Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Din Viata si Invataturile lui IISUS - In ultimele zile din saptamana Sf. Patimi

de Preot Paroh Aurel Sas, Las Vegas

„Caci invata pe ucenicii Sai, si zicea: „Fiul Omului va fi dat in mainile oamenilor; ei Il vor omori, si a treia zi dupa ce-L vor omori, va invia." (Marcu 9,31)

 

(Continuare din numarul precedent)

Iar Evanghelistul Marcu consemneaza, cu privire la martorii si la marturiile lor mincinoase, urmatoarele: „Arhiereii si tot sinedriul cautau impotriva lui Iisus marturie ca sa-L dea la moarte, dar nu gaseau. Ca multi marturiseau mincinos impotriva Lui, dar marturiile nu se potriveau. Si ridicandu-se unii, au dat marturie mincinoasa impotriva Lui, zicand: Noi L-am auzit zicand asa: Voi darama acest templu facut de mana, si in trei zile altul, nefacut de mana, voi cladi. Dar nici asa marturia lor nu era la fel.” (Marcu 14,55-59). Si in continuare Evanghelistul Marcu descrie la fel ca Iisus tacea, si la intrebarea: sa le spuna daca El este Hristosul, Fiul Celui binecuvantat..., iesirea din fire a arhiereului cu ruperea hainelor si determinarea celor prezenti sa spuna ca Iisus este vinovat si batjocurile care le aduc Domnului in timpul judecatii si sa le spuna cine L-a lovit (cf. Marcu 14,60-65).

Cu privire la prima acuzarea rastalmacita ce I-au adus-o lui Iisus ca: va „darama templul si in trei zile il va zidi”, iata Scriptura care prezinta cum a zis Iisus, cu mult inainte: „Drept raspuns, Isus le-a zis: „Stricati Templul acesta, si in trei zile il voi ridica. Iar El vorbea despre Templul Trupului Sau” (Ioan 2,19), pe care ei il vor rastigni si omor/ si a treia zi va Invia (cf. Matei 17,23; Marcu 9,31 si Luca 18,33).

A doua acuzare ca: „S-a facut pe Sine Fiul lui Dumnezeu”. Da, Domnul Iisus a raspuns ca este Fiul lui Dumnezeu si orbului caruia i-a dat lumina ochilor (cf. Ioan 9,32-38: Ioan 10,36; Luca 1,35; Matei 26, 63-64) si atatea alte locuri din Sfintele Scripturi care consemneaza ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Alaturi de aceasta sta de nezdruncinata marturia lui Dumnezeu Tatal de la Botez si de la Schimbarea la Fata a Domnului:  si din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, in care Imi gasesc placerea.” Ori, „Acesta este Fiul Meu prea iubit, in care Imi gasesc placerea Mea: de El sa ascultati!””(Matei 3,17; 17,5) „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El sa ascultati!”(Marcu 3, 17; Luca 9,35).

Iar a treia acuzare este ca: a razvratit poporul sa nu plateasca dajdie Cezarului, este iarasi o marturie rastalmacita si mincinoasa. Iata Scriptura care prezinta raspunsul adevarului dat de Domnul la intrebarea lor: daca sa plateasca dajdie Cezarului sau nu?, cand le-a cerut dinarul cu chipul Cezarului: „si El(Iisus) a zis: catre ei: Asadar, dati cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului, si cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu”(Luca 20,21-26). Pentru mai multa informarea cititi Website personal: www.preotaurel.sasfamily.com Acolo veti gasi „Procesul lui Iisus”.

In concluzie, Procesul de Judecata a lui Iisus nu a fost ceea ce numesc juristi: o procedura incompleta, ci o flagranta violare a procedurii, atat privind respectarea Legii religioase cat si penale de judecata! Nu a fost vorba in procedura de nici o aparare, ci numai de acuzarea lor. Toate le-au facut nopatea ca sa nu afle poporul din Ierusalim sau strainii care venise la praznicul Pastilor. Nu ii era frica lui Caiafa nici chiar de stapanirea romana care era foarte stricta in aplicarea legii. Arhiereul Caiafa stia un lucru, in noaptea aceea, cum noapte era si in capul lui, ca: „Iisus trebuie sa moara!”

