Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

ROMANI IN LUME - REPORTAJ DE EuGEN EVU

O fiica a Hunedoarei in Suedia

Dialog Marinela Bilavu Halvarsson – Eugen Evu

 

Eugen Evu: Draga Marinela, am fost colegi la o Casa de cultura performanta, tu fiind coregraf  cu o rara vocatie, formata in scoala clujeana. Paradoxal, odata cu schimarea de regim si tot ce a urmat, ai fost inspirata si ai plecat intr-o lume unde democratia este istorica si reala, urmand – sunt convins – un destin. Dar si asumandu-ti-l. Stii ca te admir. Aceasta carte a mea este un fel de caleidoscop – de fapt publicistica culturala, dar intretesuta cu idei si oameni, o carte de seminar, a dialogului si a marturiei. Memorie a unei sume de prieteni - ce se vrea memorie a unor generatii artistice care interfereaza. Mi-am dorit tare mult sa stim cum au umblat sub alte stele acei dintre noi care au plecat ducand cu ei si amintiri, chipuri, sentimente sau uitari  de aici. Ce iti amintesti  de aici, fie cu neplacere?

 M.B. Halvarsson: Ca in  toata lumea, comunismul-socialismul a facut ca o mare parte din arta sa fie contaminata. In ceea ce ma priveste, coregraf si balerina fiind, trebuia sa-mi aleg cu grija speciala, tu stii bine, tema dansului pentru a putea fi acceptata si pusa in scena (tip dans tematic de exemplu) dar pana si la dansul modern a fost o perioada unde mi se cerea ca fetele sa aibe fuste in loc de pantaloni, asta limitandu-mi bineinteles stilul miscarilor sau pur si simplu obligand la un alt tip de coregrafie decat, hai sa spunem, muzica mi-o inspira.

Si mai sunt multe alte detalii de natura asta care au facut parte din munca noastra de "metodisti culturali”, constrangeri pe care trebuia sa le eviti cat se poate de diplomat, apeland mereu la subrefugii, ori sacrificand pentru ca totusi sa faci arta si nu surogat de tip coreeean – cum a fost "Cantarea Romaniei" in "viziunea" activistilor ce  ne "vegheau" considerandu-ne marfa propagandistica de lux. Atunci aveam senzatia aceea frustranta ca fac ceva  fara placerea artei, ceva ce mecanicizeaza sufletul, ceva ce te sufoca, asa ca ne sileam sa dam un invelis artitic de fapt unor deliranti politruci  care transformau  pana si coprul uman in draperii, cortine cu lozinci sau inscriptii pe stadioane. Acest absurd mi-l amintesc asa cum a fost: absurd.

 E.E.  Ce iti amintesti cu nostalgii?

M.B.H. Inca am puternice sentimente pentru inceputul meu de cariera coregrafica la Casa de cultura; o fata de 18 ani plina de entuziasm si dornica de implinire artistica si a vietii, visatoare, care a avut sansa sa lucreze alaturi de o echipa foarte buna. Nostalgia timpurilor de atunci consta in legatura trainica, prietenoasa, foarte empatica si cumva boema care s-a format intre noi colegii. Ne ajutam reciproc, fara rezerve, si acordam o groaza din timpul nostru liber fara sa clipim si totul il faceam cu mare placere si pasiune, de aceea si copiii sau tinerii care veneau la activitatile noastre erau stigmatizati de aceeasi pasiune. Ii "magnetizam" si se cizelau pe fondul afectiv si o intuitie anume, ca in zona artei noastre, de fapt, era un refugiu fata de ce se intampla peste tot cu "massificarea". Astfel se si explica cum multi dintre ei si-au facut acolo incepand,  un viitor in aceasta bransa, dar si literatura, arte, jurnalism, cinema. Au inceput acolo, apoi s-au specializat prin facultati si multi chiar s-au afirmat in occident, dupa 1990, devenind la randul lor profesionisti, inclusiv profesori universitari, sau instructori, dansatori, actori, scriitori  s.a.m. d.

 E. E.  Ce ai simtit in fata unei culturi total diferite si te tip nordic?

M.B.H. Din scoala – liceul de arte clujean, - nu imi prea amintesc sa fi invatat prea mult despre Scandinavia, aminteau doar despre vikingi, dar totul parea foarte departe si...., mitologic. Ajunsa aici, am avut ocazia sa vad pietre cu inscriptii morminte, monumente, cetati, toate vorbind despre o alta istorie, care m-a fascinat si am devenit interesata sa vad cat se poate de mult, sa aflu cat se poate de mult pentru a cunoaste acest popor mai bine. Cum spune un proverb: "cunosti trecutul, atunci poti cunoaste viitorul". Este impresionant sa vezi cat de mult s-au extins in Europa si nu numai. De asemeni, am putut vedea ce inseamna sa nu fi avut loc lupte in cel de-al doilea razboi mondial, pe teritoriul tarii. De aici, poate, un loc special in istorie si un tip de civilizatie greu definibil comparativ european, dar cu standard recunoscut inalt.

