul nu-i decit un angajat al nimicniciei care ridica resturile de pe strada sperantelor desarte si le depoziteaza in spatiul insalubru al mortii.

*

Asist, prin propria-mi durere, la debutul unui artist macabru. Durerea este pseudonimul mortii.

*

Ar trebui sa plingem cu lacrimi cenusii, sa aiba si ele culoarea amaraciunii noastre. Ce palida consolare sint norii negri care se aduna pe cerul fagaduintei. 

*

Daca gindurile noastre ar tine loc rugaciunilor, in biserici ar fi bineveniti doar copiii.

*

Un poet devine esential atunci cind ataca marile teme ale omenirii si scrie versuri care pot rezona oricind cu sentimentele celor care le citesc, chiar si atunci cind bruma mileniilor se va asterne peste contemporaneitate. Ridicindu-se deasupra propriei vieti prin forta launtrica creatoare, poetul devine un far luminos care cheama vasele ratacite din marea dezavuare inspre portul linistii sufletesti.

*

Singuratatea este arhitectul celor mai trainice vise. Cind se implinesc aceste vise, ii poti chema si pe ceilalti sa le admire, chiar daca multi vor incerca sa le darime cu pietrele propriei lor neputinte. Exista si vise frumoase care se implinesc in doi, acolo unde n-a existat niciodata minciuna si tradare.

*

Multi oameni ar vrea ca in schimbul durerilor care ii chinuiesc zi de zi, sa obtina ceea ce cred ca i-ar face mai fericiti. Dar pentru ca nimeni nu da doi bani pe acele dureri, ajung sa-si vinda sufletul pentru niste lucruri care, in scurt timp, ii vor chinui si mai tare.

*

Sintem dovada vie a nemuririi, dar si dovada vie a unei frici care ne impiedica sa traim nemurirea prin cel mai frumos sentiment: iubirea. Asadar, ne traim doar viata asta scurta, acordind valoare inestimabila lucrurilor care ne-au amagit in cel mai paradoxal mod posibil.

*

Nu am incredere in tinerii care scriu aforisme, fara ca acestia sa fi confirmat si fara sa fi aflat esenta in alte genuri literare, mai ales in poezie. In spatele cuvintelor pline de emfaza se ascunde multa ipocrizie, multa dorinta de afirmare si foarte putina intelepciune. Ei scriu cu cartile altora pe masa, nu cu cartea propriei lor vieti.

*

Cioran spunea ca "prin orice lacrima ne priveste Dumnezeu." As exclude, totusi, "lacrimile de crocodil".

*

Costumul de haine iti poate masca perfect suferintele, atita timp cit stai drept, in picioare, si nu schitezi nici un gest. Atunci cind incepe sa se ingusteze unghiul dintre pozitia verticala si cea orizontala, doar zimbetul si amintirile frumoase pe care le povestesti altora iti mai pot masca suferintele. Costumul de haine te asteapta oricum in debara, pentru ultima prezentare de moda: rigor mortis.

*

Fericirea din viata extrauterina este inertia fericirii pe care o traim in pintecul mamei. Din pacate, de cele mai multe ori, fericirea noastra se estompeaza prea repede, fiind supusa actiunii unor forte exterioare pe care ne chinuim inutil sa le intelegem.

*

La poarta nemuririi se sinucide blind iluzia vietii.

*

Deseori, dorinta noastra de a fi acceptati de ceilalti este mai mare decit dorinta de a face lucruri importante si originale. Si cum nu avem cu ce sa-i surprindem pe ceilalti, ajungem sa tinem discursuri patetice, condamnindu-i pe aceia care nu apreciaza sinceritatea si conversatiile despre starea vremii...

*

Plingem in templul singuratatii noastre, otravindu-ne, cu lacrimi de dor, fintina tineretii vesnice. 

*

Cred ca unii oameni s-ar multumi si cu un paradis in care ploile toamnei si caderea frunzelor sa fie fara de sfirsit.

*

Nu-i asa ca, dupa ce l-ai facut fericit pe omul simplu, zimbetul lui s-a ancorat definitiv in pacea adinca a sufletului tau?

*

Focul inimii il mai stingi cu lacrimi, dar potopul lacrimilor cu ce il mai opresti? Nu poti decit sa astepti pe arca propriei singuratati, impreuna cu gindurile tale, pina cind ti se va da sansa unui nou inceput…

*

Cum poti sa-l gasesti pe acela care te iubeste in taina, fara ca tu sa stii, atita vreme cit stai ghemuit intr-un loc, cu vocea inabusita, sub aripa rece a singuratatii?

*

Daca ai citit o singura carte si crezi tot ce scrie in ea, esti mai prost decit erai inainte. Daca ai citit mai multe carti si crezi tot ce scrie in ele, esti mai nebun decit erai inainte.

