Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Radacinile românesti ale noului stat pe harta lumii: Novorosia

 
Multa lume crede ca noile republici reunite si independente Donetk si Lugansk, in noul stat Novorosia sunt consecinte ale crizei ucrainene. Novorosia nu este un stat nou pe harta lumii, ci o gubernie autonoma, de fapt o marca de granita a Imperiului Rus de la sfarsitul secolului XVIII, rasarita in urma luptelor de eliberare de sub ocupatia turceasca si tatareasca. Apoi Novorosia s-a extins la sud-vest pana la Cherson, actuala Odessa. Lumea nu cunoaste radacinile romanesti ale statului Novorosia, care s-a format peste o puternica comunitate medievala romaneasca. Populatia romana era recunoscuta de cronicarii timpului, varegi, slavi sau bizanini ca boholoveni sau vlahi in feudalismul timpuriu. Populatia autohtona a cunoscut valuri de migratori in nordul Marii Negre. Romanii erau mentionati de aventurierii varegi pe inscriptiile lor runice din insula Gotland, in sec. IX. Boholoveni stapaneau provinciile Podolia, Volania, Kiev si partea nordica a Basarabiei, pe cand partea sudica a Basarabiei si zona transnistreana limitrofa era sub stapanirea vlahilor numiti brodnici. Brodnicii, sub conducerea voievodului Ploscanea, participa la batalia de la raul Kalka (1223), unde mongolii ii strivesc pe rusi, brodnicii luptand in aripa stanga alaturi de mongolii condusi de Tsukir Han si Teshi Han. Romanii erau majoritari in zona Nistru, Bug, Cherson pana la Nipru. Initial Kievul a fost o asezare locuita de vlahi in evul mediu timpuriu. Teodor Burada, folclorist roman ce a calatorit mult in Transnistria, in a doua jumatate a secolului XIX, culegand folclor si identificand multe sate romanesti inclusiv pe valea Bugului, asa cum mentioneaza in cele doua lucrari ale sale „O calatorie in satele Moldovenesti din gubernia Cherson” (1882) si „O calatorie la Romanii din gubernia Kamenitz-Podolsk” (1884), lasand o multime de observatii asupra obiceiurilor, portului, limbii acestora, remarcand unitatea sufleteasca a acestora cu romanii basarabeni, transilvaneni sau din Romania. In evul mediu, domnitorii Moldovei controlau reginea transnistreana. Ion Voda cel Cumplit vorbeste de Tara Moldovei de dincolo de Nistru. La 10 mai 1574, da un hristov prin care il improprietarea pe Ion Golia, marele logofat al Moldovei, cu mosii dincolo de Nistru, la gura Iahurlucului si mai sus de Orhei, la capul Pesterei, inclusiv loc de patru mori. Acest lucru nu putea fi realizat decat daca domnul moldovean chiar stapanea acele locuri. Exista numeroase documente ulterioare care confirma stapanirea tinuturilor de pe peste Nistru. Tot asa, la 4 august 1588, Petru Voievod confirma printr-un hrisov impartirea mosiilor intre jupaneasa lui Golia si a lui Eremia parcalabul pe Raut, jumatate din satul Oxintia, o moara la Mihailasa etc. La 11 august 1593, Ieremia Movila reinnoieste un hristov de pe vremea lui Ion Voda referitor la aceleasi mosii, iar in 1602 boieri moldoveni vorbesc de neamurile de dincolo de Nistru. Mai mult, trebuie amintita stapanirea cetatii Lerici a genovezilor, de la limanul Niprului, ocupata de moldovenii lui Petru Aron la 1454 si detinuta de stefan cel Mare pana la 1475. Secolul XVIII cuprinde mult mai multe documente si acte de vanzare, danii ale mosiilor de peste Nistru. stefan Bathory intr-o scrisoare catre inalta Poarta arata ca intinderile dintre Bug si Nipru erau populate cu o adunatura de oameni compusa din poloni litvani, moscali si romani. Cazacii sunt stransi dintre moscali si romani. Prin denumirea de cazac, tatarii intelegeau vagabond. Hatmanul lor Dumitru Visnovietchi se cobora dintr-o sora a lui P.Rares. A pretins si scaunul Moldovei. Dupa Ioan Voda cel Cumplit, cazacii vor navali in Moldova de mai multe ori aducand cu ei ,,Domnisori”, fii adevarati sau inchipuiti de dincolo de Nistru ai domnilor de odinioara ai Moldovei. Mai mult, Nicoara Potcoava este cel mai bun exemplu al existentei luptatorilor cazaci moldoveni intre Bug si Nipru care aspira la tronul Moldovei si care a fost evidentiat intr-o elocventa nuvela de Mihai Sadoveanu.

