Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

DESTINATIE: ROMÂNIA/ Sala Unirii din Alba Iulia poate fi comparata, prin simbolurile ei, cu Capitoliul SUA


Sala Unirii din Alba Iulia, cladirea in care la 1 Decembrie 1918 a fost proclamata Unirea Transilvaniei cu Romania si in care sunt expuse Documentele Unirii, poate fi comparata, prin simbolurile ei, cu Capitoliul Statelor Unite ale Americii, considera directorul general adjunct al Muzeului National al Unirii (MNU), Constantin Inel.
 Foto: (c) Angelo BREZOIANU / AGERPRES ARHIVA
"Sala Unirii este un templu national. Este locul unde Romania moderna se naste. Facand o comparatie, putem spune ca este ca si Capitoliul SUA. Asa cum au americanii Sala Capitoliului, asa avem noi, in Romania, Sala Unirii. Este locul unde se pot vedea documentele originale, legate in sase volume, care au stat la baza semnarii Declaratiei Marii Adunari Nationale de la 1 Decembrie 1918", a declarat, pentru AGERPRES, Constantin Inel.
Acesta este de parere ca importanta si sacralitatea acestui loc trebuie sa fie consacrate si de catre autoritatile din ziua de astazi, importanta care sa fie materializata printr-o sustinere la nivel national in vederea renovarii cladirii.
"Cred ca este o datorie nationala si ar fi o masura de urgenta nationala ca acest loc simbolic, Sala Unirii, sa fie restaurat si renovat pana cel mai tarziu la implinirea celor 100 de ani de la Marea Unire (2018 — n.r.)", a spus directorul general adjunct al MNU Alba Iulia.
Ultima modificare a Salii a avut loc dupa 1989, cand a fost schimbata pictura de pe cele doua nise, pictura care, spera reprezentantii muzeului, sa fie inlocuita cat de curand, iar intreaga cladire sa intre intr-un proces de restaurare si reabilitare.
Fiind monument de categoria A, Sala Unirii, care face parte din complexul MNU, poate fi restaurata doar dupa obtinerea avizelor necesare, reprezentantii muzeului, impreuna cu cei ai Consiliului Judetean Alba, in subordinea caruia se afla, urmand sa elaboreze un proiect in acest sens.
Directorul general al MNU, Gabriel Rustoiu, a mentionat, pentru AGERPRES, ca a fost descoperita in depozitele muzeului pictura pe panza, cu Galeria Voievozilor, realizata in urma cu aproape o suta de ani de un pictor francez si care, spune acesta, ar trebui repusa la locul sau.
Imobilul Salii Unirii a fost ridicat intre 1898 si 1900, pe locul in care a functionat o ospatarie, pentru a servi ca si cazinou pentru militarii din armata austro-ungara stationati in garnizoana cetatii din Alba Iulia. Cladirea era cunoscuta ca si Cazina Militara, fiind locul in care se tineau serbari si baluri.
A fost aleasa ca si loc in care sa se intruneasca in 1 Decembrie 1918 cei 1.228 de delegati fiindca era cea mai mare cladire din Alba Iulia care putea gazdui un asemenea numar de oameni.
Sala Unirii a gazduit si banchetele oficiale date cu ocazia Incoronarii la 15 octombrie 1922, Serbarilor Unirii din 20 mai 1929 si a dezvelirii Obeliscului lui Horea, Closca si Crisan la 14 octombrie 1937.
Dupa Marea Unire, tinandu-se cont de importanta simbolica extrem de mare pe care a obtinut-o edificiul dupa acest act istoric, cladirea a fost modificata. Astfel, in 1921-1922, a fost modificat interiorul, s-au construit cele doua nise — nisa sudica si cea nordica, pe frescele carora a fost amplasata o pictura pe panza.
Tot atunci a fost modificata si intrarea in cladire, sub forma unui arc de triumf. Pe frontispiciul ei este o inscriptie in limba latina, redactata de catre Nicolae Iorga, prin care se consemneaza importanta locatiei si a actului din 1918.