*

Ochii, oglinda sufletului? Nimic mai fals. Sufletul (se) priveste prin fereastra inimii, ochii sint doar ca niste vitralii decorative in care se reflecta splendida naivitate a oamenilor.

*

Daca faci alergie la prostie, de ce tratezi cu sudoarea celor pe care ii dispretuiesti? Fii bun si trateaza-te cu singuratate!

*

Dumnezeu ne este martor atit in dialogul cu ceilalti, cit si in dialogul cu noi insine. Insa, de cele mai multe ori, in dialogul cu ceilalti il folosim pe Dumnezeu ca simplu pretext, iar in dialogul cu noi insine il folosim doar pentru a decora interiorul fricii noastre cea de toate zilele.

*

De multe ori, iubirea este iluzia unei flori careia i-am smuls toate petalele, cu propriile noastre ginduri negative, cind ea, de fapt, nici macar nu imbobocise.

*

Pentru narcomanul egolatru care se drogheaza prin intermediul sadomasochismului, transcendenta este doar o iluzie.

*

Ne depasim limitele doar atunci cind visam. Numai atunci nu ne apartinem, fiind parte a unui univers pe care nu simtim nevoia sa-l intelegem.

*

Lacrimile cad, dar nu-ti pierzi speranta. Apoi zimbesti si cuceresti oamenii si inaltul cerului. Si totusi exista o lacrima si un zimbet cu care intri in mormint.

*

Sintem oameni, fiinte superioare, iar ranile din lupta cu viata ne pot ajuta sa vedem in toate directiile. Dar cei mai multi nu cred asta si prefera sa poarte ochelari de cal.

*

Si pesimistul este generos. El are un „dar” pe care il imparte tuturor optimistilor.

*

Omul este o scinteie prinsa intre doua umbre: umbra celui ce este si umbra celui care-a fost cindva.

*

O opera poetica betonata de metafore s-ar narui fara scheletul de rezistenta al muzei.

*

Lumina zilelor este o metafora a nemuririi pusa intre ghilimelele intunericului.

*

Amintirile iubirii sint precum cenusile. Sint cenusi sub care focul inca mai mocneste, sint cenusi pe care le raspindeste vintul sau le depun ploile, fertilizind alte paminturi.

*

Poetul are un singur profesor care-i preda toate materiile la scoala vietii. Oricit de bine ar invata, oricit de bine ar scrie, nu-si poate depasi profesorul. Uneori ii inteleg certurile cu profesorul sau, chiar daca nu-i folosesc la nimic...

*

Omul care bate pasul pe loc isi adinceste groapa.

*

Cartea unui poet este ca lacul unui munte de om cu izvor de inspiratie. Cativa cititori pescuiesc sensuri si metafore pentru cina cea de taina cu sufletul lor, citiva se scalda, revigorindu-se, iar cei mai multi merg pe marginea lacului, multumindu-se cu imaginea si mirosul proaspat al copertilor.

*

Si oamenii slabi de fire isi pun intrebari, dar sint intrebari convenabile, care le permit sa ramina protejati de zidurile unui castel de minciuni si iluzii. Un om puternic isi pune cele mai grele intrebari si, chiar daca nu gaseste imediat raspunsul la problemele sale, incearca sa si-l apropie prin fapte virtuoase.

*

Poetul este un Icar cu aripi de cuvinte, care incearca sa evadeze din labirintul gindurilor suferinde.

*

Cu frunzele pomul iti sopteste, cu florile te asculta, cu trunchiul te iubeste si cu radacina iti arata statornicia. Sadeste un pom si natura iti va demonstra cit de mult te iubeste.

*

Tastatura denatureaza istoria insingerata a condeiului si a foii de hirtie. Scriitorul paseste pe un drum al Golgotei pavat de o suta si ceva de taste.

*

Exista doua tipuri de morminte: unele pe care le purtam in noi toata viata si altele care ne poarta in ele toata viata de apoi.

*

In singuratate este mai greu sa rezolvi crimele imperfecte ale timpului. Esti doar tu impotriva uitarii.

*

In fiecare om se afla un David si un Goliat. David invinge cind capata curaj si ocheste punctul sensibil al lui Goliat. Goliat invinge cind il intimideaza pe David si il constringe sa arunce cu pietre in ceilalti oameni din jur. 

*

 

Ionut Caragea este unul dintre cei 20 de autori publicati in Antologia aforismului romanesc contemporan (Editura Genesi, Torino, 2013). In iunie 2012, Ionut Caragea cistiga premiul de creativitate la concursul international "Naji Naaman" cu aforisme din volumul "Dictionarul suferintei”, traduse in limba franceza de Prof. Univ. Dr. Constantin Frosin.

 

Biografia autorului :

 

www.ionutcaragea.ro

http://usriasi.ro/2013/06/06/caragea-ionut/

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page