In secolul XVII domnitorul Gheorghe Duca Voda era stapan nu numai peste Moldova, ci si peste Transnistria si teritoriile de la Bug pana la Nipru. Stapanirea sa a fost recunoscuta de sultan pana la Nipru, devenind si administrator al acestei parti din Ucraina. Acesta colonizeaza cu romani intinsele teritorii devastate de razboi, adaugand un nou val de viata romaneasca celei existente, dar rarefiate, si introduce o seama de reforme pentru a ajuta revenirea vietii economice, prin privilegiile date din capitala Ucrainei romanesti, Nemirova (Nimirov, pe Bug), la 20 noiembrie 1681. Duca numeste comandanti romani ai regiunii de dincolo de Nistru si construieste cetatea Kanev pe Nipru. Pe langa hotarul etnic, este impins si hotarul politic mult dincolo de Nistru. Dupa el, au mai detinut conducerea Ucrainei si stefan Movila, Dimitrie Cantacuzino si Ene Draghici. Viata in Ucraina romaneasca ce cuprindea teritoriul dintre Nistru, Nipru, Camenca (la nord) si marea Neagra (la sud) era identica cu cea a romanilor din Moldova, documentele fiind redactate in limba romana si acolo domnind „jus valahicum”, legea romana. Teritoriul era impartit administrativ in doua, de la Nistru la Bug si de la Bug la Nipru. Hatmanul cazac de la stanga Niprului face pasi si mai importanti catre Rusia, si ea ingrijorata. Dupa alianta lui Dimitrie Cantemir cu Petru cel Mare la Iasi, zona dintre Nistru si Nipru intra treptat si sigur in sfera de influenta ruseasca, nascandu-se o noua identitate, care azi formeaza satul Novorosia. Cu toate acestea, la 1812 Odessa era un oras majoritar cu populatie romaneasca. Despre destinul romanilor de la est de Nistru a scris in 1942 sociologul Anton Golopentia o excelenta carte „Romanii de la este de Bug” pentru care sovieticii nu l-au iertat, ucigandu-l in bataie la Jilava – 1951. Golopentia a facut cercetari sociologice pe teren si a ramas uimit de numarul mare al romanilor din satele din zona Niprului si Donetk in timpul razboiului, care nu au pierit in urma bolsevizarii staliniste. El propunea de-bolsevizarea prin cultura si alimentatie. Muzicologul Constantin Brailoiu a inregistrat cantece romanesti la fel ca in Ardeal, in sate din jurul orasului Donetk eliberat de trupele romano-germane in 1942. Dupa razboi Constantin Brailoiu a fugit in Elvetia sa scape de furia sovieticilor, unde se pensioneaza ca profesor al Universitatii din Geneva. Interesant ca originile si radacinile etnice ale Novorosiei, un stat tanar pe harta lumii Europei sunt romanesti. Aceasta istorie ocultata de comunism si de statul ucrainean ar trebui revelata ca o punte de apropiere si cunoastere intre romani si populatiile slave de la est de Bug.

Ionut Tene
Bibliografie:

N. P. Smochina, Moldova Noua, Revista de studii si cercetari transnistrene, an VI, 1941

stefan Ciobanu, Unirea Basarbiei, Editura Alfa, Iasi, 2001

Pantelimon Halipa, Anatolie Moraru – Testament pentru urmasi, Editura Hyperion, Chisinau, 1991

Vasile Harea, Basarabia pe drumul unirii, editura Eminescu, 1995

Alexandru Boldur, Imperialismul sovietic si Romania, Editura Militara, Bucuresti, 2000

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page