Nu s-a gandit Caiafa ca fiii lor, peste veacuri si veacuri, vor da seama unei posteritati nemultuminta de verdictul lor, de condamnare la moarte a lui Iisus, nevinovat, care a tamaduit pe cei bolnavi, a inmultit painile pentru cei flamanzi, a inviat pe cei morti si a adus invatatura pacii pe pamant. Invatatura Domnului schimba randuielile iudaice si aducea Imparatia lui Dumnezeu cu perspectiva eterna omenirii. Asa Iisus a primit moartea pentru El, si a dat viata pentru omenire.

In Faza Sinedriala de judecata a lui Iisus, la arhiereul Caiafa, s-a putut vedea si rigiditatea sistemului religios al vremii, care mergea pana la extrema maxima. Sistemul religios rezulta ca era foarte greu si cu mari poveri pe cei credincisi incat era de multe ori de ne’nteles. De aceea Mantuitorul i-a mustrat pe mai marii lideri religiosi ai vremii, zicandu-le: „Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca inchideti imparatia cerurilor inainteas oamenilor; ca voi nu intrati, si nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati” (Matei 23,13). Iar in alta parte Domnul Iisus a descoperit in fata multimii poverile ce le puneau liderii religiosi pe oameni, cand a zis:”Ca leaga sarcini grele si cu anevoie de purtat si le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc sa le atinga” (Matei 23,4).

Din gandirea arhiereului Caiafa si a Sinedriului, de a nu schimba sistemul religios, a rezultat Sentinta lui Iisus, ca „Este vinovat de moarte!!!” din partea lor, dupa ce a recunoscut, ca: Da, este Hristos, Fiu lui Dumnezeu. De exemplu: astazi sufera in lume crestinii nu numai din partea guvernelor statale, ci si din partea diferitelor sisteme religioase vechi si nedeschise cu iubire si pace spre om. Asa s-a suferit in istorie si se sufera si astazi in multe religii, purtandu-se chiar razboaie din cauza sistemelor religioase care nu au inima iubirii de om, a pacii si a dragostei, care nu aplica in viata mesajul Nasterii lui Iisus, care zice:„Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire”(Luca 2,14).

Lepadarea lui Petru

„Iar Petru Il urma de departe pana a ajuns la curtea arhiereului si, intrand inauntru, sedea cu slugile, ca sa vada sfarsitul” (Matei 26,58; Marcu 14,54; Luca 22,54). Astfel prezinta cei trei Evanghelisti plecarea lui Petru, in urma celor care L-au arestat pe Iisus in gradina Ghetsimani, pana in curtea arhiereului unde statea cu slugile ca sa vada sfarsitul. Evanghelistul Ioan consemneaza doua amanunte importante, zicand: „Si Simon-Petru si alt ucenic mergeau dupa Iisus. Iar ucenicul acela era cunoscut arhiereului si a intrat impreuna cu Iisus in curtea arhiereului; Iar Petru a stat la poarta afara. Deci a iesit celalalt ucenic, care era cunoscut arhiereului, si a vorbit cu portareasa si a bagat pe Petru inauntru” (Ioan 18,15-16).

Amanuntele sunt ca: impreuna cu Petru de departe a urmat pe Iisus, pe cei care L-au arestat, si un alt ucenic cunoscut arhiereului si acesta a inlesnit intrarea in curtea arhiereului si a lui Petru. Iar „si alt ucenic mergea dupa Iisus” cum consemneaza - a fost ucenicul cel mai tanar Ioan – care nu se prezinta din adevarata smerenie si modestie. Tot asa nu s-a prezentat nici Marcu, din modestie, care acoperit cu un giulgiu alb la urmat pe Iisus dupa ce L-au arestat in Ghetsimani pana cand cinava a observat si a pus mana pe el dar a ramas cu giulgiul in mana si Marcu a fugit (cf. Marcu 14,51-52), cum am amintit si mai inainte.