In Suedia au fost o multime de mari savanti care au dus faima tarii. Dar raportul dintre patrimoniul lor cultural si istoria lor este altul decat in spatiul nostru de valtoare, de stigmat, de rascurci si rasuciri. Nordul pare mai bland cu cei de sub cerul lui. Am cautat sa-mi fac o cultura medie spre a intelege si a ma integra cultural si habitual, inclusiv fiica mea scolarizata aici.

 E.E.Cum sunt suedezii in folclor?

M.B.H. Suedezii nu au un folclor atat de bogat ca al nostru, in schimb au cateva traditii ramase inca, cu "motiv" religios. Dar stii bine ce mitologie fascinanta au ! E in substrat un trunchi foarte viu, din care s-au ramificat si artele lor moderne. E ceva special aici, acest premiul Nobel, care e un simbol demn de inteles si astfel: inventatorul dinamitei a instituit un fond destinat artelor, culturii, stiintelor, nicidecum arsenalelor. Noi am avea "nobeli" mai multi, Henri Coanda, Enescu, Eliade. Dar se pare altfel "ard" sensurile si semnificatiile in spatiul dintre imperii.

 Suedezii au cateva importante traditii, pe care le sarbatoresc: Pastele, ca si noi, Valborg - este o sarbatoare de primavara in 30 aprilie cand  fac un foc mare de tabara pentru a alunga "duhurile" rele si a avea un an bun. O alta este "middsommar" (solstitiul de vara) care se sarbatoreste in week-end-ul respectiv. Se impodobeste un stalp de lemn cu flori si verdeata, se canta si se danseaza in jurul lui. Desigurm gasim paralele cate vrei cu ale noastre, undeva avand o sorginte arhaica dar aici fara sincretisme. Se pot face paralele cu zona sudica insulara, englezii si irlandezii. Riturile sunt cvasi- agrare la origini si de cult solar – altfel decat cel apollinic, desigur. O alta sarbatoare este "första advent" (primul advent) in 1 decembrie, unde lumea aprinde luminile la ferestrele caselor, steaua. Este ceva magic si nuantand religios teme ale colindelor noastre laice din Ardeal.

E. E. Despre fiica ta Andreea ?. Ea este Deia …

M.B.H.  Deia, cum o alint eu a venit in Suedia la un an dupa mine si a urmat  cursurile unui "liceu" numit "international bacalaureat" timp de trei ani, in limba engleza, liceu pe care l-a terminat cu brio (a fost a doua pe oras, in ordinea mediilor); astfel ca a putut sa se inscrie la Facultatea pe care si-a dorit-o ”Handelshögskolan” in Göteborg (Facultate de stiinte economice), iar acum este in anul III si si-a ales specializarea finante. Cursurile se tin majoritatea in suedeza, dar au cateva si in engleza. Eu cred ca Deia s-a integrat destul de bine, si-a facut prieteni aici, ii place si isi cladeste un viitor, fara complexe. In timpul liber lucreaza pentru a-si completa veniturile.

 E.E. Cum te descurci gandind romaneste si trebuind sa te exprimi in alta limba?

  Acum bine, uneori trebuie sa fiu atenta sa selectez limba in care ma exprim: acasa cu sotul meu Mike (l-ai cunoscut) vorbim mai mult in engleza, in societate, suedeza si cu familia in romaneste. Asa ca necesita putina atentie pe ce "buton apas de pe pupitru". Dar intr-un fel asta dezvolta "dinamica" gandirii si chiar a imaginatiei …

 E.E. Engleza este mai usoara decat suedeza?

M.B.H. Depinde, pentru mine da, fiindca am studiat putin inainte la scoala. De altfel suedeza este inrudita cu germana si engleza, insa are destul de multe cuvinte si de origine latina.

 E.E.Ce impresii ai cand revii acasa?