Dupa 1948, Sala Unirii a intrat intr-o perioada de uitare, acordandu-i-se din nou importanta dupa instaurarea regimului Ceausescu si a politicii nationaliste dusa de acesta, a declarat purtatorul de cuvant al MNU, Liviu Zgarciu.
Cu ocazia Semicentenarului Unirii, in 1968, cladirea este din nou modificata. Pictura pe panza este inlocuita cu o pictura murala, direct pe zid, printre cei trei autori fiind si Horea Piliuta. Pictura, extrem de reusita, a fost inlocuita de cea realizata in urma cu peste doua decenii si care va fi schimbata cat de curand, a mentionat Liviu Zgarciu.
Cele mai recente interventii au avut loc dupa 1989, cand deasupra semineelor a fost asezata stema actuala a Romaniei, iar pe peretele vestic al Salii au fost fixate patru placi de marmura in care erau consemnate actele Unirii, respectiv textele Rezolutiei Unirii si a Legii pentru Unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei, Satmarului si Maramuresului cu Romania, votata la 29 decembrie 1919 de catre Parlamentul tarii. Tot atunci este montata pardoseala de marmura alba, respectiv marmura rosie pe pereti.
De asemenea, in sala interioara au fost amplasate busturile Regilor Ferdinand si Maria, creatie a scuptorului Vlad Ciobanu.
Sala Unirii adaposteste o expozitie permanenta consacrata momentului 1918, piesele expuse fiind de o valoare deosebita.
Institutia detine importanta colectie de Documente ale Unirii, aproape 6.000 de acte originale, clasate in categoria Tezaur a Patrimoniului Cultural National al Romaniei, care au fost donate in anul 1929, cu ocazia implinirii a 10 ani de la Marea Unire, de Asociatia ASTRA. Intre ele se gasesc si celebrele credentionale, cu numele celor 1.228 de delegati de pe tot cuprinsul Transilvaniei prezenti la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia.
"Documentele Unirii" reprezinta cea mai mare si mai valoroasa colectie de documente ale Unirii Transilvaniei cu Romania, de la 1 Decembrie 1918.
Colectia de documente poate fi si accesata de catre publicul larg. In urma unui indelungat proces de prelucrare, realizat de restauratorii Alexandru ?tirban si Maria Zgarciu, "Documentele Unirii" au fost introduse in circuitul expozitional al Salii Unirii. Astfel, accesul la ele este facilitat si publicului larg, nu numai specialistilor, prin intermediul unui infochiosc, care permite rasfoirea lor, pagina cu pagina.
Important obiectiv turistic, cladirea gazduieste din 1998 si o expozitie etnografica.
Impresionanta este atat colectia de icoane, cum ar fi cele realizate de pictorii din familia Poenarilor, de la Laz — Savu, Simion, Ilie I, Partenie, Ilie II, Aron si Maria Deac Poenaru, cat si cea de textile, extrem de vasta. Printre piesele expuse se afla un cojoc sasesc din 1896, un cojoc femeiesc din 1882, un pieptar barbatesc din 1891 si o camasa barbateasca din 1890.
Impresionanta este si colectia de cruci de lemn pictate, care cuprinde exemplare datate 1780, 1803, 1857, 1863 etc.
Accesul in Sala Unirii din Alba Iulia, simbol al unitatii nationale a poporului roman, este gratuit de anul trecut, cand, la initiativa autoritatilor judetene in subordinea carora se afla muzeul, a fost eliminata taxa care trebuia platita pentru vizitarea cladirii.
"Cred ca fiecare om, fie el roman sau strain, care vrea sa vizite Sala Unirii si sa cunoasca cea mai importanta pagina din istoria noastra nationala, trebuie sa o poata face fara a plati o taxa. Aducem, astfel, un omagiu inaintasilor nostri si luptei lor pentru faurirea Romaniei moderne, punand mai bine in valoare patrimoniul cultural si tezaurul istoric national", a declarat, atunci cand a fost luata decizia eliminarii taxei, presedintele CJ Alba, Ion Dumitrel.
Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia, convocata pentru data de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, a fost considerata de contemporani decisiva pentru "unitatea nationala a tuturor romanilor".
Pe langa cei 1.228 de delegati, la Alba Iulia au venit, dupa cum mentioneaza contemporanii, peste 100.000 de romani din toate colturile Transilvaniei: "cat cuprindea ochiul numai om si om in continua miscare, producand un vuiet de parc-ar fi fost talazurile marii in vreme de furtuna".
In timp ce pe campul lui Horea, multimea astepta cu infrigurare, in sala cazinei ofiterilor din Alba Iulia delegatii se adunasera.
Lucrarile sedintei au inceput la ora 10,30.
Dintr-un colt al salii izbucneste cu energie vechiul cantec patriotic "Pe-al nostru steag e scris unire". Intreaga asistenta il canta cu o insufletire deosebita. El este practic lozinca sub care se va desfasura intreaga zi. Rand pe rand, isi fac aparitia membrii Consiliului National Roman Central primiti cu ropote de aplauze. Ultimul soseste George Pop de Basesti — presedintele CNRC, ultimul in viata dintre memorandisti.
In sala se aflau 680 de delegati alesi in cele 130 de circumscriptii electorale ale Transilvaniei, Banatului, Crisanei, Maramuresului si Satmarului. Alaturi de ei participau reprezentantii episcopiilor romanesti, societatilor culturale, institutelor de invatamant superior si scolilor medii, reuniunilor invatatoresti, reuniunilor de meseriasi si femei, delegatii Partidului Social Democrat Roman, garzilor nationale si ai societatilor studentesti. In total, 1.228 de delegati.
In discursul sau, George Pop de Basesti a amintit marile momente ale luptei nationale a romanilor conchizand: "Vrem sa zdrobim lanturile robiei noastre sufletesti prin realizarea marelui vis al lui Mihai Viteazul: Unirea tuturor celor de o limba si de o lege, intr-un singur si nedespartit stat romanesc".
A urmat la cuvant Vasile Goldis care a spus: "Natiunile trebuiesc eliberate. Intre aceste natiuni se afla si natiunea romana din Ungaria, Banat, Transilvania. Dreptul natiunii romane de a fi eliberata il recunoaste lumea intreaga, il recunosc acum si dusmanii nostri de veacuri. Dar, odata scapata din robie, ea alearga in bratele dulcei sale mame. Nimic mai firesc in lumea aceasta. Libertatea acestei natiuni inseamna: Unirea ei cu ?ara Romaneasca".
In finalul discursului sau, Vasile Goldis a dat citire textului Rezolutiei Marii Adunari Nationale:
"I. Adunarea Nationala a tuturor romanilor din Transilvania, Banat si ?ara Ungureasca adunati prin reprezentantii lor indreptatiti la Alba Iulia in ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decreteaza unirea acestor romani si a tuturor teritoriilor locuite de dansii cu Romania. Adunarea Nationala proclama indeosebi dreptul inalienabil al natiunii romane la intreg Banatul, cuprins intre raurile Mures, Tisa si Dunare.
II. Adunarea Nationala rezerva teritoriilor sus-indicate autonomie provizorie pana la intrunirea Constituantei aleasa pe baza votului universal.
III. In legatura cu aceasta, ca principii fundamentale la alcatuirea noului stat roman, Adunarea Nationala proclama urmatoarele:
1. Deplina libertate nationala pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra si judeca in limba sa proprie prin indivizi din sanul sau si fiecare popor va primi drept de reprezentare in corpurile legiuitoare si la guvernarea tarii in proportie cu numarul indivizilor ce-l alcatuiesc.
2. Egala indreptatire si deplina libertate confesionala pentru toate confesiunile din stat.
3. Infaptuirea desavarsita a unui regim curat democratic pe toate taramurile vietii publice. Votul obstesc, direct, egal, secret, pe comune, in mod proportional, pentru ambe sexe, in varsta de 21 ani la reprezentarea in comune, judete ori parlament.
