Intoarcerea la lumina

DE NASTEREA LUI IISUS HRISTOS LUMINA LUMII

"Unde este regele Iudeilor, Cel ce s-a nascut? Caci am vazut la Rasarit Steaua Lui si am venit sa ne inchinam Lui." (Matei 2,2).

Marele eveniment, cu valoarea faptului unic in istoria omenirii, vestit Magilor de Steaua de la Rasarit (Matei 2,2), producatoare de lumina si calauzire pentru ajungerea la Betleem (Matei 2,8), locul Nasterii supranaturale, a lui Iisus Hristos, prin zamislire de la Duhul Sfant, intr-o Fecioara "Maria, … s-a aflat avand in pantece de la Duhul Sfant” (Matei 1,18), a rasarit Lumina mare in univers si omenire, care traia in intuneric, a vazut lumina, precum pamantul lui Zabulon si Neftalim, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care statea in intuneric a vazut lumina si celor ce sedeau in latura si umbra mortii lumina le-a rasarit (Matei 4,15-16). Sarbatoarea Nasterii Domnului este sarbatoarea Luminii divine si a renasterii omului, in Nasterea lui Hristos ce ne-a recapitulat pe toti in Sine, precum sarbatoarea Invierii Domnului este sarbatoarea Luminii si invierii neamului omenesc, in Invierea lui Iisus Hristos.

La Nasterea Pruncului Iisus au venit deodata cerul si pamantul. Cerul cu ingerii care au cantat Imnul dupa care aspira omenirea: "Marire intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!” (Luca 2,14), si cu Steaua care a vestit Universul in care traieste omenirea ca a venit plinirea vremii (Galateni 4,4), prin Magii de la Rasarit ce le-a luminat drumul spre locul Nasterii Pruncului Iisus, Betleem, si prin pastorii din jur vestiti de inger, in stralucirea maririi Domnului (Luca 2,9), ca li s-a nascut astazi Mantuitor, care este Hristos Domnul (cf. Luca 2,11) si au plecat indata sa vada si au gasit pe Maria si pe Iosif si pe Pruncul Iisus culcat in iesle (cf. Luca 2,15-16).

Popoarele stand in intunericul caderii protoparintilor Adam si Eva, au vazut lumina si celor ce sedeau in umbra mortii pacatului lumina le-a rasarit, caci s-a Nascut in lume, Rasaritul Cel de sus, Fiul lui Dumnezeu, Mesia cel fagaduit de Dumnezeu la caderea protoparintilor prin neascultare, spre salvarea omenirii (Facere 3,15), Mesia, Hristos Iisus, ce va veni la plinirea vremii (Galateni 4,4). In intunericul lumii vechi, la popoarele lumii dinaintea lui Hristos, s-au nascut imperii cu diferite civilizatii si au cazut, si au venit altele, caci istoria omenirii de la Adam la Avraam a fost la doua mii de ani si de la Avraam la Hristos alte doua mii de ani.

Deci, toate generatiile popoarelor strabateau in istorie prin intunericul pacatului care a adus moartea, caci pacatul caderii s-a transmis la toti prin aceea ca toti au pacatuit (cf. Romani 5,12). Astfel strabaterea prin anii istoriei cu intunericul tot mai mare, cum ni se descopera: " fie ca se va uita spre pamant, iata, nu va fi decat necaz, negura, nevoie neagra, si se va vedea izgonit in intuneric bezna" (Isaia 8:22).

Omul a putut vedea ca nu se poate izbavi din intunericul caderii prin puterile proprii: "El va pazi pasii prea iubitilor Lui, Dar cei rai vor fi nimiciti in intuneric; Caci omul nu va birui prin putere” (I Samuel 2:9). Credinta si increderea in fagaduinta data de Dumnezeu, a venirii izbavitorului si salvatorului Mesia, Hristos, vestit de proorocii Vechiului Testament, au produs speranta care au sustinut popoarele lumii din generatie in generatie. La popoarele antice vorbeau si filozifii de binele absolut ca Socrate si Platon etc.

Iata ce revela Dumnezeu pentru viitorul popoarelor, le plinirea vremii, cand va veni Mesia, Hristos Iisus, prin proorocul Sau Isaia, zicand: "In ziua aceea, surzii vor auzi cuvintele cartii, si ochii orbilor, izbaviti de negura si intuneric, vor vedea"( Isaia 29:18) „Sa deschizi ochii orbilor, sa scoti din temnita pe cei legati, si din prinsoare pe cei ce locuiesc in intuneric”.( Isaia 42:7). "Poporul, care umbla in intuneric, vor vedea o mare lumina; peste cei ce locuiau in tara umbrei mortii rasare o lumina”. (Isaia 9:2).