M.B.H. Mari emotii, ca o fetita care se duce la intalniri de revedere, stiu ca vreau sa intalnim oameni care au insemnat mult in viata mea, a noastra si acum am sansa sa-i reintalnesc. Cu unii simt ca timpul parca n-ar fi trecut peste noi (evident nu cele biologice), cu altii simt insa ca s-a asternut ceva intre noi care face dificila comunicarea. Dar a veni acasa este intotdeauna o placere deosebita, a inimii si afectelor, care n-o poate lua nimeni si nimic din inima mea, "ea" este acolo pur si simplu. Recenta noastra revedere a fost, iata, un mic prilej de a schimba acest dialog solicitat.

 E.E. Sincer cum ma stii, am simtit in acest schimb de impresii, o raceala vaga, dar nu din Nordul care v-a primit generos pe voi, ci in mod curios, din interiorul meu… Cert este ca zborul tau coregrafic de ieri, a invins prin meritul tau, acea "gravitatie" tiranica a prejudecatilor si s-a intrupat cu gratia ta de balerina neuitata, cu talentul tau ce s-a exprimat mereu vizibil dincolo de "culise", intr-un zbor de cocor, insa pe un cadran cu un alt azimut decat previzibil… Iti multumesc, Doamna Harvarsson. Servus, Marinela si servorum Deia ! So long.

Draga Eugen, 

Ca de obicei reusesti sa descrii foarte bine sentimentele in cuvinte si sa ma faci sa-mi imaginez pe viu si nu prin computer, cu emotia apropierii, acest dialog, ca si cand am fi fost de fata din nou. As mai fi adaugat acolo, faptul ca, datorita tie si cartilor tale, am reusit in acei ani sa-mi completez mult din ceea ce inseamna arta… Libretele tale erau complexe dar usor de transpus scenic coregrafic, limbajul specific al baletului se mula peste simbolisitica ta, imaginatiile fuzionau … Ma uimeam de cum poti sa analizezi si cum poti sa "descoperi" din toate unghiurile, nelasand neexplorate nici una din partile unei carti, unui poem. Am inteles ca artele pot fi sinoptice, se pot complementa, cum era si cu acele spectacole de poezie si muzica, „hasurate" delicat si cu miscarea corpului, transfigurativ, poematic…

(Aminteste-ti cum uneori iti puneam tot felul de intrebari referitor la versuri sau paragrafe din proza ta. Sau a altora... si cum aveai placerea de a-mi clarifica toate acestea, devenind astfel un fel de mentor al meu, pentru care tin sa-ti multumesc si acum. Imi amintesc cate zbateri, cate pasiuni deturnate spre arta, si ce satisfactii frumoase aveam cand reuseam pe scenele din tara sa surprindem prin profesionalismul nostru, intr-o cavalcada de amatorism din contextul acelor ani.

Un alt aspect care nu l-am mentionat este ca, atat Deia, cat si eu, poate n-am fi strabatut acest drum "atat de usor" fara sprijinul permanent al lui Mike, cu simtul extrafin al unui intelectual si generozitatea lui inimoasa, mai ales dupa efectele psihice, traumatice, ale plecarii. Mike a stiut sa fie alaturi de noi intotdeauna atunci cand am avut nevoie. Asa dupa cum ai spus-o si tu la un moment dat: suntem un trio -fericit ca ne-am intalnit in drumurile vietii- sau daca vrei trei cararui s-au facut drum. (.) Undeva sus vegheaza tot timpul cineva. Deopotriva in noi. Poate o stea geamana aceleia ce sclipea in pomul de Craciun. Cum as uita acele spectacole create si regizate de tine, in care am combinat, bucurand mii de copii, arta dansului cu recitativul, teatrul si muzica ? La Hunedoara, dar si la Arad, Cluj, Campina, Resita, Deva… Cu grupul Canon, cu actorii Ana Ciontea, Simona Galbenuse – Pozniac, Mermezan, Sandut, cu tinerii tai poeti, cu toti ceilalti ? Si inca ceva... La multi ani! draga coleg si prieten, iata. E din nou Septembrie si imi amintesc acum, ca ziua ta de nastere este candva in aceasta luna de trecere si dezfrunziri, de culesuri si de amintiri usor nostalgice. Deci iti doresc in continuare putere de munca, la cat mai multe carti si muza sa fie cu tine tot timpul. Imi dau seama ca este una protectoare si iti este fidela din nu stiu ce mister. Ai grija si de sanatatea ta, pentru a le putea implini pe toate acestea. De asemeni transmite-le si dragilor tai baieti Sorin si Remus, fiicei tale Gloria si Avei- Maria, sotioara ta, toate cele bune...

Cu drag si dor,

                                  Marinela 10 sept 2008

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page