In mijlocul curtii, facand foc slujitorii sa se incalzeasca, a stat si Petru cu ei (cf. Luca 22,55). Evanghelistul Marcu, la fel zice: „Si Petru fiind jos in curte, a venit una din slujile arhiereului, si vazandu-l pe Petru, incalzindu-se, s-a uitat la el si a zis: si tu erai cu Iisus Nazarineanul” (Marcu 14,66-67). Evanghelistul Ioan mentioneaza ca Petru a fost recunoscut de una din slugile arhiereului, care era ruda cu acela la care Petru ii taiase urechea, zicandu-i: „...Nu te-am vazut eu pe tine, in gradina, cu El” (Ioan 18,26). Posibilitatea de recunoastere a lui Petru a fost mare ca, facea parte dintre ucenicii lui Iisus, si dupa „vorbirea lui” Petru, cum arata Evaghelistul Marcu, zicand: „Cu adevarat esti dintre ei, caci esti si Galileian si vorbirea ta se aseamana” (Marcu 14,70). Cu toate riscurile recunosterii si a arestarii si a lor, Petru si Ioan, L-au urmat pe Iisus din Ghetsimani la curtea arhiereului, unde L-au dus dupa ce L-au arestat, si asa cei doi ucenici raman eroi curajului, devotamentului si a increderii in invatatura lui Iisus.

Iata intrebarile slujilor arhiereului si raspunsurile lui Petru prin care s-a lepadat: „Si tu erai cu Iisus Galileianul?, Petru s-a lepadat, zicand: „Dar el s-a lepadat inaintea tuturor, zicand: Nu stiu ce zici. Si iesind el la poarta, la vazut alta si a zis celor de acolo: si acesta era cu Iisus Nazarineanul. Si iarasi s-a lepadat cu juramant: Nu cunosc pe omul acesta!

Iar dupa putin, apropiindu-se cei ce stateau acolo au zis lui Petru: Cu adevarat si tu esti dintre ei, caci si graiul tau te vadeste. Atunci el a inceput a se blestema si a se jura: Nu cunosc pe omul acesta! Si indata a cantat cocosul. Si Petru si-a adus aminte de cuvantul lui Iisus care zisese: Mai inainte de a canta cocosul de trei ori te vei lepada de Mine. Si iesind afara a plans cu amar” (Matei 26,69-75).

Lepadarea lui Petru, de Iisus, ca nu Il cunoaste, nu a fost simpla, ci o lepadare cu juramant si blestem, asa precum am vazut. Greu de imgaginat sa se intample aceasta la ucenicul cel mai curajos si devotat, cu atatea afirmatii mari inaintea Domnului. Credem ca frica de a nu fi arestat si el l-a condus a se lepadat de trei ori. Dar, iata, salvarea lui Petru ca, amintindu-si la cantatul cocosului ca, Domnul i-a spus: Ca se va lepadat de trei ori pana la cantatul cocosului, a „iesit afara si a plans cu amar" (cf. Matei 26,75).

Acest plans cu amar, care exprima o adanca si profunada parere de rau, la condus la cainta si a ramas mai departe cu ceielalti ucenici ceea ce a facut la venirea vremii restaurarea lui Petru in apostolat, prin declaratiile de trei ori, ca Il iubeste pe Domnul Iisus (cf. Ioan 21,15-17). Astfel, Apostolul Petru a devenit eroul pocaintei, al caintei, prin „plansul cu amar” de intoarcere la Dumnezeu si eroul dovezii ca, iubirea lui Dumnezeu primeste pocainta oamenilor de a se intoarce inapoi la credinta, la urmarea lui Hristos. Aceasta ramane in istorie pentru toti oamenii, ca un exemplu si o invatatura ca, Milostivul Dumnezeu primeste intoarcere cu cainta si parere de rau, pentru pacatul savarsit, a fiecarui pacatos. Poate aceasta a fost si taina ingaduiunetei Domnului de lepadarea a lui Petru. Mare este taina crestinatatii.

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page