4. Desavarsita libertate de presa, asociere si intrunire, libera propaganda a tuturor gandurilor omenesti.
5. Reforma agrara radicala. Se va face conscrierea tuturor proprietatilor, in special a proprietatilor mari. In baza acestei conscrieri, desfiintand fidei-comisele si in temeiul dreptului de a micsora dupa trebuinta latifundiile, i se va face posibil taranului sa-si creeze o proprietate (arator, pasune, padure) cel putin atat cat o sa poata munci el si familia lui. Principiul conducator al acestei politici agrare e, pe de o parte, promovarea nivelarii sociale, pe de alta parte, potentarea productiunii.
6. Muncitorimii industriale i se asigura aceleasi drepturi si avantagii, care sunt legiferate in cele mai avansate state industriale din Apus.

IV. Adunarea Nationala da expresie dorintei sale, ca congresul de pace sa infaptuiasca comuniunea natiunilor libere in asa chip, ca dreptatea si libertatea sa fie asigurate pentru toate natiunile mari si mici, deopotriva, iar in viitor sa se elimine razboiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internationale.
V. Romanii adunati in aceasta Adunare Nationala saluta pe fratii lor din Bucovina scapati din jugul Monarhiei austro-ungare si uniti cu tara-mama Romania.
VI. Adunarea Nationala saluta cu iubire si entuziasm liberarea natiunilor subjugate pana aici in Monarhia austro-ungara, anume natiunile: cehoslovaca, austro-germana, iugoslava, polona si ruteana si hotaraste ca acest salut al sau sa se aduca la cunostinta tuturor acestor natiuni.
VII. Adunarea Nationala cu smerenie se inchina inaintea memoriei acelor bravi romani, care in acest razboi si-au varsat sangele pentru infaptuirea idealului nostru, murind pentru libertatea si unitatea natiunii romane.
VIII. Adunarea Nationala da expresiune multumitei si admiratiunei sale tuturor Puterilor Aliate, care prin stralucitele lupte purtate cu cerbicie impotriva unui dusman pregatit de multe decenii pentru razboi au scapat civilizatiunea de ghiarele barbariei.
IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor natiunii romane din Transilvania, Banat si ?ara Ungureasca, Adunarea Nationala hotaraste instituirea unui Mare Sfat National Roman, care va avea toata indreptatirea sa reprezinte natiunea romana oricand si pretutindeni fata de toate natiunile lumii si sa ia toate dispozitiunile pe care le va afla necesare in interesul natiunii".
Votata, intr-o atmosfera de un entuziasm de nedescris in cuvinte, Rezolutia a devenit, astfel, documentul istoric prin care se infaptuia visul de veacuri al poporului roman: Romania Mare.
Pentru ca multimea sa poata fi informata simultan de hotararea luata s-au inaltat, ca si la 1848, in cele patru puncte cardinale ale platoului lui Horea, patru tribune. De aici au vorbit multimii liderii miscarii nationale.
"In ziua aceasta poporul roman din tot cuprinsul plaiurilor de dincoace de Carpati si-a rostit vointa nestramutata de a se uni cu fratii lui de un sange din Romania. Prin aceasta rostire inteleapta unitatea neamului nostru e desavarsita. Dacia lui Traian si Romania unita pe timp scurt de Mihai Viteazul si-a luat fiinta pentru toate timpurile cat va trai neamul romanesc pe pamant", scria ziarul "Libertatea".
La 11/24 decembrie 1918, regele Ferdinand emite Decretul-lege de unire a Transilvaniei cu vechea Romanie.
In 1990, la 27 iulie, Parlamentul Romaniei hotaraste ca ziua de 1 Decembrie sa devina Ziua Nationala a Romaniei. Primul 1 Decembrie ca zi nationala a fost marcat la Alba Iulia, la 1 decembrie 1990.
AGERPRES/(A, AS — autor: Marinela Brumar, editor: Cristian Anghelache)
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page