Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Scoateti, pe masa, banii furati! Si dati-i saracilor!

Pretutindeni in lume sunt probleme, iar criza financiara mondiala dovedeste din plin acest lucru. Nicaieri insa in lumea civilizata, din care pretindem ca facem parte, ghemul contradictiilor nu este atat de incalcit ca la noi, unde dificultatile economico-financiare sunt puternic amplificate de o stare generala de crasa inechitate sociala.

Romanii de azi nu sunt nemultumiti doar de situatia precara a economiei, incapabila sa le asigure prosperitatea, ci mai ales de modul in care mult-putinul pe care-l avem este distribuit intre membrii societatii. O inechitate crasa, care se practica in intregul sistem, face ca cei care muncesc din greu sa fie platiti de mantuiala, cu salarii de mizerie, in timp ce cea mai mare parte a veniturilor societatii intra pe cai oculte in buzunarele catorva potentati. Daca succesul Statelor Unite este dat de existenta clasei de mijloc in proportie de 90 la suta, cu doar 5 la suta bogati si 5 la suta saraci, pe parcursul a doar doua decenii, in Romania, paturile sociale s-au stratificat in asa hal, incat clasa de mijloc detine doar cinci procente, iar saracii 90 de procente. Cat ii priveste pe cei bogati, acestia n-au nicio legitimitate atata vreme cat acumularile lor s-au realizat peste noapte si in doar cativa ani, prin insusirea ilegala a parti importante din avutia nationala, pe calea unei privatizari frauduloase.

Vorbind despre sistemul de repartitie salariala, statul roman a renuntat aproape in totalitate la retribuirea dupa cantitatea, calitatea si importanta sociala a muncii, in favoarea haosului si arbitrariului, care a permis compromiterea totala a principiului care ar fi putut oferi o departajare echitabila a categoriilor de salariati.

Parasirea jalonului-criteriu de care vorbeam a creat o piata a muncii bulversata, cu regulile jocului rasturnate cu capul in jos, in care posibilitatile de castig sunt in afara principiilor sanatoase si corecte. Daca pe vremea comunistilor raportul de salarizare intre minim si maxim era de 1 la 5, acum el nu se opreste nici la 1 la 50, existand persoane chiar in sistemul de stat care castiga (am vrea sa stim si noi pe ce) cate 30.000- 50.000 de lei noi pe luna, iar unii chiar mai mult. Printre acestia nu se inscriu in niciun caz vreun muncitor de inalta calificare, vreun inventator, medic sau functionar. In acelasi timp, majoritatea zdrobitoare a salariatilor nu beneficiaza mai mult de 500-700 de lei pe luna. Aceste realitati pline de inechitate nu puteau sa nu induca in randul muritorilor de foame o stare de neliniste si nemultumire, fiecare incercand sa-si rezolve situatia pe cont propriu, recurgand la diverse forme de protest. Experienta romaneasca a ultimilor 20 de ani a demonstrat ca cei mai castigati sunt de obicei nu cei care muncesc mai cu sarg, ci cei care striga mai tare la Guvern, care, simtindu-se cu musca pe caciula, le mai arunca cate o ciosvarta, asa, pentru a le mai inchide gura.

De data aceasta lucrurile s-au intamplat cu totul altfel. Fiind an electoral cu mare miza, oferta de crestere a castigurilor a venit, evident selectiv, din partea Guvernului, nu pentru a-si face si el ,,mea culpa" in ceasul al doisprezecelea, pentru marile nedreptati atitudinale fata de anumite categorii sociale, ci din motive pur electorale.

Primii beneficiari ai pomenii electorale au fost pensionarii, dar nu atat pentru faptul ca Guvernul le-ar plange de mila, din cauza situatiei lor financiare precare, cat pentru rolul lor in alegeri, stiindu-se ca ei sunt cei mai disciplinati votanti, cu o mare prezenta la vot, mai sensibili decat altii la asemenea gesturi de binefacere. Or, a avea de partea ta cateva milioane de voturi din acest esalon inseamna un pas foarte mare spre castig, dat fiind faptul ca, celelalte categorii de votanti nu se prea inghesuie la urne.

Simtindu-se pe un teren solid, guvernantii nostri au considerat de succes si cel de-al doilea pas, si anume, amagirea prin atragerea in jocul lor murdar si al celui de-al doilea esalon electoral, format din marea masa de profesori si invatatori, cu mare influenta in randul alegatorilor, mai ales la tara.
Zis si facut, numai ca oferta de 50 la suta la cresterile salariale i-a infuriat pe ,,out-sideri", adica pe cei din afara jocului. Este vorba indeosebi de functionarii publici, cei din sanatate, societati comerciale care, in noul stil romanesc de retributie, nici ei nu stau prea bine cu buzunarul, ca si pensionarii sau profesorii, de altfel.

Confruntat cu un val de nemultumiri, fara precedent, Guvernul incepe sa dea din colt in colt. Batutul in retragere este fara indoiala o schema tactica uneori folositoare, dar nu stim daca ea va tine in cazul de fata. Odata dat pe dinafara, raul din Cutia Pandorei este greu de pus sub capac, astfel incat razmerita generala e pe cale sa bata la usa.

Pentru ca s-au prins ca Guvernul are totusi bani, romanii, cei mai prost platiti din Europa, la ei acasa, vor mai multi bani, adica salarii decente pentru preturi pe piata uneori mai mari decat in tarile in care se castiga de zece ori mai mult decat la noi.

De unde atata banet nu-i intereseaza, tot asa cum nici pe guvernanti nu-i intereseaza cu ce se imbraca sau ce pun ei pe masa. Din banii dositi pentru alegeri, din conturile si din fabuloasele lor castiguri depuse prin bancile straine, din enormele evaziuni fiscale, din practica spalarii banilor negri, din neplata echitabila a unor salarii decente pentru un trai decent si multe altele. Daca vor scoate la iveala toti banii dositi si castigati prin nemunca si-i vor pune pe masa, se va putea constata ca pana la urma tara are cu ce sa-si plateasca salariatii, onorabil, sau mult mai onorabil.

Asadar, romani, obligati-i pe cei care v-au dus atata vreme cu presul, promitandu-va verzi si uscate, sa revina in legalitate, facandu-si datoria de guvernanti onesti! Cereti-le sa deschida baierele propriilor lor pungi, pline de banii care va apartin, iar daca nu, obligati-i sa plece! Romania si romanii nu pot trai pana la nesfarsit alimentandu-se cu himere tricotate de o sleahta de nevolnici, dornici sa conduca o tara, doar pentru a le fi lor mai bine!

IOAN CISMAS

 

 

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page